2rac-363/17 — cu privire la încasarea penalității
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea penalităţii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-363/17 — cu privire la încasarea penalității (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 2rac-363/17
instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov
ÎNCHEIERE
25 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
lichidatorul Societății pe Acțiuni „Termocom”, Cristina Sacaliuc
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe
Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom” cu privire la
încasarea penalității
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017, prin care a fost
admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată hotărârea
Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 7 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre
de admitere a acțiunii
constată:
La 1 aprilie 2013, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a depus
cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” cu privire la încasarea
penalității.
În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului pentru livrarea
energiei termice în apă caldă și apei de adaos pentru rețeaua termică nr. 1 din
14 martie 2011, în perioada martie-decembrie a anului 2012, SA „Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 2” în calitate de furnizor a livrat SA „Termocom”
energia termică în apa caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică, fapt ce se
confirmă prin facturile fiscale.
Menționează că SA „Temocom” a încălcat prevederile contractuale și nu a
achitat în plină măsură și în termenii stabiliți energia termică în apa caldă și apă de
adaos pentru rețeaua termică livrată în perioada martie-decembrie a anului 2012.
Indică că neexecutarea corespunzătoare de către SA „Termocom” a
obligațiunilor sale de plată pentru energia termică în apa caldă și apă de adaos
pentru rețeaua termică, agravează situația financiară a SA „Centrala Electrică cu
1
Termoficare nr. 2”, ceea ce duce la imposibilitatea de a-și îndeplini în măsura
cuvenită obligațiunile de plată pentru gazele naturale.
Relevă că întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, SA „Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 2” a expediat în adresa SA „Termocom” pretenția
nr. 37j/319 din 13 martie 2013, la care a fost anexat și calculul penalității, însă
aceasta nu a fost satisfăcută.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 85 alin. (4), 166-168 CPC,
art. 572, 573, 602, 624, 625 Cod civil.
Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la SA „Termocom” în beneficiul
SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” penalitatea în sumă de
6393544,08 lei pentru perioada 31 octombrie 2012 - 31 ianuarie 2013, pentru
energia termică în apa caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică furnizată de
SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” către SA „Termocom” pentru
perioada martie - decembrie a anului 2012, precum și cheltuielile de judecată.
Potrivit deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie 2015, a fost
admisă cererea de înregistrare a modificărilor în actele de constituire a Societății pe
Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” și Statutul Societății pe
Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău a fost înlocuit cu
cuvintele Statutul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, denumirea deplină fiind
Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 7 decembrie 2016,
acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017, a fost admis apelul
declarat de SA „Termoelectrica”, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 7 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă
acțiunea.
A fost încasat de la SA „Termocom” în beneficiul SA „Termoelectrica”
penalitatea în sumă de 6393544,08 lei, precum și cheltuielile de judecată în sumă
de 15000 lei.
La 15 august 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, lichidatorul
SA „Termocom”, Cristina Sacaliuc a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 4 iulie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea
integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii primei
instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel
considerând-o ca neîntemeiată.
Menționează că la data examinării cauzei SA „Termocom” nu a cunoscut
despre ședința de judecată a instanței de apel din 4 iulie 2017 și nu a avut
posibilitatea de a-și apăra interesele, fiind lezată de dreptul la un proces echitabil.
Remarcă că numai la data de 5 iulie 2017, în adresa SA „Termocom” a
parvenit citația instanței de apel, prin care întreprinderea a fost informată că
examinarea cauzei va avea loc la data de 4 iulie 2017, ora 13:20.
Insistă că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.
Relevă că suma penalității în mărime de 6393544,08 lei a fost solicitată
pentru perioada 31 octombrie 2012-31 ianuarie 2013, pe când SA „Termocom” în
2
perioada 29 septembrie 2001-3 noiembrie 2009 s-a aflat în proces de
insolvabilitate, iar de la 3 noiembrie 2009 s-a aflat în procedura planului, care în
conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 94 din 5 februarie 2009 a fost prelungită
până la 5 februarie 2012, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 713 din
26 septembrie 2012 a fost prelungită până la 31 mai 2012.
Indică că ulterior, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din
18 martie 2014, s-a confirmat legalitatea hotărârii adunărilor generale a creditorilor
SA „Termocom”, procesul-verbal nr. 09 din 14 februarie 2014 și inițiată procedura
de faliment cu valorificarea și lichidarea masei debitoare a SA „Termocom”, cu
dizolvarea debitorului.
Susține că procedura planului este parte integrantă a procesului de
insolvabilitate și calcularea penalităților de către SA „Termoelectrica”, a fost
ilegală.
La 23 octombrie 2017, SA „Termoelectrica” a depus referință, prin care a
solicitat de a considera recursul declarat de lichidatorul SA „Termocom”, Cristina
Sacaliuc ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 15 august 2017 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
4 iulie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de lichidatorul
SA „Termocom”, Cristina Sacaliuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
3
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
De altfel, nici invocarea recurentei precum că nu a cunoscut despre ședința
de judecată a instanței de apel din 4 iulie 2017 și că numai la data de 5 iulie 2017,
în adresa SA „Termocom” a parvenit citația instanței de apel, prin care
întreprinderea a fost informată că examinarea cauzei va avea loc la data de
4 iulie 2017, ora 13:20, nu se încadrează în prevederile prevăzute în art. 432 alin.
(2), (3) și (4) CPC.
Or, contrar argumentelor date, materialele cauzei denotă cu certitudine că
SA „Termocom” a recepționat citația instanței de apel pentru ședința de judecată
din 4 iulie 2017, încă la data de 16 iunie 2016, fapt confirmat prin semnătura
aplicată pe avizul de recepție a citației expediate pe numele SA „Termocom” la
adresa mun. Chișinău, str. T. Vladimirescu 6 (f. d. 76 vol. II).
Față de cele ce preced, completul Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în
recursul declarat de lichidatorul SA „Termocom”, Cristina Sacaliuc, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de lichidatorul SA „Termocom”, Cristina Sacaliuc ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Termocom”, Cristina
Sacaliuc se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
4