2ra-2835/15 — Încasarea datoriei ş.a.

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr.2ra-2835/15 instanţa de apel: M.Guzun A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 24 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Portas Ana împotriva lui Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 11 septembrie 2013 Portas Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta Portas Ana a menţionat, că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare a procurat de la pîrîţi apartamentul nr.26, din mun.Chişinău, strada Voluntarilor, 18/2, însă numai la momentul încheierii contractului au preîntâmpinat-o despre existenţa datoriilor pentru serviciile comunale şi pentru livrarea gazelor naturale în mărime de 37159,19 lei, pe care prin clauză contractuală, dar şi prin recipisă s-au obligat să le achite în termen de 3 luni de zile, obligaţii ce nu au fost îndeplinite pînă în prezent. Reclamanta solicită încasarea de la Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia a datoriilor acumulate pînă la data de 30 noiembrie 2012 pentru apartamentul nr.26, din mun.Chişinău, strada Voluntarilor, 18/2 în mărime de 37159,19 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 2380 lei şi a taxei de stat în sumă de 1200 lei.

Ulterior, în şedinţa de judecată din 16 decembrie 2014 reprezentantul reclamantei, avocatul Vlaicu Vlad a solicitat suplimentar încasarea de la pîrîţi în beneficiul reclamantei pentru fiecare asistenţă juridică acordată ultimei pentru fiecare şedinţă de judecată, anexînd bonurile de plată în original 5 la număr a câte 1000 de lei fiecare. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 26 ianuarie 2015 acţiunea s-a admis parţial şi s-a încasat în mod solidar de la Caramuşca Natalia şi Caramuşca Vladimir în beneficiul Anei Portas suma de 37159,19 lei cu titlu de datorie, 3000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenţei juridice şi 1200 lei drept taxă de stat achitată de reclamantă la înaintarea acţiunii în judecată, iar în total s-a încasat suma de 4200 lei.

În rest cerinţa reclamantei de încasare a cheltuielilor de judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată. 1 Prima instanţă a menţionat, că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind achitarea plăţilor pentru serviciile comunale, dar şi alte plăţi menţionate în pct.4.1-4.2 al contractului de vînzare-cumpărare încheiat la data de 30.11.2012 în temeiul căruia reclamanta a procurat de la pîrîţi apartamentul nr.26, din mun.Chişinău, strada Voluntarilor, 18/2. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 27 septembrie 2015 Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului au invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; 2 c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

La caz au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenţii nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Caramuşca Vladimir şi Caramuşca Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3