2ra-2826/15 — Stabilirea modului de posesie şi folosinţă a subsolului ş.a

Prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 2ra-2826/15 Instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, E. Clim ÎNCHEIERE 24 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Luţic Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Luţic Maria împotriva lui Bivol Andrei, Bivol Taisia şi Bivol Dumitru cu privire la stabilirea modului de posesiune şi folosinţă a bunului imobil, împotriva deciziei şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 c o n s t a t ă: La 05 decembrie 2013 Luţic Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bivol Andrei, Bivol Taisia şi Bivol Dumitru cu privire la stabilirea modului de posesiune şi folosinţă a bunului imobil.

În motivarea acţiunii a menţionat că, imobilul din două apartamente cu două nivele amplasate pe un teren aferent cu suprafaţa totală de 0,0619 ha cu numărul cadastral 5501206.009.01 situată în or. Ialoveni str. M. Frunze 69 îi aparţine în proprietate comună pe cote-părţi împreună cu Bivol Andrei, Bivol Taisia şi Bivol Dumitru. Susţine că, în urma procesului de privatizare părţile au privatizat doar spaţiul locativ al bunului imobil nominalizat supra, totodată subsolul acestuia cu suprafaţa de 29,5 m.p. a rămas în posesiune şi folosinţă comună în privinţa căreia între reclamantă şi pîrîţi există divergenţe. Solicită stabilirea modului de posesie şi folosinţă a subsolului cu suprafaţa totală de 29,5 m.p., potrivit planului subsolului a construcţiei cu două nivele din 12.11.2012 eliberat de ÎS “Cadastru” filiala Ialoveni, a-i atribui reclamantei în posesie şi folosinţă din 1 subsol încăperea II cu suprafaţa de 4,8 m.p.

şi încăperea V cu suprafaţa de 7,0 m.p., părţilor încăperea III cu suprafaţa de 9,5 m.p., încăperea IV cu suprafaţa de 3,7 m.p., iar încăperea I cu suprafaţa de 4,5 m.p. să fie lăsat în folosinţă comună. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 30 aprilie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de Luţic Maria împotriva lui Bivol Andrei, Bivol Taisia şi Bivol Dumitru cu privire la stabilirea modului de posesiune şi folosinţă a bunului imobil a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie şi ca neîntemeiată. Instanţa a stabilit că subsolul aparţine cu titlu de proprietate pîrîţilor din care motive reclamanta nu poate pretinde dreptul de folosinţă şi posesiune asupra acestuia.

De asemenea instanţa a remarcat şi omiterea termenului de prescripţie extinctivă la înaintarea acţiunii avînd în vedere dreptul de proprietate a pîrîţilor în privinţa bunului imobil a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 28.07.2008. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 s-a respins demersul apelantei Luţic Maria cu privire la dispunerea efectuării unei expertize tehnice ca neîntemeiat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 s-a admis apelul declarat de Luţic Maria, s-a casat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de Luţic Maria ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, iar în partea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de Luţic Maria ca neîntemeiată hotărîrea judecătorească a fost menţinută.

Instanţa de apel a casat parţial hotărîrea primei instanţe din motiv că în speţă nu s-a stabilit cu precizie dacă reclamanta a cunoscut despre faptul că pîrîţii au trecut în registrul bunurilor imobile subsolul în litigiul pretins a fi partajat, încă la 28.07.2008. La data de 01 octombrie 2015 Luţic Maria a declarat recurs împotriva deciziei şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri de restituire la rejudecare a pricinii. În motivarea recursului a invocat că, încheierea şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate, ilegale şi pasibile casării pe motiv că la emiterea acestora nu au fost aplicate prevederile art. 346 şi 347 din Codul civil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 2 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, recurenta a luat cunoştinţă de decizia instanţei la 03.08.2015 (f.d.

127,129), iar cererea de recurs a fost depusă la 01.10.2015 (f.d. 130). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, încheierea şi decizia instanţei de apel sunt pasibile casării pe motiv că la emiterea acestora nu au fost aplicate prevederile art. 346 şi 347 din Codul civil nu pot fi reţinute or, dispoziţiile citate sunt inaplicabile speţei în condiţiile în care obiect al acţiunii constituie stabilirea modului de folosinţă şi posesiune a subsolului bunului imobil situat în or. Ialoveni str. M. Frunze 69 care potrivit contractului de vînzare cumpărare, transmitere-primire a locuinţei proprietate privată nr. 27.03.1996 (înregistrat în Registrul bunurilor imobile) aparţine cu titlu de proprietate intimaţilor.

Cu referire la încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 completul constată că aceasta a fost adoptată în conformitate cu normele de drept procedural pertinente. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind 3 lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Luţic Maria ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Luţic Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4