3ra-1617/15 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortata de la muncă si repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D.Sușchevici dosarul nr. 3ra-1617/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, Ni.Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guzun Vasile, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Guzun Vasile împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Guzun Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 11 martie 2015, c o n s t a t ă: La 06 noiembrie 2014, reclamantul Guzun Vasile s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, activează de mai mulţi ani în calitate de conducător al Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ, fiind angajat în funcţia respectivă de către Direcţia generală locativ-comunală şi amenajare din cadrul Consiliului municipal Chişinău, iar la 12 iulie 2013, a semnat contractul individual de muncă nr. 12/2013, conform căruia a fost angajat în funcţia de director al ÎMGFL nr. 4. Afirmă că, conform pct. 4 din contractul individual de muncă enunţat, contractul a fost încheiat pe durată determinată - un an cu drept de prelungire.

Susţine că pe parcursul întregii perioade de activitate, și-a executat obligaţiile de serviciu cu înaltă responsabilitate şi profesionalism, primind stimulări şi scrisori de mulţumire atît din partea Consiliului municipal Chişinău, cît şi din partea Primăriei mun. Chişinău. 1 Invocă că după expirarea contractului individual de muncă enunţat, la 15 iulie 2014, a încheiat cu Consiliul municipal Chişinău contractul individual de muncă nr. 24, iar conform pct. 7 lit. b) din acest contract, contractul a fost încheiat pe o perioadă de 3 luni, începînd cu 15 iulie 2014. Menționează că, la 10 octombrie 2014, Primăria mun. Chişinău în persoana primarului general a emis dispoziţia nr. 593/1 -dc „Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă", de la 15 octombrie 2014, conform prevederilor art. 82 lit. f) din Codul muncii, în legătură cu expirarea termenului contractului.

Consideră că, dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 593/1-dc din 10 octombrie 2014 este neîntemeiată şi contrară legii. În acest context a indicat că, dispoziţia menționată a fost întemeiată pe prevederile art. 82 lit.f) din Codul muncii şi ale art. art. 29 alin. (1) lit. c) şi 32 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală, însă la emiterea dispoziţiei nu s- a ţinut cont de dispoziţiile unei alte legi şi, anume, Legea privind statutul municipiului Chişinău nr. 431 din 19 aprilie 1995. Reţine că dispoziţia enunţată a fost semnată de către Primarul general al mun. Chişinău, însă Primarul general al mun.

Chişinău nu a avut atribuţiile necesare pentru a dispune eliberarea sa din funcţia deţinută de director al IMGFL nr. 4, pe motiv că, contractul individual de muncă nr. 24 din 15 iulie 2014 a fost încheiat între Consiliul municipal Chişinău, în calitate de angajator şi el, în calitate de salariat şi, prin urmare, entitatea (persoana juridică), care a avut dreptul să-l elibereze din funcţia deţinută, a fost anume Consiliul municipal Chişinău şi nicidecum Primăria mun. Chişinău. A mai invocat reclamantul că, conform art. 83 alin. (4) din Codul muncii, dacă la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.

Mai invocă că pînă în prezent, în pofida emiterii dispoziţiei enunţate, dînsul continuă în mod conştiincios să-şi exercite atribuţiile de serviciu, fiind prezent în fiecare zi la serviciu. Indică că, la expirarea termenului contractului individual de muncă sus- indicat, angajatorul Consiliul municipal Chişinău nu a cerut încetarea contractului, respectiv contractul individual de muncă a fost prelungit pe o perioadă nedeterminată. Consideră că, prin acţiunile sale, Primăria mun. Chişinău i-a cauzat un prejudiciu moral în sumă de 65000 lei. Solicită reclamantul Guzun Vasile, anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 593/1-dc din 10 octombrie 2014 „Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, încheiat cu dl Vasile Guzun", restabilirea sa în funcţia de director al ÎMGFL nr. 4 şi încasarea din contul Primăriei mun.

Chişinău în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 39249 lei, a sumei de 65000 lei – cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2015, acțiunea înaintată de către reclamantul Guzun Vasile a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.63). 2 Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Guzun Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2015 (f.d.94).

Invocînd ilegalitatea actelor judecătorești enunţate, la 06 noiembrie 2015, Guzun Vasile a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral să fie admisă în sensul declarat. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, susţine recurentul că, instanțele de judecată neîntemeiat au concluzionat că între art. 29 din Legea privind administraţia publică locală şi art. 22 din Legea privind statutul municipiului Chişinău ar exista un conflict, ce promovează soluţii diferite, deoarece aceste două norme nu se contrapun şi nu promovează soluţii diferite, ci se completează. Invocă că în contractul individual de muncă nr. 24 din 15 iulie 2014, în calitate de angajator a fost indicat Consiliul municipal Chişinău, din numele căruia ar fi acţionat Primarul general. Afirmă că în cadrul examinării cauzei în prima instanţă, reprezentantul Primăriei mun. Chişinău a declarat că Primarul general al mun. Chişinău ar fi dispus de împuterniciri acordate de către Consiliul municipal Chişinău la momentul semnării contractului individual de muncă, însă ulterior, reprezentantul Primăriei mun.

Chişinău a declarat că Primarul general al mun. Chişinău nu a dispus de careva împuterniciri din partea Consiliului municipal Chişinău, ci l-a semnat, deoarece dispunea de această atribuţie prin prisma Legii privind administraţia publică locală. A mai indicat recurentul că la 15 octombrie 2014, pe lîngă el, au mai fost eliberaţi din funcţie alţi 9 conducători ai întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ, iar situaţia respectivă a fost discutată inclusiv în cadrul şedinţei consiliului municipal, la care s-a stabilit că Primarul general al mun. Chişinău şi-a încălcat atribuţiile în momentul semnării contractelor pe un termen de 3 luni, fără a avea careva împuterniciri din partea consiliului, dar şi în momentul cînd i-a eliberat din funcţie.

Mai invocă că conform art. 55 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată numai în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, însă în speţă, funcţia de director al ÎMGFL nu presupune executarea unor lucrări cu caracter temporar, ci permanent. Consideră că prin acţiunile admise de către intimaţi i-a fost încălcat dreptul la muncă, drept consfinţit atît de legislaţia naţională, cît şi de legislaţia internaţională, la care Republica Moldova este parte, cee ace este inadmisibil.

Menționează că, anume aceste argumente au fost invocate și în cererea de apel motivată, însă instanța de apel a trecut cu vederea argumentele respective, 3 evitînd să se expună pe marginea acestora, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel, or, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți, instanța ierarhic inferioară a adus atingere dreptului la un proces echitabil, consființit de art. 6 CEDO, ceea ce este inadmisibil. În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de respingere a acțiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.104-110).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 08 octombrie 2015 (f.d.94), iar recursul a fost depus la 06 noiembrie 2015 (f.d.104- 110). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Guzun Vasile a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Guzun Vasile, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Guzun Vasile, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Guzun Vasile, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guzun Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Guzun Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5