2ri-336/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 2ri-336/15 Judecător: N.Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Novac Ştefan, Societatea cu Răspundere Limitată „StabilImobil” şi Ursu Valentin, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de Novac Ştefan privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Imobil şi Siguranţă”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, prin care a fost respinsă cererea introductivă, CONSTATĂ: La 11.12.2014, Novac Ştefan a depus în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a SRL „Imobil și Siguranță”, invocînd în calitate de temei incapacitatea de plată a debitorului.

În motivarea cererii introductive, creditorul a indicat că la 16 august 2013 a înaintat acțiune civilă împotriva debitorului cu privire la încasarea sumelor rezultate din rezilierea contractului de investiții în construcția spațiului locativ nr. 79 din 06 noiembrie 2007, actului de reziliere din 24 decembrie 2008, anexei din 17 august 2010 și a scrisorii de garanție nr. 138 din 17 august 2010. Obligația debitorului SRL „Imobil și Siguranță” de a achita suma restantă de 59 970 lei a devenit exigibilă la 17 august 2010, fapt confirmat prin scrisoarea de garanție nr. 138. Judecătoria Centru mun. Chișinău prin hotărîrea din 22 mai 2014, devenită irevocabilă la 23 iunie 2014, a admis acțiunea și a încasat de la SRL „Imobil și Siguranță” în beneficiul lui Novac Ştefan suma restantă, dobînda de întîrziere și cheltuielile de judecată în sumă totală de 87 725 lei.

Creditorul Novac Ştefan a înaintat titlul executoriu executorului judecătoresc Nicolae Pașa, care, la 11 iulie 2014 a intentat procedura de executare nr. 019- 2061/14. În cadrul procedurii de executare s-a constatat că debitorul SRL „Imobil și Siguranță” nu dispune de bunuri mobile sau imobile pasibile de a fi urmărite silit în cadrul executării documentului executoriu și conturile bancare existente sunt blocate în temeiul altor titluri executorii, iar mijloacele financiare nu sunt suficiente pentru executarea titlului executoriu nr. 2-1172/2014 din 22 mai 2014 emis de Judecătoria Centru, mun. Chișinău. 1 La 13.11.2014 creditorul Novac Ştefan a expediat în adresa debitorului SRL „Imobil și Siguranță” notificări informînd despre intenția de intentare a procedurii de insolvabilitate în privința acesteia.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul Novac Ştefan privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil și Siguranță”, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor întreprinderii în perioada de observaţie a debitorului, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 și s-a desemnat în calitate de administrator provizoriu ÎI „Guțu Sergiu”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2015, a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil și Siguranță”, fiind desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Guțu Sergiu”.

La 24.03.2015, debitorul SRL „Imobil și Siguranță” a depus recurs, iar la 19.05.2015 recurs suplimentar împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2015, solicitînd repunerea în termenul de contestare, admiterea recursului, casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii introductive. La 17.04.2015, creditorii Boicenco Oleg, Galușca Alexandr, Leahu Zinaida, Moghilida Iulia, Statnic Tamara și Antipin Lilia au depus recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate din 16 februarie 2015, solicitînd repunerea în termenul de contestare, admiterea recursului, casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii introductive.

La 12.05.2015, Malachi Ion a depus cerere de alăturare la recursul declarat de către creditorii Boicenco Oleg, Galușca Alexandr, Leahu Zinaida, Moghilida Iulia, Statnic Tamara și Antipin Lilia împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de alăturare la recursul declarat de ceilalți creditori motivînd că pozițiile lor coincid. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015, a fost admis recursul declarat de SRL „Imobil și Siguranță”, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2015, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de insolvabilitate în alt complet de judecată. S-a respins recursul declarat de creditorii Boicenco Oleg, Galușca Alexandr, Leahu Zinaida, Moghilida Iulia, Statnic Tamara, Antipin Lilia și cererea de alăturare la recurs depusă de Malachi Ion.

Rejudecînd cauza, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, a fost respinsă cererea introductivă depusă de creditorul Novac Ştefan cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil și Siguranță”. În motivarea hotărîrii, instanţa a invocat prevederile art. 10 alin. (2), 66 alin. (1) lit.l) şi 68 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că în baza contractului de administrare fiduciară, debitorul a transmis în administrare fiduciară lui SRL „StabilImobil” 355 de apartamente, între care şi cele 70 apartamente în care au fost investite mijlaocele financiare a investitorilor, inclusiv şi ale creditorului Novac Ştefan, iar executorul judecătoresc poate urmări aceste bunuri.

La fel a statuat că în bunurile transmise în administrare fiduciară au fost investite 4 000 000 lei, iar aceste bunuri există şi pot fi supuse urmăririi în satisfacerea creanţelor investitorilor. La 06.11.2015 şi ulterior la 17.11.2015, Novac Ştefan a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate şi emiterea unei noi hotărîri de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă” sau remiterea dosarului în instanţa de fond pentru rejudecare. 2 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrii contestate, menţionînd că raportul prezentat de administratorul provizoriu este unul obiectiv, necontestat de către debitor şi urma afi pus la baza aprecierii insolvabilităţii debitorului şi a temeiului de insolvabilitate a acestuia..

Susţine recurentul că instanţa de insolvabilitate nu poate să aprecieze solvabilitatea debitorului şi masa debitoare a acestuia prin faptul că ele au fost transmise altei persoane juridice şi că „eventual” ele vor putea fi revendicate. La fel indică că instanţa de insolvabilitate şi-a depăşit împuternicirile atunci cînd a constatat unele fapte, care n-au fost confirmate prin probe pertinente şi admisibile. La 19.11.2015, SRL „StabilImobil” a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă”.

În motivarea recursului, recurentul a invocat încălcarea normelor de drept material, interpretarea şi aplicarea eronată a anumitor prevederi în detrimentul altor norme legale care urmau a fi aplicate. La 24.11.2015 a depus cerere de recurs şi Ursu Valentin, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă”. La 03.12.2015, administratorul SRL „Imobil şi Siguranţă”, Schimbător Ala, a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Novac Ştefan, solicitînd respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, iar recursul declarat de SRL „StabilImobil” să fie respins ca fiind depus de o persoană care nu este parte a procesului.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Novac Ştefan este întemeiat şi urmează a fi admis, iar recursurile declarate de SRL „StabilImobil” şi Ursu Valentin urmează a fi respinse, pornind de la următoarele. Referitor la recursul declarat de Novac Ştefan, instanţa de recurs reţine următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea hotărîrii contestate, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

După cum rezultă din materialele cauzei, cererea introductivă înaintată de creditorul Novac Ştefan privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă”, a fost respinsă din motiv că în baza contractului de 3 administrare fiduciară, debitorul a transmis în administrare fiduciară lui SRL „StabilImobil” 355 de apartamente, între care şi cele 70 apartamente în care au fost investite mijlaocele financiare a investitorilor, inclusiv şi ale creditorului Novac Ştefan, iar executorul judecătoresc poate urmări aceste bunuri. La fel a statuat că în bunurile transmise în administrare fiduciară au fost investite 4 000 000 lei, iar aceste bunuri există şi pot fi supuse urmăririi în satisfacerea creanţelor investitorilor.

Potrivit art. 37 alin. (2) al Legii inslvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către participanţii la proces. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele. Potrivit art. 30 alin. (4) din Legea inslvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, după judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă una din următoarele hotărîri: a) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează proces de insolvabilitate; b) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează procedură simplificată a falimentului; c) se intentează procedură accelerată de restructurare a debitorului; d) se respinge cererea introductivă şi se refuză intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor.

După cum urmează din hotărîrea contestată, instanţa de insolvabilitate a aplicat prevederile lit. d) evocate supra, care acordă împuterniciri de respingere a cererii introductive şi de refuz în intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor, reţinînd drept temei faptul că debitorul deţine bunuri, care deşi sunt transmise în administrare fiduciară, pot fi urmărite în vederea stingerii creanţei creditorului, astfel lipsint temeiul de intentare a insolvabilităţii – incapacitatea de plată. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor legale care reglementează această fază a procesului, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate de debitor precum că nu se află în incapacitate de plată şi că la moment în instanţă se află pe rol litigiul privind rezilierea contractului de administrare fiduciară.

Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiului intentării insolvabilităţii. Astfel, după cum atestă actele cauzei, administratorul provizoriu ÎI „Guţu Sergiu”, a prezentat instanţei de insolvabilitate raportul său privind exercitarea funcţiilor în cadrul procedurii provizorii, în care a concluzionat că debitorul se află în incapacitate de plată şi supraîndatorare şi nu-şi poate onora obligaţiunile faţă de creditori, şi în acelaşi timp, nu dispune de masă debitoare (f.d. 131, vol. IV). Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.

(2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. (3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la 4 baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. După cum rezultă din materialele cauzei, creditorul care a înaintat cererea introductivă a invocat temeiul general (incapacitatea de plată) de intentare a insolvabilităţii, iar administratorul provizoriu a constatat existenţa acestui temei.

În conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. (3) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Pornind de la prevederile legale evocate supra, Colegiul reţine că, la adoptarea hotărîrii în urma judecării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate apreciază circumstanţele invocate de titularul cererii introductive şi cele constatate de administratorul provizoriu şi, în funcţie de existenţa sau inexistenţa temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate, adoptă una din soluţiile enumerate la art. 30 alin. (4). Or, contrar normelor legale descrise supra, instanţa de insolvabilitate nu a supus aprecierii temeiul de insolvabilitate constatat de administratorul provizoriu în raportul său, însă a decis respingerea cererii introductive şi refuzarea în intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă”.

În acest sens, concluziile instanţei cum că debitorul are bunuri care pot fi urmărite, deşi au fost transmise în administrare fiduciară, sunt lipsite de suport legal. Astfel, vis-a-vis de constatarea că pe rolul instanţelor se află două cauze care vizează rezilierea contractului de administrare fiduciară şi astfel vor fi restituite bunurile transmise, Colegiul o apreciază critic. În primul rînd, la baza unei hotărîri nu pot fi plasate presupuneri despre o eventuală soluţie într-un litigiu aflat pendinte.

Într-al doilea rînd, art. 2 şi 39 alin. (1) al Legii insolvabilităţii indică noţiunea de masă debitoare - bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fară numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită; masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. În conformitate cu art. 11 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilităţii, componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînţ cele existente la momentul depunerii-cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel.

La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligaţiilor pecuniare, d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege. Astfel, Colegiul conchide că, la stabilirea mărimii obligaţiilor debitorului cît şi la aprecierea temeiului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate trebuie să ţină cont de masa debitoare a SRL „Imobil şi Siguranţă”; mărimea tuturor obligaţiilor pecuniare şi de mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional. 5 Colegiul apreciază critic argumentul instanţei de insolvabilitate care a apreciat solvabilitatea debitorului şi masa debioare a acestuia prin faptul că sunt 2 litigii pendinte în instanţa de judecată şi în cazul în care vor fi soluţionate aceste litigii, debitorul SRL „Imobil şi Siguranţă” va putea stinge toate datoriile sale.

În acest sens, Colegiul reţine că, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. Respectiv, instanţa de recurs constată că la momentul înaintării cererii introductive, aceste bunuri nu puteau fi urmărite, instanţa de insolvabilitate fiind în cunoştinţă de cauză de incapacitatea debitorului de a stinge datoriile sale (confirmată prin raportul administratorului provizoriu necontestat de către nici o parte), urma să ia în considerarea acest aspect la examinarea posibilităţii intentării procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă” şi să lase clarificarea situaţii conform procedurii insolvabilităţii, inclusiv şi în ceea ce priveşte soluţiile ipotetice ale litigiilor judecătoreşti menţionate.

În acelaşi timp, potrivit art. 1056 alin. (2) CC, în raporturile cu terţii, administratorul fiduciar are prerogativele unui proprietar. În speţă, primind bunurile de la fiduciant în administrare fiduciară, fiduciarul dispune de prerogativele unui proprietar asupra acestor bunuri în raport cu terţii, cum ar fi creditorii SRL „Imobil şi Siguranţă”. Respectiv, fiduciarul SRL „StabilImobl” are prerogative de a poseda, dispune şi de a decide asupra acestor bunuri faţă de alţi terţi. Cu alte cuvinte, în raporturile cu terţii, fiduciarul se manifestă ca un proprietar, cu toate că juridic nu posedă o astfel de calitate.

Mai mult ca atît, Colegiul reţine şi prevederile art. 14 alin. (3) al Legii insolvabilităţii, potrivit căruia, debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art. 10 alin. (2). Deci la survenirea incapacităţii de plată, debitorul este obligat să depună cerere introductivă, în termen de 1 lună, fapt nerealizat de către acesta, începînd cu anul 2011 debitorul supraîndatorîndu-se prin acumulare de noi datorii. Astfel, Colegiul constată că instanţa de insolvabilitate a omis aplicarea prevederilor mai sus enumerate, la examinarea cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Imobil şi Siguranţă”.

În acest sens, instanţa de recurs conchide că, instanţa de insolvabilitate a interpretat în mod eronat legea în ce priveşte incapacitate de plată a debitorului, soluţia de respingere a cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate, nefiind completă şi obiectivă, şi/sau bazată pe probe concludente. În consecinţă, Colegiul conclude că, instanţa de insolvabilitate nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. Astfel, fund prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate într-un alt complet.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Referitor la cererile de recurs declarate de SRL „StabilImobil” şi Ursu Valentin, Colegiul consideră că urmează a fi respinse, deoarece sunt depuse de persoane care 6 nu erau în drept să le înainteze. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii inslvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit art. 37 alin. (2) al Legii inslvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către participanţii la proces. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege. Prin urmare, atît SRL „StabilImobil”, cît şi Ursu Valentin, la momentul nu deţin nici una din calităţile stabilite imperativ de lege pentru a putea fi considerate participanţi la procesul de insolvabilitate.

În contextul dat, recursurile înaintate de aceşti recurenţi, urmează a fi respinse, fără aprecierea lor în fond. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a.) şi c) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se resping recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „StabilImobil” şi Ursu Valentin. Se admite recursul declarat de Novac Ştefan. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de Novac Ştefan privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Imobil şi Siguranţă” şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7