3ra-1486/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Vîşcu dosarul nr.3ra-1486/15 instanţa de apel: N.Budăi I. Muruianu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 17 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ceban Veaceslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Veaceslav împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015 c o n s t a t ă: La data de 04 noiembrie 2014 Ceban Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a menţionat, că conform pct.3 al Hotărîrii Guvernului nr.214 din 10 aprilie 1996, Ministerul Apărării a fost însărcinat ca de comun acord cu Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanţelor să aprobe lista documentelor necesare pentru prezentarea în organizaţiile de asigurare în cazul survenirii riscului asigurat, însă Ministerul Apărării unilateral, fără acordul Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanţelor a emis ordinul nr. 126 din 02 iunie 2008 ”Despre aprobarea instrucţiunii cu privire la modul şi condiţiile de stabilire şi plată a sumelor de asigurare a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară”.

Reclamantul consideră, că ordinul nr. 126 din 02 iunie 2008 ”Despre aprobarea instrucţiunii cu privire la modul şi condiţiile de stabilire şi plată a sumelor de asigurare a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară” a fost emis contrar prevederilor pct.3 al Hotărîrii Guvernului nr.214 din 10 aprilie 1996. Ceban Veaceslav solicită recunoaşterea nulă a ordinului Ministerului Apărării nr. 126 din 02 iunie 2008 ”Despre aprobarea instrucţiunii cu privire la modul şi condiţiile de stabilire şi plată a sumelor de asigurare a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară” şi obligarea Ministerului Apărării să-i restituie suma de 7,65 lei, achitată pentru expedierea cererii prin scrisoare recomandată cu aviz.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 10 martie 2015 acţiunea s-a respins ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de Ceban Veaceslav şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 15 septembrie 2015 Ceban Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. 1 În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată incorect au determinat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi eronat au interpretat legea.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată incorect au determinat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi eronat au interpretat legea nu pot fi reţinute, deoarece poartă un caracter declarativ şi nu reflectă încălcările concrete ale normelor de drept material admise de instanţele inferioare la soluţionarea pricinii. Colegiul notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor, totodată caracterul fals al unui mijloc de probă nu poate fi constatat în baza unor ipoteze nesusţinute de dovezi.

Mai mult decît atît, recurentul a solicitat recunoaşterea nulă a ordinului Ministerului Apărării nr. 126 din 02 iunie 2008 ”Despre aprobarea instrucţiunii cu privire la modul şi condiţiile de stabilire şi plată a sumelor de asigurare a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară”, însă nu a anexat probe care confirmă, că prin emiterea acestui ordin i-a fost încălcat un anumit drept al său. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ceban Veaceslav ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Ceban Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3