2ra-2288/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă, jud.: M. Galupa dosarul nr. 2ra-2288/2015 instanţa de apel, jud.: G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bedru Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Leova” împotriva lui Ruslan Bedru cu privire la repararea prejudiciului material, în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ruslan Bedru şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 decembrie 2014 cu pronunţarea în parte a unei noi hotărîri c o n s t a t ă La 01 octombrie 2014 SA „Apă-Canal Leova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ruslan Bedru cu privire la repararea prejudiciului material, în ordine de regres.

În motivarea pretenţiilor sale reclamantul a indicat că, conform hotărârii Judecătoriei Leova din 21 iulie 2011 SA „Apă-Canal Leova” a fost obligată să achite în beneficiul Claudiei Vicol îndemnizaţia unică în urma decesului soţului ei, Ion Vicol, fost angajat ca îngrijitor de teren. Decesul angajatului Ion Vicol a survenit în urma accidentului rutier produs la 19 iulie 2007, în jurul orei 07:00, în or. Leova, str. Independenţei. Vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Ruslan Bedru, care pe fonul consumului de alcool, fiind în stare de ebrietate, şi încălcînd regulamentul circulației rutiere, în plină viteza, cu automobilul de marcă Opel Cadet, cu numărul de înmatriculare CT AG 919, a lovit mortal pe Ion Vicol.

Faptul este confirmat de procesul-verbal nr. 7 din 16 august 2007, întocmit de reprezentantul Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimişlia. Mai indică reclamantul că, vinovăţia deplină a lui Ruslan Bedru în producerea accidentului rutier, soldat cu decesul lui Ion Vicol, a fost stabilită prin sentinţa Judecătoriei Leova din 10 octombrie 2007, prin care i-a fost stabilită pedeapsa penală. În procedura de examinare a cauzei civile la acţiunea înaintată de Claudia Vicol împotriva SA „Apă-Canal Leova” cu privire la încasarea îndemnizației unice, Ruslan Bedru a fost atras în proces ca intervenient accesoriu. Din aceste motive SA „Apă-Canal Leova” este în drept de a înainta acţiune de regres privind recuperarea sumelor plătite cu titlu de îndemnizație unică, în legătură cu decesul angajatului.

Mai indică că, în procesul verbal nr. 7 din 16 august 2007, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă, la pct. 6.1 este specificată circumstanța care a condus la producerea accidentului, şi anume lovitura de automobil, iar punctul 7; 7.1; 7.2 specifică cauza producerii accidentului care a depins de executant, șoferul fiind în stare de ebrietate a încălcat regulamentul circulației rutiere. Totodată afirmă că, la pct. 7.3; 7.4 al aceluiaşi proces-verbal este stipulat faptul, că sarcina de munca şi mediul de munca lipsesc. Adică, angajatul nu-şi îndeplinea direct obligaţiunile funcționale. Decesul nu survenea dacă pîrîtul, care este vinovat de comiterea accidentului rutier, putea prevede rezultatul faptei sale, considerînd fără temei ca nu se va produce, deşi trebuia şi putea sa-l prevadă.

Susţine reclamantul că, conform legislaţiei, plătind despăgubirile, comitentul avansează în locul prepusului despăgubirile pe care acesta le datorează victimelor, însă în final, prevalează răspunderea pentru fapta proprie. Făptuitorul trebuie să suporte singur repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta lui, comitentul avînd dreptul să regreseze împotriva acestuia pentru recuperarea sumelor plătite. Este evident că accidentul rutier s-a produs din culpa pîrîtului ca urmare a acţiunii sale proprii, şi potrivit normelor generale, obligaţia de a repara prejudiciul cauzat în mod ilicit se referă la daunele produse prin fapta proprie adică survine răspunderea civila delictuala.

Solicită SA „Apă-Canal Chişinău” încasarea în beneficul său de la Ruslan Bedru suma de 83 166,90 lei, pe care reclamantul a fost obligat să o achite Claudei Vicol, cu titlu de îndemnizație de deces; încasarea taxei de stat în mărime de 2 495 lei, conform hotărîrii Judecătoriei Leova din 21 iulie 2011 şi 1 245 lei pentru examinarea cauzei la Curtea Supremă de Justiţie; şi încasarea taxei de executare în mărime de 7 220,68 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 decembrie 2014 s-a admis acţiunea SA „Apă-Canal Leova”; s-a încasat de la Ruslan Bedru în folosul SA „Apă-Canal Leova” prejudiciul în sumă de 83 166,90 lei; s-a încasa de la Ruslan Bedru în folosul SA „Apă-Canal Leova” taxa de stat achitată conform hotărîrii judecătoreşti definitive în sumă de 2 495 lei şi 1 245, în total 3 740 lei; s-a încasat de la Ruslan Bedru în folosul SA „Apă-Canal Leova” taxa de executare în sumă de 7 220 lei; s-a încasat de la Ruslan Bedru în folosul SA „Apă-Canal Leova” taxa de stat pe prezenta pricină civilă, în sumă de 2 813 lei. La 13 ianuarie 2015 Ruslan Bedru a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Leova din 18 decembrie 2014, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2015 s-a admis apelul declarat de Ruslan Bedru; s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 decembrie 2014, în partea adjudecării de la Ruslan Bedru a cheltuielilor suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 3 740 lei şi taxei de executare în mărime de 7 220,68 lei şi în partea repartizării cheltuielilor de judecată în prezenta pricină cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cheltuielilor suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 3 740 lei şi taxei de executare în mărime de 7 220,68 lei; s-a încasat de la Ruslan Bedru în beneficiul SA „Apă- Canal Leova” cheltuielile de judecată în mărime de 2 495,01 lei, în rest hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 decembrie 2014 a fost menţinută.

La 06 iulie 2015 Ruslan Bedru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a indicat că, consideră parţial neîntemeiată şi ilegală decizia instanţei de apel, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea eronată a legii. Indică recurentul că, la caz există vinovăţie mixtă, mai mult în speţă, consideră că nu sunt aplicabile prevederile art. 1415 Cod civil, deoarece a fost constată şi vinovăţia intimatului în producerea accidentului de muncă. Afirmă recurentul că, instanţele de judecată au încălcat principiul contradictorialității şi egalității, prin ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, art. 6 CEDO.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ruslan Bedru în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ruslan Bedru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ruslan Bedru ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ruslan Bedru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas