3ra-1538/15 — Eliberarea informației

Dosarul nr. 3ra-1538/15 Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (jud. S. Iorgov) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna) DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de avocatul Dumitru Pavel, în interesele Mariei Colomeeţ, împotriva deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Leibovich împotriva notarului public Maria Colomeeţ cu privire la anularea refuzului în eliberarea informației, obligarea eliberării informației şi încasarea prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La data de 04.02.2014 avocatul Dorin Botnarenco, în interesele Larisei Leibovich, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva notarului public Maria Colomeeţ solicitând anularea refuzului în eliberarea informației solicitate la data de 18.12.2014, obligarea notarului public Maria Colomeeţ de a elibera informația cu privire la actele juridice autentificate notarial la solicitarea lui Leibovich Anatoly pentru ultimii trei ani şi a informației cu privire la actele juridice autentificate notarial pentru ultimii trei ani la solicitarea Ltd „Lotana Holdings” şi SRL „Old City Summer Hall”, întreprinderi unde Leibovich Anatoly era asociat unic sau majoritar,

precum şi informația solicitată să fie însoţită cu cîte o copie de pe actele juridice autentificate de notarul public Colomeeţ Maria, în legătură cu faptul că Leibovich Larisa se află în Israel, iar starea sănătății la moment nu îi permite să vină în Republica Moldova, încasarea de la notarul public Colomeeţ Maria în beneficiul Larisei Leibovich a prejudiciului moral în mărime de 100000 euro. În motivarea acțiunii s-a invocat că la data 23.02.2014 a decedat fiul reclamantei - Anatoly Leibovich, fiind deschis dosar succesoral. Leibovich Larisa a solicitat să-i fie eliberat certificat de calitate de moștenitor pentru a putea dobândi actele necesare întru stabilirea existenței bunurilor ce compun patrimoniul succesoral.

Susţine reclamanta că la data de 03.12.2014 s-a adresat cu cerere la notarul public Maria Colomeeţ, prin care a solicitat acordarea informației privind existența bunurilor din patrimoniul succesoral şi anume: informația cu privire la actele autentificate 1 notarial de notarul la solicitarea lui Anatoly Leibovich pentru ultimii trei ani; informația cu privire la actele autentificate notarial pentru ultimii trei ani la solicitarea „Lotana Holdings” Ltd şi SRL „Old City Summer Hall”, întreprinderi unde Anatoly Leibovich era asociat unic sau majoritar; informația cu privire la actele juridice să fie însoţită cu cîte o copie a actelor autentificate notarial, în legătură cu faptul că Larisa Leibovich se află la Israel, iar starea sănătății la moment nu îi permite să vină în Republica Moldova.

Afirmă reclamanta că prin răspunsul nr.101 din 18.12.2014 notarul public Maria Colomeeţ a refuzat eliberarea informației solicitate, motivând prin faptul că, conform prevederilor art.6 alin.(l)-(4) al Legii cu privire la notariat, persoana care desfășoară activitate notarială are obligația să păstreze secretul profesional cu privire la actele îndeplinite şi faptele care i-au devenit cunoscute în timpul activității sale. Declară reclamanta că nefiind de acord cu răspunsul primit, la data de 30.12.2014 a depus cerere prealabilă la notarul public Colomeeţ Maria, dar nu a primit nici un răspuns. Consideră reclamanta că prin acțiunile notarului public Colomeeţ Maria i-а fost cauzat un prejudiciu pe care îl estimează la suma de 100000 euro.

Prin hotărîrea din 24.03.2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Leibovich Larisa. Prin decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul depus de Leibovich Larisa, casată hotărîrea din 24.03.2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău şi pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost obligat notarul public Colomeeţ Maria să elibereze Larisei Leibovich informația cu privire la actele juridice autentificate notarial la solicitarea SRL „Old City Summer Hall”, pe ultimii trei ani pînă la deces. În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La data de 11 septembrie 2015 avocatul Dumitru Pavel, în interesele Mariei Colomeeţ, a declarat recurs împotriva deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia şi pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Leibovich Larisa să fie respinsă pe motivul omiterii termenului de adresare în instanța de judecată sau după caz, menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece la adoptarea acesteia au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi de drept procedural, fiind aplicată o lege care nu trebuia a fi aplicată , fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

Menționează că instanța de apel a ignorat prevederile legale privind omiterea termenului de contestare în instanța de judecată a refuzului notarului, deoarece litigiul dat este guvernat de prevederile art. 16 alin.(l) al Legii cu privire la petiționare, care stabilește că petiționarii, care consideră că drepturile lor sînt lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale, care au examinat petiția, au dreptul de a se adresa în instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă, conform legii, se adresează direct în instanță, sau de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, sau, în caz dacă în intervalul menționat nu au primit răspuns – din ziua cînd trebuiau să-l primească.

Deci, relatează că prima cerere a fost expediată în adresa notarului la data de 04.11.2014, iar prin scrisoarea nr.95 din 12.11.2014, intimata a primit răspuns de refuz în furnizarea informației solicitate de către aceasta. 2 La data de 03.12.2014 Leibovich Larisa a depus o nouă cerere, iar la data de 18.12.2014 a primit răspunsul nr.101. Respectiv, anume această cerere este apreciată ca cerere prealabilă şi începând cu această dată - 18.12.2014, intimata era în drept, în decursul a 30 de zile, să se adreseze în instanța de judecată, termen care a expirat la data de 18 ianuarie 2015. Mai mult ca atît, în loc să depună acțiune în instanța de judecată, intimata a depus o nouă cerere prealabilă - la 30.12.2014 şi o plîngere pe acțiunile notarului adresată Ministerului Justiției la 17.01.2015.

Cererea de chemare în judecată a fost depusă abia la data de 04 februarie 2015, fiind încălcat termenul de 30 de zile stabilit de legislație. Invocă că în hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ” din 30.10.2009, nr.10, s-a menționat faptul că, dacă reclamantul a omis termenul de înaintare a acțiunii în judecată pe motiv că a contestat actul cu cerere prealabilă nu poate constitui temei de repunere în termen.

Mai mult ca atît, prevederi similare privind termenul de adresare în instanța de judecată se regăsesc şi în art. 29 alin.(2) din Legea cu privire la notariat, care stipulează că refuzul notarului de a îndeplini actul notarial poate fi contestat în contencios administrativ conform legislației în vigoare - art.14 şi 17 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc același termen de 30 de zile de adresare în instanța de judecată. Relatează că furnizînd răspunsurile în adresa intimatei, recurenta a ţinut cont de prevederile art.6 din Legea cu privire la notariat, care la alin. (l) prescrie obligația expresă a notarului de a păstra secretul profesional cu privire la actele îndeplinite şi la faptele care i-au devenit cunoscute în timpul activității sale.

Ori, alin. (2) din articolul citat stabilește că, informația cu privire la actele notariale îndeplinite se eliberează persoanei în numele căreia acestea au fost îndeplinite. Prin derogare de la această prevedere, art.6 alin.(3) din aceeași lege statuează că informația cu privire la actele notariale îndeplinite se eliberează la cererea instanței de judecată, procuraturii, organelor de urmărire penală în legătură cu cauzele penale, civile sau administrative aflate în curs de examinare şi la cererea organelor fiscale în scopul exercitării atribuțiilor ce ţin de domeniul fiscal. Precizează că pentru a asigura păstrarea secretului profesional, legislatorul a stipulat expres la art.6 alin.(7) din Legea cu privire la notariat că, persoanele vinovate de divulgarea secretului profesional poartă răspundere în conformitate cu legislația.

Totodată, la art.19 lit. c) din Legea cu privire la notariat este indicată şi obligația notarului să păstreze în taină informațiile care i-au devenit cunoscute în exercițiul funcțiunii, însă instanța de judecată poate să elibereze notarul de această obligație dacă împotriva lui a fost intentat dosar penal în legătură cu îndeplinirea actului notarial. De asemenea, a mai invocat că în privința cererilor repetate, notarul s-a ghidat de prevederile art. 20 al Legii cu privire la petiționare, care stabilește că petițiile adresate a doua oară, care nu conțin argumente ori informații noi, nu se reexaminează, fiind formulat răspunsul corespunzător.

A mai menționat că solicitările intimatei nu se încadrează în prevederile art. 1558 Cod civil, la care a făcut trimitere reprezentantul acesteia, deoarece cum rezultă din norma nominalizată, în certificatul de calitate de moștenitor se menționează că acesta 3 nu are valoarea unui certificat de moștenitor şi poate fi utilizat numai pentru dobândirea actelor necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, urmînd ca certificatul de moștenitor să fie eliberat ulterior.

Leibovich Larisa deține certificatul de calitate de moștenitor, dispunând de dreptul de a-l utiliza numai pentru dobândirea actelor necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, însă solicitarea intimatei privind actele juridice autentificate notarial la solicitarea lui Leibovich Anatoly pentru ultimii trei ani cu prezentarea copiilor de pe acestea atestă despre acțiunile decedatului pe parcursul a trei ani, care au rezultat cu acte notariale de diferit ordin şi nu poate fi apreciată ca o solicitare a actelor necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, cum se stipulează în certificat.

La fel, actele ce au fost semnate de Leibovich Anatoly în ultimii trei ani, inclusiv actele ale căror părţi erau persoane juridice, fără a fi confirmată documentar legătura acestor întreprinderi cu Leibovich Anatoly, a fost corect apreciată de notar ca o lezare a intereselor companiilor date şi au fost calificate ca informații ce cad sub incidența secretului profesional şi care nu pot fi divulgate, decât în condițiile art. 6 alin. (3) din Legea cu privire la notariat. La fel, a mai susținut că dobândirea actelor necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, urmează a fi solicitate nu de la notar, care doar autentifică aceste acte, ci de la organele de resort, care în virtutea legii, înregistrează contractele şi drepturile de proprietate asupra bunurilor.

Respectiv, consideră că notarul Colomeeţ Maria nu a încălcat obligațiile sale profesionale, a respectat prescripțiile legale în vigoare, iar acțiunile sale nu pot antrena răspundere, dat fiind neîntrunirea condițiilor art.23 din Legea cu privire la notariat. Consideră că şi cerința înaintată de către intimată privind încasarea prejudiciului moral nu are relevanță şi este lipsită de temei legal, deoarece în cererea de chemare în judecată nu se face trimitere la careva circumstanțe, care ar putea fi apreciate ca cauzare a unui prejudiciu moral şi intimata nici nu a prezentat nici o probă a faptului că i-а fost cauzat un prejudiciu moral, aceasta cu toate că probațiunea este definitoare la stabilirea existenței sau inexistenței unui prejudiciu moral.

Mai mult ca atît, acesta nici nu poate exista, pe motiv că acțiunile notarului sunt în strictă corespundere cu legislația în vigoare. Conform art. 434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 24 iunie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 08.07.2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.d. 79). Însă, deoarece la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe privind recepționarea acesteia, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul Dumitru Pavel, în interesele Mariei Colomeeţ, la data de 11 septembrie 2015 este în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de avocatul Dumitru Pavel, în interesele notarului public Mariei Colomeeţ; de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre de respingere a acţiunii ca fiind tardivă, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. 4 Analizînd legalitatea hotărârilor contestate, Colegiul conchide că instanțele judecătorești au soluționat greșit pricina, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz.

În conformitate cu art.432 alin.(2) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Din materialele cauzei rezultă că Leibovich Larisa, prin intermediul avocatului Dorin Botnarenco, la data de 04 noiembrie 2014 s-a adresat cu o cerere notarului public Colomeeţ Maria solicitînd eliberarea copiilor a tuturor actelor juridice autentificate de Colomeeţ Maria, în care Leibovich Anatoly era asociat şi/sau administrator al întreprinderilor „Loreana Holdings” Ltd, „Lotana Holdings” Ltd, SRL „Bonserov”, SRL „Alucobest”, SRL „Redan-Impex” SRL, SRL „Old City Summer Hall”.(f.d.25) Prin răspunsul nr. 95 din 12.11.2014 notarul public Colomeeţ Maria a refuzat eliberarea informației solicitate de către Leibovich Larisa, invocînd prevederile art. 6, pct. 1-4 al Legii cu privire la notariat, care statuează că persoana care desfășoară activitate notarială are obligația să păstreze secretul profesional cu privire la actele îndeplinite şi la faptele care i-au devenit cunoscute în timpul activității sale.

Informația cu privire la actele notariale îndeplinite se eliberează la cererea instanței de judecată, procuraturii, organelor de urmărire penală în legătură cu cauzele penale, civile sau administrative aflate în curs de examinare şi la cererea organelor fiscale în scopul exercitării atribuțiilor ce țin de domeniul fiscal.(f.d.24) La data de 03.12.2014 Leibovich Larisa, prin intermediul avocatului Dorin Botnarenco, a depus o cerere notarului public Colomeeţ Maria solicitînd eliberarea informației cu privire la actele juridice autentificate notarial de notarul public Colomeeţ Maria la solicitarea lui Leibovich Anatoly pentru ultimii trei ani şi a informației cu privire la actele juridice autentificate notarial de către notarul public Colomeeţ Maria pentru ultimii trei ani la solicitarea Ltd „Lotana Holdings” şi SRL „Old City Summer Hall”, întreprinderi unde Leibovich Anatoly era asociat unic sau majoritar, precum informația cu privire la actele juridice autentificate notarial să fie însoţite cu cîte o copie a actelor autentificate notarial, în legătură cu faptul că Leibovich Larisa se află în Israel, iar starea sănătății la moment nu îi permite să vină în Republica Moldova.(f.d.14-15) Prin răspunsul nr. 101 din 18.12.2014 notarul public Colomeeţ Maria a refuzat eliberarea informației solicitate de către Leibovich Larisa,

invocînd aceleași prevederi ca şi în răspunsul precedent.(f.d.16) Din circumstanţele expuse rezultă că cererea adresată de către avocatul D.Botnarenco, în interesele Larisei Leibovich, urma a fi examinată de către notarul public Maria Colomeeţ şi judecată de către instanțele ierarhic inferioare prin prisma nu doar a Legii cu privire la notariat, dar şi a Legii privind accesul la informație.

Conform art.1 al Legii privind accesul la informaţie, prezenta lege reglementează: a) raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică si/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie; b) principiile, condiţiile, căile şi modul de realizare a accesului la informaţiile oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informaţii; d) drepturile solicitanţilor informaţiei; 5 e) obligaţiile furnizorilor de informaţii în procesul asigurării accesului la informaţiile oficiale; f) modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie. Conform art.5 alin.alin.(1)-(2) lit.c) ale Legii privind accesul la informație, subiecţi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informației.

Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale. Conform art.6 al Legii privind accesul la informaţie, în sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate: 1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea): a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris; b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie; c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic; 2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat; 3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.

Astfel, rezultînd din circumstanţele pricinii şi prevederile legale menţionate, este cert că Leibovich L., în raport cu notarul public Colomeeţ M. avea calitatea de solicitant, notarul public – Maria Colomeeţ – calitatea de furnizor de informaţie, iar cererea depusă – o cerere prin care se solicită furnizarea informaţiei deţinute de către notarul public M.Colomeeţ. Argumentarea reclamantului precum că pîrîtul a refuzat să îndeplinească un act notarial şi întemeierea în drept a cererii de chemare în judecată în baza art.29 al Legii cu privire la notariat este eronată, deoarece pîrîtul nu a refuzat să îndeplinească un act notarial, ci a refuzat furnizarea informaţiei solicitate. Respectiv, litigiul din speţă urma a fi judecat de către instanţele de judecată mai întîi sub prin prisma Legii privind accesul la informaţie.

În susţinerea acestei concluzii vin şi prevederile Legii cu privire la notariat, care în art. 35 defineşte cert că notarul îndeplineşte următoarele acte notariale: a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte); b) procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor; c) eliberarea certificatelor de proprietate; d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; e) legalizarea semnăturilor de pe documente; f) actele de protest al cambiilor; 6 g) prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea neachitării lor; h) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele; i) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor; j) transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice; k) primirea în depozit a sumelor băneşti şi titlurilor de valoare; l) primirea documentelor la păstrare; m) întocmirea protestului de mare; n) asigurarea dovezilor; o) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit; o1) medierea în condiţiile legii; o2) învestirea cu formulă executorie a actelor notariale.

Nici un act din cele menţionate supra nu a fost refuzat de a fi îndeplinit de către notarul public M.Colomeeţ, respectiv în speţă nu poate fi examinat refuzul notarului de a îndeplini acte notariale, ci refuzul de a furniza informaţie. Astfel, instanţele de judecată au omis de a adopta soluţii prin prisma Legii privind accesul la informaţie, adică nu au aplicat legea care urma a fi aplicată la judecarea pricinii. Conform art. 22 alin. (1) al Legii privind accesul la informație, în cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește accesul la informații au fost lezate, ea poate contesta acțiunile sau inacțiunea furnizorului de informații la conducerea acestuia şi/sau la organul ierarhic superior al furnizorului în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcare.

Conform art.23 al Legii privind accesul la informație, în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește accesul la informație i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu este satisfăcută de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea furnizorului de informații direct în instanța de contencios administrativ competentă. Sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.

Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior acţiunile furnizorului de informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească. Raportând la caz dispozițiile citate, care reglementează atacarea pe cale judiciară a acțiunilor furnizorilor de informații, instanța de recurs constată că cererea de chemare în judecată a fost înaintată de către Leibovich Larisa cu omiterea termenului de prescripție. După cum s-a menţionat, cererea privind furnizarea informaţiei a fost depusă notarului Colomeeţ M. de către avocatul Botnarenco D., în interesele Larisei Leibovich, la data de 04.11.2014 şi apoi la data de 03.12.2014.(f.d.14-15, 25) Răspunsurile pîrîtului sunt datate cu 12.11.2014 şi respectiv 18.12.2014.

(f.d.16, 24) Nefiind de acord cu răspunsul primit, la data de 30 decembrie 2014 Leibovich Larisa, prin intermediul avocatului Dorin Botnarenco, a înaintat notarului public Colomeeţ Maria o cerere prealabilă, fiind bazată pe aceleași temeiuri şi solicitînd 7 anularea refuzului în eliberarea informației solicitate în cererea din 18.12.2014.(f.d.17- 19) Colegiul remarcă că notarul public M.Colomeeţ nu are un organ ierarhic superior şi respectiv reclamantul nu urma să depună cerere prealabilă, ci avînd la bază prevederile art.art.22, 23 ale Legii privind accesul la informație, urma să se adreseze în instanța de contencios administrativ întru apărarea dreptului pretins în termen de o lună din momentul primirii răspunsului de la pîrît.

Din materialele cauzei rezultă că răspunsul la cererea din data de 03.12.2014 a fost primit de către reclamantă/reprezentantul acesteia la data de 18.12.2014, fapt recunoscut de către avocatul reclamantei. (f.d.70) Respectiv, cererea de chemare în judecată urma fi depusă în termen de 30 zile calculat din ziua imediat următoare zilei în care a fost primit răspunsul la cerere şi care expira la data de 17.01.2014 care a fost o zi de odihnă şi ca consecinţă ultima zi a termenului fiind data de 19.01.2015. Acțiunea în judecată a fost depusă doar la 04 februarie 2015, respectiv cu omiterea termenului de prescripție prevăzut de art. 23 al Legii privind accesul la informație. Mai mult, Colegiul menţionează că contestarea de către reclamantă cu aşa numita ”cerere prealabilă” a răspunsului notarului adresată tot notarului, nu poate constitui temei de repunere în termen.

În acest context, Colegiul notează că legislatorul a stabilit termeni de prescripție în scopul păstrării unei stabilități în raporturile juridice dintre părți, contrar persistării unei incertitudini în raporturi pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, se derulează şi se modifică o complexitate de relații dintre părţi sub egida unor norme de drept diferite, iar examinarea unei acţiuni depusă în afara termenului legal constituie o încălcare a principiului legalității şi securității raporturilor juridice şi respectiv, o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel, instanţa de recurs conchide că instanța de apel neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale a admis acțiunea înaintată de către Leibovich Larisa, deoarece termenul de prescripție a fost omis fără careva temei justificativ, fapt invocat de către recurent pe parcursul judecării cauzei.

Avînd în vedere faptul că argumentele invocate în recurs şi-au găsit confirmare, Colegiul considerîndu-le întemeiate, iar atît decizia instanței de apel, cît şi hotărîrea primei instanțe au fost emise în contradicție cu prevederile normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrile judecătorești contestate şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acțiunea înaintată va fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de avocatul Dumitru Pavel, în interesele Mariei Colomeeţ.

Se casează decizia din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 24 martie 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leibovich Larisa împotriva notarului public Maria 8 Colomeeţ cu privire la anularea refuzului în eliberarea informației, obligarea eliberării informației şi încasarea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărîre prin care: - cererea de chemare în judecată depusă de Leibovich Larisa împotriva notarului public Maria Colomeeţ cu privire la anularea refuzului în eliberarea informației, obligarea eliberării informației şi încasarea prejudiciului moral, se respinge ca fiind tardivă. Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 9