2r-987/15 — Protecţia dreptului consumatorului şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: Gh. Plămădeală 2r-987/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă DECIZIE 11 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca împotriva Societăţii Comerciale „Euro Mansarde” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienţi accesorii Societate pe Acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău”, Stela Cireş-Cheptene cu privire la protecţia dreptului consumatorului şi repararea prejudiciului material împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 prin care a fost admisă cererea lui Alexandru Cheptene cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, scutit parţial Alexandru Cheptene de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Alexandru Cheptene, comunicat lui Alexandru Cheptene despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 10000 lei, fiind acordat pentru aceasta un termen de 10 zile din data recepţionării încheierii constată: La 20 ianuarie 2013, Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Euro Mansarde” SRL,

intervenienţi accesorii SA „Banca Comercială Română Chişinău” şi Stela Cireş – Cheptene cu privire la protecţia dreptului consumatorului şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a invocat că dânsul, având calitatea de beneficiar şi SC „Euro Mansarde” SRL, în persoana administratorului Vasile Munteanu în calitate de executor în baza contractului cu privire la investiţie în construcţia spaţiului locativ nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, au convenit că executorul urmează să desfăşoare (conform pct. 2.1. – 2.2.

din contract), un complex de activităţi legate de proiectare, pregătire pentru construcţie şi construcţia propriu-zisă a apartamentelor de tip mansardă, în conformitate cu documentaţia de proiect şi legislaţia în vigoare a RM, cu organizarea finanţării 1 lucrărilor de proiectare şi construcţie a apartamentelor de tip mansardă, inclusiv prin atragerea investiţiilor la comanda beneficiarului, iar obiectul nemijlocit îl constituie încăperea locativă nr. 56M, nr. cadastral 0100514.121.01.260, amplasată în blocul nr. 12, str. Alba – Iulia, cu o suprafaţă de 45 m. p. Susţine că potrivit înțelegerii părţilor, preţul apartamentului de tip mansardă a fost stabilit conform clauzei nr. 4.1. în sumă de 24900 euro.

Menţionează că anterior încheierii contractului menţionat, în baza acordului dintre părţi cu privire la depunerea sumei de garanţie şi achitarea primei rate, dânsul a achitat prima rată în sumă de 49336,60 lei, ceea ce constituie 3000 euro. Afirmă că prin ordinul de încasarea a numerarului nr. 2 din 05 iulie 2011, el a achitat pârâtului suma de 8388,90 lei, iar prin ordinul nr. 3 din aceeaşi dată, a achitat suma de 8388,90 lei. La 05 august 2012, prin ordinul de încasare a numerarului nr. 22, reclamantul a achitat pârâtului suma de 32558,80 lei.

Susţine că în vederea executării obligaţiilor asumate prin contractul nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, a încheiat cu SA „Banca Comercială Română Chişinău” contractul de credit nr. F2/12-3 din 16 ianuarie 2012, prin care dânsul a primit un credit în sumă de 17500 euro pe un termen de 30 ani cu o rată a dobânzii de 9 % anual şi comision de 1 % pentru obţinerea creditului, şi 0,5 % anual pentru gestionarea dosarului de credit. Remarcă că potrivit extrasului din cont, la 27 ianuarie 2012, SA „Banca Comercială Română” i-a transferat pe cont suma indicată, iar dânsul, la 31 ianuarie 2012 a transferat-o pârâtului. Menţionează că în scopul asigurării executării obligaţiilor contractuale şi potrivit clauzei contractuale nr. 4.2.

din contractul de credit menţionat, el, având calitatea de debitor, s-a obligat să constituie garanţie ce constă din ipoteca bunului viitor şi un contract de fidejusiune.

Astfel, la 18 ianuarie 2012, a fost încheiat contractul de ipotecă asupra apartamentului de tip mansardă, încăperea locativă nr. 56M, nr. cadastral convenţional 0100514.121.01.260, amplasată în blocul nr. 12, str. Alba – Iulia, fiind înregistrat la OCT Chişinău la 20 ianuarie 2012. Afirmă că la 16 ianuarie 2012, el având calitatea de debitor, SA „Banca Comercială Română Chişinău”, în calitate de creditor şi Stela Cireş - Cheptene, în calitate de fidejusor, au încheiat contractul de fidejusiune nr. F2/12-3 din 16 ianuarie 2012. Menţionează că între el, pârâtul şi SA „Banca Comercială Română Chişinău” a fost încheiat contractul de prestare a serviciului Escrow Imobiliar tripartit, în baza căruia, deşi pârâtul nu a executat lucrările conform graficului indicat, la 31 ianuarie 2012, Banca a transferat pârâtului suma de 17500 euro.

Remarcă că în pct. 10.1 din cap. 10 al contractului de investiţie, este indicat expres că pârâtul se obligă să finalizeze lucrările de construcţie şi să transmită investitorului înştiinţarea cu privire la finalizare în semestrul II anul 2011, însă apartamentul menţionat, dar şi întreaga construcţie nu este finisată până în prezent. Susţine că potrivit pct. 8.5. din contractul menţionat a fost stabilit expres că în cazul în care compania, adică pârâtul întârzie finalizarea lucrărilor de construcţie cu un termen mai mare de 3 luni, investitorul este în drept să solicite achitarea de 2 către pârât a penalităţii în mărime de 0,01 % din suma totală achitată la zi de către investitor, prin deducerea penalităţii din suma ultimei tranşe conform pct. 4.3.3.

din contract, iar în cazul în care compania nu finalizează lucrările de construcție după expirarea a 6 luni de la data stabilită în pct. 5.2.2. al contractului, investitorul are dreptul să ceară rezilierea contractului şi restituirea sumelor achitate, iar compania se obligă de a restitui investitorului sumele achitate, în decurs de 30 zile din momentul rezilierii contractului. Relatează că la 16 iunie 2012, dânsul a primit de la pârât avizul de finalizare a construcţiei cu solicitarea de a se prezenta la sediul acestuia în vederea semnării actului de predare-primire a apartamentului, însă la o vizită pe şantierul de construcţii, el a constatat că apartamentul ce constituie obiectul contractului de investiţie, era într-o stare deplorabilă şi nu poate fi dat în exploatare.

Afirmă că prin notificarea din 29 iunie 2012 expediată în adresa pârâtului, el a solicitat şi a declarat rezoluţiunea contractului nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, prin încheierea, în formă autentică, în termen de 7 zile a unui acord de rezoluţiune cu restituirea tuturor sumelor achitate, inclusiv a prejudiciului cauzat, în decurs de 30 zile. Cu referire la prevederile art. 946 alin. (1) Cod civil, menţionează că contractul de investiţie încheiat cu pârâtul este în esenţă un contract de antrepriză, respectiv sunt raporturi juridice în care el are calitatea de consumator. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 8, 10 alin. (1), 514, 585, 618, 619, 668, 733, 946 alin. (1) Cod civil, art. 21 Legea privind protecţia consumatorilor, art. 238-241 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, recunoaşterea rezilierii din 29 iunie 2012 a contractului cu privire la investiţia în construcţie a spaţiului locativ nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, încasarea sumei de 21284 euro conform cursului oficial stabilit de BNM la data executării hotărârii şi a sumei de 32415, cheltuielilor de asistenţă juridică ce vor fi concretizate ulterior, precum şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul statului a taxei de stat.

La 23 octombrie 2013, Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat admiterea acesteia, recunoaşterea rezilierii din 29 iunie 2012 a contractului cu privire la investiţia în construcţia spaţiului locativ nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, încasarea sumei de 20408,75 euro achitată conform contractului nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, dobânzii de întârziere în sumă de 2232,38 euro, prejudiciului material în sumă de 54728 lei, dintre care taxe notariale în sumă de 3087 lei, taxe pentru serviciile cadastrale în sumă de 487 lei, dobânzi şi comisioane la credit în sumă de 51154 lei, precum şi a taxei de stat în sumă de 5000 lei, în total, suma de 22641,13 euro şi 59728 lei.

La 07 mai 2014, Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca a mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând admiterea acesteia, recunoaşterea rezilierii din 29 iunie 2012 a contractului cu privire la investiţia în construcţia spaţiului locativ nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, încasarea sumei de 20408,75 euro achitată conform contractului nr. EM-20/10-01 din 20 octombrie 2011, dobânzii de întârziere în sumă de 2232,38 euro, prejudiciului 3 material care se compune din taxe notariale în sumă de 3087 lei, taxe pentru serviciile cadastrale în sumă de 487 lei, dobânzi şi comisioane la credit în sumă totală de 3795,04 euro, precum şi a taxei de stat în sumă de 5000 lei şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 9360 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost atrasă Primăria mun. Chişinău în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 decembrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, reziliat contractul de investiţie în construcţia spaţiului locativ nr. 56M, amplasat în str. Alba – Iulia, 12, et. 6, mun.

Chişinău, nr. cadastral convenţional 0100514.121.01.260 din 20 octombrie 2011 nr. EM-20/10-01 cu restituirea părţilor la poziţia iniţială şi anume, cu încasarea de la SC „Euro Mansarde” SRL în beneficiul SA „Banca Comercială Română Chişinău” a sumei de 17500 euro, care urmează a fi transferaţi la contul Escrow în lei, conform cursului oficial în valută naţională la momentul executării hotărârii, în temeiul contractului de credit nr. F2/12-3 din 16 ianuarie 2012 şi contractului de prestare a serviciului Escrow imobiliar nr. F.2/12-3E din 27 ianuarie 2012. Au fost încasate de la SC „Euro Mansarde” SRL în beneficul lui Alexandru Cheptene cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 4000 lei, în rest, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

A fost încasat de la SC „Euro Mansarde” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 10053,75 lei şi de la Alexandru Cheptene în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 240,95 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost încasat de la SC „Euro Mansarde” SRL în beneficiul lui Alexandru Cheptene suma de 3000 euro, conform cursului oficial în valută naţională la momentul executării hotărârii. A fost încasat de la SC „Euro Mansarde” SRL în beneficiul statului suma de 1732,65 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 a fost admisă cererea lui Alexandru Cheptene cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, scutit parţial Alexandru Cheptene de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Alexandru Cheptene, comunicat lui Alexandru Cheptene despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 10000 lei, fiind acordat pentru aceasta un termen de 10 zile din data recepţionării încheierii. La 13 noiembrie 2015, Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu emiterea unei noi decizii de scutire integrală de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi remiterea cauzei în instanţa de apel pentru examinarea chestiunii cu privire la confirmarea tranzacţiei de împăcare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în şedinţa de judecată a declarat instanţei de apel că a fost încheiată tranzacţia de împăcare din 05 iunie 2015, prin care părţile litigiului au 4 ajuns la un numitor comun şi practic, au epuizat litigiul iscat, solicitând confirmarea acesteia. Afirmă că fără a se expune pe marginea cererii de scutire de la plata taxei de stat, instanţa de apel s-a retras în deliberare şi l-a obligat să o achite. Consideră că instanţa de apel în temeiul art. 375 CPC, urma să confirme tranzacţia de împăcare, să anuleze hotărârea instanţei de fond şi să înceteze procesul civil.

Relatează că încă la depunerea cererii de chemare în judecată, el a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013 a fost scutit parţial de la plata taxei de stat, fiind obligat să achite pentru examinarea cauzei în fond taxa de stat în sumă de 5000 lei. Menţionează că potrivit certificatului de naştere, în familia acestuia s-a născut un copil minor Bogdan – Rareş Cheptene, iar între timp, el a pierdut locul de muncă din cauza situaţiei de criză în RM, fiind unicul întreţinător al familiei. Mai notează că pentru procurarea mansardei, a contractat cu SA „BCR Chişinău” un contract de credit, iar potrivit graficului de rambursare, dânsul achită 150 euro pe lună, ceea ce face imposibilă acumularea veniturilor suplimentare pentru a achita taxa de stat.

Consideră că prin prisma prevederilor art. 85 alin. (4) CPC, urmează a fi scutit integral de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, mai mult că părțile aflate în litigiu au încheiat o tranzacţie de împăcare, care urmează doar a fi confirmată de către instanţa de apel. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 noiembrie 2015, în termenul legal. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 CPC şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

După cum rezultă din materialele dosarului, odată cu depunerea cererii de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca a 5 solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat în legătură cu faptul că nu dispune de posibilitatea de achitare a acesteia, cuantumul căreia fiind unul excesiv. Ca urmare, examinând demersul apelantului instanţa de apel prin încheierea din 29 octombrie 2015 a admis cererea lui Alexandru Cheptene cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, a fost scutit parţial Alexandru Cheptene de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Alexandru Cheptene, comunicat lui Alexandru Cheptene despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 10000 lei, fiind acordat pentru aceasta un termen de 10 zile din data recepţionării încheierii.

Instanţa de recurs constată că soluţia instanţei de apel cu privire la scutirea parţială a apelantului Alexandru Cheptene de la plata taxei de stat este una corectă, or materialul probator prezentat de către Alexandru Cheptene în susţinerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat nu demonstrează şi temeinicia cererii lui de scutire integrală de la plata taxei de stat. În acest sens se vor reţine dispoziţiile art. 85 alin. (4) CPC, care statuează că în funcţie de situaţia materială, persoana fizică poate fi scutită de instanţa judecătorească de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Ca urmare, instanţa de recurs relevă că, la emiterea soluţiei cu privire la admiterea cererii lui Alexandru Cheptene cu privire de la scutirea taxei de stat, instanţa de apel corect a reţinut că probele prezentate de ultimul în susţinerea cererii date atestă posibilitatea scutirii doar parţiale de la plata taxei de stat, probele prezentate în susţinerea probei date, fiind examinate şi apreciate de către instanţa de apel la modul cuvenit.

Iar la cererea de recurs, recurentul nu a prezentat careva probe suplimentare în vederea justificării imposibilităţii achitării integrale a taxei de stat la depunerea cererii de apel şi care ar demonstra că nu deţine şi alte mijloace financiare, conturi bancare sau bunuri mobile ce ar putea fi realizate în vederea achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, dar a indicat numai faptul că între timp dânsul a pierdut locul de muncă datorită situaţiei de criză în RM, care, de altfel, este unul declarativ, or, în susţinerea acestei afirmaţii nu au fost prezentate înscrisuri confirmative.

Instanţa de recurs respinge ca lipsit de temei şi argumentul recurentului în sensul că în cadrul şedinţei de apel dânsul a solicitat doar confirmarea tranzacţiei de împăcare, fapt ce implică numai o şedinţă de judecată şi numai emiterea unei încheieri de confirmare a tranzacţiei, fiind disproporționată şi eronată obligarea lui la o sumă dublă pentru taxa de stat faţă de suma ce a fost achitată pentru examinarea litigiului în prima instanţă. Or, şi această fază constă din examinarea cererii de apel, la care nu se poate de purces, decât după înlăturarea neajunsurilor la depunerea cererii de apel, inclusiv şi achitarea taxei de stat. Mai mult că printre temeiurile de scutire de la plata taxei de stat, reglementate de art. 85 CPC, nu se regăseşte şi încheierea tranzacţiei de împăcare ca temei de scutire.

Prin urmare, se va reţine că argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la netemeinicia soluţiei instanţei de apel prin care Alexandru Cheptene a 6 fost scutit parţial de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel sunt lipsite de suport legal. Ca urmare a celor evidenţiate mai sus, instanţa de recurs conchide că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea din 29 octombrie 2015 cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat este una întemeiată, aceasta fiind compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că dreptul la un tribunal nu este absolut, or acesta poate fi supus unor diverse limitări de ordin pecuniar (plata taxei de stat) sau procedural (autorizaţie prealabilă).

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că argumentele invocate în recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cheptene, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca împotriva Societăţii Comerciale „Euro Mansarde” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienţi accesorii Societate pe Acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău”, Stela Cireş-Cheptene cu privire la protecţia dreptului consumatorului şi repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7