2r-281/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr. 2r-281/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, L. Popova DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Butuc Gheorghe şi Butuc Calopia, reprezentaţi de avocatul Lupaşcu Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale Române Chişinău SA împotriva lui Butuc Gheorghe cu privire la încasarea silită a datoriei şi la cererea reconvenţională a Calopiei Butuc împotriva Băncii Comerciale Române Chişinău SA, Butuc Gheorghe, intervenient accesoriu Societatea cu Răspunderea Limitată „NourCo” cu privire la declararea nulităţii contractului de credit, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea apelanţilor Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Calopia Butuc şi Gheorghe Butuc, constată: La 22 ianuarie 2013, Banca Comercială Română Chişinău SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Butuc Gheorghe cu privire la încasarea silită a datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că Butuc Gheorghe, a beneficiat de la Banca Comercială Română Chişinău SA de credit în mărime de 735 000,00 MDL conform contractului de credit nr. 2157 din 03 octombrie 2008 cu scadenţa la data de 02 octombrie 2023 pentru procurarea unui apartament. Susţine că conform pct. 8.1. din Contractul de credit, împrumutul şi dobânda datorată se rambursează de către debitor potrivit graficului de rambursare. Cu toate acestea, însă, Debitorul nu şi-a onorat obligaţiunile stabilite în contractul de credit, astfel la situaţia din 21 ianuarie 2013, a acumulat datorii în mărime totala de 1161804.36 MDL la credit după cum urmează: sold credit – 637 000,08 MDL, dobînda restantă – 465 944,82 MDL, dobînda majorată – 6 579,87 MDL, penalitate la dobîndă – 28 649,34 MDL, comision de gestiune – 23 630 MDL.

Mai invocă că potrivit pct. 5.3. pentru administrarea creditului se va percepe un comision de gestiune în mărime de 0,9% anual la soldul creditului. Potrivit pct. 8.6. din contractul de credit pentru plata cu întârziere a ratelor din credit Debitorul va plăti o dobândă majorată cu 5 puncte procentuale peste dobânda curentă. Creditorul are dreptul potrivit pct. 10.2. din Contractul de credit să aplice o penalitate in mărime de 0,1% pe zi minim 10 lei din suma dobânzii neachitate în cazul în care Debitorul nu achită dobânda în termenul stabilit în contract. Iar, potrivit pct. 6.1.

din contractul de credit, Debitorul s-a obligat să constituie garanţii în scopul asigurării creditului: cesiunea veniturilor nete lunare realizate sub orice forma de către Butuc Gheorghe; asigurarea riscului financiar de neplată a ratelor din credit şi a dobânzilor aferente la o companie de asigurări agreată de banca, pîna la concurenta sumei de 776 000 lei, pîna la constituirea ipotecii; constituirea ulterioara a ipotecii asupra bunului imobil procurat din sursa de credit după darea în exploatare şi perfectarea actelor de proprietate; cesiunea drepturilor ce recurg din poliţa de asigurare pe viaţa a împrumutatului în favoarea băncii, pe toata durata creditului; cesiunea drepturilor ce recurg din poliţa de asigurare a imobilului gajat împotriva riscurilor generale de distrugere, incendiu şi alte calamităţi naturale în favoarea băncii, pe toata durata creditului.

Afirmă că nici una din garanţiile menţionate nu a fost constituită de către Debitor, de aceea conform p.10.2. din contract, Creditorul are dreptul sa recupereze pe calea executării silite sumele datorate în baza Contractului de credit în situaţia în care Debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin semnarea Contractului de credit. Luînd în considerare pct.12.4 din Contractul de credit, menţionează că părţile au convenit de comun acord că în cazul în care Debitorul nu achită în termen şi volum deplin 2 rate consecutive din credit şi/sau dobânda aferentă pentru 2 luni de zile, conform prevederilor stabilite în Contractul de credit termenul final de rambursare a creditului, dobânzilor şi a altor plăţi survine după 5 zile din data neachitării celei de-a doua rată.

Indică că Banca Comerciala Română Chişinău SA a iniţiat procedura de soluţionare a litigiului iscat pe cale amiabilă după cum prevede pct.11.1 şi a înaintat Debitorului mai multe reclamaţii şi notificări: nr. 454 din 06 martie 2009, nr.649 din 09 aprilie 2009, nr. 834 din 08 mai 2009, nr.1181 din 07 iulie 2009, nr.1938 din 09 octombrie 2009, nr.392 din 22 februarie 2010 si 1282 din 22 iulie 2010, prin care a informat pe Butuc Gheorghe despre neîndeplinirea obligaţiunilor în conformitate cu contractul de credit. Relevă că la acţiunile întreprinse de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, pârâtul nu au reacţionat şi nu a stins suma creditului, dobânzilor şi altor plăţi aferente contractului de credit, astfel, cu referire la p. 10.2 din contractul de credit, consideră că este în drept să înainteze cererea dată şi să solicite instanţei dispunerea urmăririi forţate a datoriilor acumulate.

Solicită încasarea în mod forţat de la Butuc Gheorghe în beneficiul Băncii Comerciale Române Chişinău a datoriilor acumulate în mărime de 1 161 804,36 lei şi a taxei de stat în mărime de 34 854,13 lei achitată la depunerea prezentei cereri, cît şi alte cheltuieli legate de acţiunea înaintată. La 12 noiembrie 2013 Butuc Calopia a depus cererea reconvenţională împotriva Băncii Comerciale Române Chişinău SA şi Butuc Gheorghe cu privire la declararea nulităţii a contractului de credit. În motivarea cererii reconvenţionale, Butuc Calopia a indicat că recent a fost înştiinţată despre acţionarea sa în instanţa de judecată de către Banca Comercială Română SA cu pretenţii de încasarea a datoriei de 1 161 804, 36 lei, precum că a încheiat cu pârâtul contractul de credit nr. 2157 din 03 octombrie 2008, pe care ar fi prezentă inclusiv semnătura sa.

Relatează că nu a semnat un asemenea contract, nu a solicitat acordarea creditului financiar invocat de bancă şi nici semnătura de pe acest contrat nu-i aparţine. Afirmă că conform prevederilor Codului Civil, consimţământul părţii este o condiţie esenţială a actului juridic şi este manifestarea, exteriorizată de voinţa persoanei de a încheia un act juridic. Ori, una din trăsăturile definitorii a consimţământului este exteriorizarea voinţei persoanei de a încheia un act juridic. Actele juridice pot fi exteriorizate în diferite modalităţi: în scris, verbal sau prin acţiuni concludente. În cazul dat legea prevede expres respectarea formei scrise. Susţine că această manifestare nu a avut loc din partea ei şi nu a semnat un astfel de act juridic.

Respectiv, conform legislaţiei civile, consimţământul persoanei este o condiţie de valabilitate a actului juridic, aşa fiind, conform prevederilor art. 216 Cod civil, lipsa manifestării de voinţă a ei, care putea fi exercitată doar prin semnătura autentică, denotă nulitatea actului juridic. Menţionează că nulitatea este sancţiunea, care se explică în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condiţiile de valabilitate obligatorii. Prin urmare, nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condiţiilor de valabilitate a actului juridic. Iar, în măsura în care un act juridic concret nu respectă aceste condiţii, el este lipsit de efectele sale prin intermediul nulităţii.

Insistă că contractul de credit nr. 2157 din 03 octombrie 2008 cade sub incidenţa nulităţii absolute, deoarece lipseşte elementul obligatoriu - consimţământul ei, care de fapt este specificată pe contract printr-o semnătură fictivă, ce nu-i aparţine şi pe care nu a aplicat-o. Solicită declararea nulităţii contractului de credit nr. 2157 din 03 octombrie 2008 semnat de Banca Comercială Română SA şi dînsa în calitate de împrumutat. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost atrasă în proces, în calitate de intervenient accesoriu, SRL „NourCo”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 octombrie 2014, a fost admisă acţiunea iniţială şi încasat din contul lui Butuc Gheorghe în beneficiul Băncii Comerciale Române Chişinău SA suma datoriei în mărime de 1 161 804,36 lei, cît şi taxa de stat achitată de către reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 34 854,13 lei, iar în total suma de 1 196 658,50 lei. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională şi încasat de la Butuc Calopia în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 21 950 lei. La 11 noiembrie 2014, Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, reprezentaţi de avocatul Anatol Lupaşcu, au depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale.

Concomitent, apelanţii au solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, drept temei invocînd situaţia materială precară. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, a fost respinsă cererea apelanţilor Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe şi comunicat apelanţilor despre necesitatea prezentării apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 18 750 lei, stabilindu-le un termen pînă la data de 01 martie 2015 şi explicat apelanţilor că în caz dacă nu vor prezenta dovada de plată a taxei de stat şi apelul motiva, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 12 martie 2015, Butuc Gheorghe şi Butuc Calopia, reprezentaţi de avocatul Anatol Lupaşcu, au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 10 februarie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi soluţionarea prin decizie a problemei în fond cu admiterea cererii privind scutirea apelanţilor de la plata taxei de stat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd că la emiterea acesteia instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material. Susţine că instanţa de apel a deliberat greşit, ori probele din dosar denotă cu suficientă convingere că apelanţii, ambii nu sunt încadraţi în câmpul muncii, supravieţuiesc cu lucrări ocazionale şi la voia unor întâmplări.

Mai invocă că instanţa a deliberat greşit şi atunci când i-a impus Calopiei Butuc plata taxei de stat în sumă de 18 750,00 lei, ori Butuc Calopia contestă valabilitatea contractului determinat de prezenţa pe paginile acestuia a unei semnături false, care se impune că i-ar aparţine ei. Menţionează că instanţa de apel nu a luat în calcul faptul că nici Banca Comercială Română şi nici Butuc Calopia nu au revendicat unul faţă de altul careva pretenţii patrimoniale. În speţă sunt prezente doar pretenţiile Calopiei Butuc contra Băncii Comerciale Române, sub forma unei cereri reconvenţionale, prima contestând autenticitatea semnăturii ei prezente pe acest contract de împrumut din 03 octombrie 2008, cu nr.2157, prin care Banca Comercială Română pretinde că ar fi acordat fostului ei soţ împrumutul bănesc revendicat acuma de la dînsa, iar sub acest aspect Calopia Butuc contestă şi valabilitatea, ca atare a acestui act juridic.

Insistă că litigiul declanşat de Calopia Butuc este nepatrimonial şi putea fi însoţit doar cu plata taxei de stat impuse unei acţiuni nepatrimoniale, considerînd, astfel, că instanţa, nu s-a pătruns de esenţa acestei situaţii, a examinat superficial acest subiect şi a emis o încheiere ilegală. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost respinsă cererea apelanţilor Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe cu acordarea apelanţilor unui termen până la 01 martie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor a fost emisă la 10 februarie 2015 (f.d.

173-175). Tot materialul probator şi anume scrisoarea de însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele cauzei (f.d. 177-178), atestă că încheierea recurată a fost expediată la 11 februarie 2015 atît în adresa apelanţilor, Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, cît şi în adresa reprezentantului acestora Lupaşcu Anatolie, și a fost recepționată de aceştea la 18 februarie 2015. Cu toate acestea însă, recursul, împotriva încheierii menţionate, a fost declarat de către Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, reprezentaţi de avocatul Lupaşcu Anatolie, doar la data de 12 martie 2015, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 425 CPC.

Mai mult decît atît, recurenţii Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe nu au solicitat repunerea în termenul a recursului și nu au prezentat dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, pe cînd, în sensul prevederilor art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, este de înţeles că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, doar în cazul anexării la cererea de repunere în termen a probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii acestui act procedural în termenul legal. Iar în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

La acest capitol, instanţa de recurs consideră necesar de menționat şi faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Or, prin înaintarea recursului la data de 12 martie 2015, recurenţii Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a recursului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi în consecinţă, atrage respingerea recursului ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră necesar de a respinge recursul declarat de Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, reprezentaţi de avocatul Lupaşcu Anatol, împotriva încheierii Curții de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut de lege. În acelaşi timp, instanţa de recurs ţine să menţioneze că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007. Pentru considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recurenţii, fără motive întemeiate, au depus cererea de recurs în afara termenului legal, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de declarat de către Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, reprezentaţi de avocatul Lupaşcu Anatol, ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripție și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015. În conformitate cu art. 427, lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Butuc Calopia şi Butuc Gheorghe, reprezentaţi de avocatul Lupaşcu Anatol, ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale Române Chişinău SA împotriva lui Butuc Gheorghe cu privire la încasarea silită a datoriei şi la cererea reconvenţională a Calopiei Butuc împotriva Băncii Comerciale Române Chişinău SA, Butuc Gheorghe, intervenient accesoriu Societatea cu Răspunderea Limitată „NourCo” cu privire la declararea nulităţii contractului de credit. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva