- Dosarul nr.
- 3ra-1413/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 10 decembrie 2015
- Părțile
- Chiciuc Ilie vs Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1413/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă:D. Fujenco dosarul nr.3ra-1413/15 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chiciuc Ilie împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 09 iulie 2015 c o n s t a t ă: La data de 05 martie 2014 Chiciuc Ilie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul şi a solicitat de a obliga Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul să înlăture încălcările admise la calcularea pensiei cu referire la neincluderea în coeficientul de calculare a pensiei salariul pe anul 1993, recalcularea pensiei pentru limita de vârstă luînd în calcul salariul pe anul 1993, şi încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 17 iunie 2014 acţiunea s-a admis. Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul s-a obligat să includă în coeficientul de calculare a pensiei salariul lui Chiciuc Ilie primit în anul 1993, fiind angajatul colhozului „Moldova” din satul Slobozia Mare, raionul Vulcăneşti (actualmente raionul Cahul). Prima instanţă a constatat că, pretenţiile reclamantului sunt întemeiate, iar refuzul CTAS Cahul de a include în coeficientul de calculare a pensiei, salariul primit de Chiciuc Ilie în anul 1993, fiind angajat al colhozului “Moldova” din satul Slobozia Mare, raionul Vulcăneș ti (actul Cahul) îi lezează dreptul acestuia la pensie. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 09 iulie 2015 s-a respins apelul declarat Casa Naţională de Asigurări Sociale şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.
La data de 28 august 2015 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 09 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a emis o decizie pripită, neanalizând multilateral actele normative şi legislaţia în vigoare ce reglementează astfel de litigii şi nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de apel ca fiind stabilite. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a emis o decizie pripită, neanalizând multilateral actele normative şi legislaţia în vigoare ce reglementează astfel 2 de litigii nu pot fi reţinute or, în vederea soluţionării litigiul au fost aplicate just normele ce guvernează raportul juridic litigios.
Nu pot fi reţinute nici argumentele precum că, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de apel ca fiind stabilite deoarece nu constituie temei de declarare a recursului. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3