3ra-1572/15 — Obligarea recalculării pensiei pentru limita de virsta

Dosarul nr. 3ra-1572/15 Prima instanță: judecătoria Cahul (jud.A. Ciubotaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii) ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zahar Telpiz împotriva deciziei din 14 iulie 2015 a Curții de Apel Cahul, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Zahar Telpiz împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la obligarea recalculării pensiei pentru limita de vîrstă şi achitarea diferenţei de pensie, con st ată: La data de 28 noiembrie 2014, Zahar Telpiz a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul solicitînd repunerea în termenul de depunere a cererii, recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul pîrîtului nr.6603 din 29 octombrie 2014 de a recalcula pensia, obligarea pîrîtului să-i recalculeze cuantumul pensiei pentru limită de vîrstă, cu aplicarea coeficientului real dedus de 10,86695, începînd cu 31 martie 2014 (data depunerii cererii), obligarea pîrîtului să-i achite diferenţa pensiei de la momentul stabilirii pînă la momentul emiterii hotărîrii judecătoreşti.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că din data de 31 martie 2014 beneficiază de pensie pentru limita de vîrstă, care a fost diminuată, deoarece la determinarea cuantumului pensiei pentru limită de vîrstă nu a fost aplicat coeficientul real dedus din salariul din care au fost achitate contribuţii de asigurări sociale. Menţionează că, s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul, prin care a solicitat să fie informat despre motivul diminuării pensiei. La 29 octombrie 2014 a primit răspunsul în care s-a menţionat că de fapt coeficientul real este de 10,86695, care nu a fost aplicat, fiindcă alin.(3) al anexei nr.4 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi art.35 al Regulamentului nr.328 din 19 martie 2008 prevede că, la calcularea pensiilor de asigurări sociale, coeficientul individual nu poate depăşi 5,0.

1 Consideră că, la calcularea pensiei urmează să se aplice coeficientul real de 10,86695, deoarece pînă în anul 1999 a achitat regulat contribuţii de asigurări sociale şi nu era stabilită limită. Prin hotărîrea din 26 martie 2015 a judecătoriei Cahul s-a respins cererea cu privire la repunerea în termen, s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Zahar Telpiz împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la recunoaşterea refuzului ilegal, recalcularea pensiei cu aplicarea coeficientului real dedus de 10, 86695 şi achitarea diferenţei pensiei din momentul stabilirii pînă la emiterea hotărîrii judecătoreşti.

Prin decizia din 14 iulie 2015 a Curţii de Apel Cahul s-a admis apelul depus de Zahar Telpiz, s-a casat hotărârea din 26 martie 2015 a judecătoriei Cahul şi s-a pronunţat o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Zahar Telpiz împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la recunoaşterea refuzului ilegal, recalcularea pensiei cu aplicarea coeficientului real dedus de 10, 86695 şi achitarea diferenţei pensiei. La data de 16 septembrie 2015, Zahar Telpiz a declarat recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2015 a Curţii de Apel Cahul, solicitînd anularea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel a aplicat eronat legea materială şi de procedură, deoarece probele prezentate, în opinia sa, atestă că el întruneşte condiţiile de bază pentru a beneficia de pensie cu aplicarea coeficientului real dedus. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Cahul a fost adoptată la 14 iulie 2015, iar recurentul a declarat recurs la 16 septembrie 2015. Materialele cauzei atestă că decizia instanţei de apel a fost expediată părţilor la 30 iulie 2015 (f.d.84), iar Zahar Telpiz a recepţionat-o la data de 07 august 2015, conform avizului de recepţie(f.d.82).

Prin prisma normei enunţate în raport cu circumstanţele stabilite, avînd ca reper data de 07 august 2015 - data recepţionarii deciziei contestate, instanţa de recurs consideră că recursul declarat la data de 16 septembrie 2015, este în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Zahar Telpiz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în 2 care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Zahar Telpiz nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul constată că argumentele invocate în recurs, în esenţă sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel și nu urmează a fi supuse examinării în ordine de recurs. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Zahar Telpiz ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : 3 Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Zahar Telpiz împotriva deciziei din 14 iulie 2015 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală 4