2ra-2616/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I. Timofei dosarul nr.2ra-2616/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de BC „Banca Socială” SA împotriva lui Jaricov Gheorghii, Jaricov Tatiana şi SRL „Limaghes” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 c o n s t a t ă: La data de 12 decembrie 2006 BC „Banca Socială” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Jaricov Gheorghii, Jaricov Tatiana şi SRL „Limaghes” şi a solicitat încasarea de la Jaricov Tatiana a datoriei în mărime de 609265 lei, restituirea taxei de stat în mărime de 18277 lei, în total suma de 627542 lei, încasarea de la Jaricov Gheorghii a datoriei în mărime de 758270 lei şi restituirea taxei de stat în mărime de 22748 lei, în total suma de 781018 lei, datorii care s-au format în urma nerespectării obligaţiunilor contractuale.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 noiembrie 2009 acţiunea s-a admis şi s-a încasat de la Jaricov Tatiana în beneficiul BC „Banca Socială” SA datoria în mărime de 609265 lei şi taxa de stat în mărime de 18277 lei, s-a încasat de la Jaricov Gheorghii în beneficiul BC „Banca Socială” SA datoria în mărime de 758270 lei şi taxa de stat în mărime de 22748 lei, iar în total suma de 1408560 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 mai 2010 apelul declarat de SRL „Limaghes” s-a restituit.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 august 2010 s-a respins recursul declarat de SRL „Limaghes” şi s-a menţinut încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 mai 2010. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013 s-a respins apelul declarat de Jaricov Gheorghii şi Jaricov Tatiana şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 noiembrie 2009. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014 s-a admis recursul declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 s-a admis apelul declarat de Jaricov Gheorghii şi Jaricov Tatiana, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 noiembrie 2009 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea şi s-a încasat în mod solidar din contul Tatianei Jaricova şi SRL „Limaghes” datoria în mărime de 758270 lei. S-a încasat în mod solidar din contul lui Jaricov Gheorghii şi SRL „Limaghes” datoria în mărime de 609265 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 s-a admis apelul declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 noiembrie 2009 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a admis. S-a încasat în mod solidar de la Jaricov Tatiana şi SRL „Limaghes” în beneficiul BC „Banca Socială” SA datoria în sumă de 758270 lei. S-a încasat în mod solidar de la Jaricov Gheorghii şi SRL „Limaghes” în beneficiul BC „Banca Socială” SA datoria în mărime de 609265 lei. Instanţa de apel a constatat că pîrîţii nu şi-au onorat obligaţiunile de rambursare a sumelor acordate cu titlu de credit prin urmare urmează să restituite în mod solidar sumele date.

La data de 10 august 2015 Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. În motivarea recursului au invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural, nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond şi au apreciat arbitrar probele. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a apreciat arbitrar probele şi eronat a aplicat normele de drept material şi procedural nu pot fi reţinute or, în speţă au fost aplicate just normele ce guvernează raportul juridic litigios ca rezultat al aprecierii probelor în spiritul principiului liberei şi intimei convingeri a judecătorului în ambianţa unui proces echitabil. Nu pot fi reţinute nici argumentele precum că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond deoarece nu constituie temei de declarare a recursului or, acestea vizează circumstanţele de fapt ale pricinii. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenţii nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, 3 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Jaricov Tatiana şi Jaricov Gheorghii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4