3ra-1281/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N.Arabadji dosarul nr. 3ra-1281/15 instanţa de apel: I. Cimpoi , N. Craiu, N. Simciuc DECIZIE 09 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „ Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Anastasova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în termen şi contestarea actelor administrative împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Elena Anastasova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 septembrie 2014, emisă o nouă hotărâre prin care a fost repusă Elena Anastasova în termenul de adresare în instanţa de judecată şi admisă acţiunea integral constată: La 20 martie 2012, Elena Anastasova a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii Elena Anastasova a indicat că la 18 iulie 2011, colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA au efectuat în lipsa ei verificarea contorului electric de la apartamentul nr. 5 din str. Matei Basarab, mun. Chişinău, în urma căreia au depistat o încălcare, prin aplicarea unui „lipici”, fiind întocmit actul nr. A 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi în lipsa ei, ca proprietar al apartamentului, a fost schimbat contorul.

Invocă că ulterior, în baza actului enunţat, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a calculat pentru perioada 19 iulie 2010 - 18 iulie 2011 un volum de 10869 kw, aproximativ 906 kw pe lună, indiferent de faptul că ea a fost plecată din ţară în perioada 12 mai 2006 - 29 iulie 2011. Susţine că în perioada enunţată, consumul energiei electrice a fost minim, fapt confirmat prin facturile pentru energia electrică consumată şi achitată. Afirmă că ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL nu a luat în calcul minimul de obiecte consumatoare de energie electrică. Invocă că contorul electric a fost schimbat fără înştiinţarea ei şi dânsa nu a încheiat un contract direct cu ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Mai invocă că factura pentru energia electrică consumată cu calculul enunţat nu a parvenit în adresa sa, ci a fost indicată sub formă de datorie în facturile pentru energia electrică consumată ulterior. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 1, 5, 6, 15, 16, 17, 19, 21, 26 Legea Contenciosului Administrativ, art. 267 Cod Civil, art. 5, 7, 32, 94, 166, 167, 174, 175, CPC al RM Solicită anularea actului nr. A 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi a facturii pentru energia electrică consumată în sumă de 14857,77 lei, întocmite de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi reconectarea la reţeaua de furnizare a energiei electrice din contul furnizorului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă, au fost declarate nule actul nr. A 10530 din 18 iulie 2011 şi factura pentru energia electrică consumată în sumă de 14857,77 lei, întocmite de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, încasat de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 544 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare.

La 19 mai 2014, Elena Anastasova, reprezentată de avocatul Virgiliu Şciopu a depus cerere de modificare a pretenţiilor, prin care a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată în legătură cu neclaritatea din legislaţia Republicii Moldova şi anume, ea a acţionat greşit în alte instituţii, precum ar fi: Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi ÎCS „RED Union Fenosa” SA pentru soluţionarea problemei şi anularea facturii pentru energia electrică consumată NLC 2063176122 pentru perioada 19 iulie 2010 - 18 iulie 2011 şi a actului de constatare a încălcărilor cu nr. A 10530 din 18 iulie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată şi acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015 a fost admisă cererea de apel declarat de către Elena Anastasova, a fost casată hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Anastasova împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la repunerea în termen şi contestarea actelor administrative şi emisă o nouă hotărâre prin care, Elena Anastasova a fost repusă în termenul de adresare în instanţa de judecată, a fosta anulat actul nr. A 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 22 iulie 2011, întocmite de către ICS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

La 13 iulie 2015, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL reprezentat de avocatul Radu Jigău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii judecătoriei Râşcani mun. Chişinău. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că la emiterea deciziei instanţa de apel a încălcat prevederile art. 130 alin. (3), (4) CPC dând o apreciere părtinitoare, tendenţioasă a probelor prezentate de către Elena Anastasova, fără a face o apreciere şi o motivare argumentată preferinţei acceptării probelor prezentate de către Elena Anastasova faţă de argumentele şi probele prezentate de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Mai invocă că instanţa de apel a ignorat argumentele invocate de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL şi nici nu s-a expus cu privire la acestea dând o apreciere doar a argumentelor invocate de către Elena Anastasova. Indică că instanţa de apel nu s-a expus asupra imaginilor video anexate şi nu a dat o apreciere a acestora, nu a argumentat din ce cauză aceste imagini nu pot fi acceptate în calitate de probă la confirmarea poziţiei că la momentul verificării echipamentului de măsurare reprezentantul apelantului a asistat. Afirmă că instanţa de judecată greşit a dispus repunerea în termen a Elenei Anastasova pe motiv că ea a aflat despre întocmirea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 10530 din 18 iulie 2011 şi a facturii NLC 2063176122 doar în luna februarie 2012, deoarece toate probele şi constatările făcute de către instanţa de apel probează contrariul.

Instanţa de apel nu a verificat împuternicirile avocatului Virgiliu Şchiopu, în special dreptul acestora de a semna actele procedurale, or, din materialele cauzei este evident că cererea de chemare în judecată este semnată de o persoană, iar împuternicirile de reprezentare sunt acordate de către o altă persoană. Mai indică recurentul că la 18 iulie 2011, în rezultatul verificării contorului electric la NLC 2063176, a fost depistată modificarea schemei de conectare a echipamentului de măsurare şi anume a fost deconectat firul nul de până la evidenţă cu ajutorul unui izolator din masă plastică la separatorul de până la evidenţă. În legătură cu acest fapt, a fost întocmit actul nr. 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale . Invocă că reprezentantul consumătorului a refuzat să participe la verificarea echipamentului de măsurare motiv pentru care furnizorul a fost obligat să verifice echipamentul în lipsă acestuia.

Menţionează că, potrivit prevederilor art. 4, 49, al Legii cu privire la energia electrică, pct. 93, 94 al Regulamentului, în cazul în care se constată încălcarea de către consumătorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, furnizorul este în drept să calculeze consumul de energie electrică conform sistemului pauşal. Conform calculului efectuat suma spre achitare constituie 14857,77 lei. Relevă că la 27 iulie 2011 actul nr. 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale a fost înmânat consumătorului. La 29 iulie 2011, Nadejda Anastasova a înaintat furnizorului o cerere înregistrată cu nr. 33062 prin care aceştia din numele consumătorului solicitau anularea facturii.

La 23 august 2011, Elena Anastasova a adresat Şefului serviciului comercial o explicaţie prin care îşi expunea obiecţiile sale cu privire la actele întocmite de furnizor, prin care indică că în apartament nu a locuit nimeni dar consumul de energie electrică se datorează faptului că în luna mai până în luna iunie 2011 în apartament au fost efectuate lucrări de reparaţie. La 22 septembrie 2015 reprezentantul Elenei Anastasova avocatul Eugeniu Miron a depus referinţă la recursul declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi inadmisibil şi fără suport juridic. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 21 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 73 vol. II), însă date cu privire la recepţionarea acestei la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admise din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu judecarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a Elenei Anastasova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea acţiunii în termen şi contestarea actelor administrative, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii de repunere a acţiunii în termen şi respingând-o ca nefondată, a respins cererea de chemare în judecată ca tardivă.

Judecând apelul declarat de Elena Anastasova, instanţa de apel l-a considerat întemeiat şi, casând hotărârea primei instanţe, a emis o nouă hotărâre prin care a fost admisă cererea cu privire la repunerea acţiunii în termen, a fost admisă cererea de chemare în judecată, anulat actul nr. A 10530 din 18 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 22 iulie 2011, întocmite de către ICS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

La adoptarea unei asemenea soluţii, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 14 alin. (1), 16 alin. (1), 17 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 şi art. 116 alin. (1), (3) şi (4) CPC a constatat ca greşită concluzia primei instanţe cu privire la respingerea ca nefondată a cererii Elenei Anastasova privind repunerea în termen a acţiunii, reținând că ultima a omis întemeiat termenul de adresare în instanţa de judecată, considerând necesar de a o repune pe Elena Anastasova în termenul de adresare în instanţa de judecată.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat, pronunţându-se asupra aspectelor importante, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii de repunere în termen a acţiunii şi tardivităţii cererii de chemare în judecată înaintată de Elena Anastasova. Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la 18 iulie 2011, în privinţa locului de consum pentru furnizarea energiei electrice – mun.

Chişinău, str. Matei Basarab, 10, ap. 5, de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost emis actul nr. A 10530 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, potrivit căruia în urma controlului efectuat s-au depistat intervenţii în schema de funcţionare a echipamentului de măsurare, adică a fost deconectat firul nul de până la evidenţă cu ajutorul unui izolator din masă plastică la separatorul de până la evidenţă (f. d. 2 Vol. II) Ulterior, la 22 iulie 2011, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a întocmit factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale în sumă de 14857, 77 lei (f. d. 65 Vol. I). Având în susţinere prevederile art. 3, 5 din Legea contenciosului administrativ, instanţa de recurs reţine că pricina dată, ce are ca obiect anularea actului nr. A 10530 şi a facturii pentru energia electrică, corect a fost examinat în procedura de contencios administrativ.

Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Din actele pricinii rezultă incontestabil că reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, a invocat în prima instanţă tardivitatea cererii de chemare în judecată, iar Elena Anastasova a solicitat repunerea acţiunii în termen.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Alin. (2) al normei enunţate prevede că în cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel. La caz au relevanţă şi prevederile art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care indică că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Raportând în speţă dispoziţiile legale susmenţionate, se constată că Elena Anastasova, a depus cererea prealabilă în adresa ÎCS „Red Union Fenosa” SA la 29 iulie 2011, înregistrată cu nr. 33062, prin care a solicitat anularea actului de control nr. A 10530 din 18 iulie 2011 şi a facturii pentru energia electrică.

Se mai constată, că cererea prealabilă a Elenei Anastasova a fost respinsă, fapt confirmat prin răspunsul ÎCS „Red Union Fenosa” SA nr. 0505/65485 din 16 august 2011 şi nr. 0505/69729 din 06 septembrie 2011 (f. d. 14). Cererea de chemare în judecată a fost depusă însă de Elena Anastasova împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la anularea actului administrativ, numai la 20 martie 2012, adică peste mai bine de 5 luni de la primirea răspunsului la cererea prealabilă, prin urmare cu încălcarea termenului legal de 30 zile, prevăzut la art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la admiterea cererii Elenei Anastasova cu privire la repunerea în termen a acţiunii.

Asta deoarece, adresarea, după primirea răspunsului de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA la cererea prealabilă, cu cereri în alte organe cum ar fi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, după cum a invocat însuşi Elena Anastasova şi reţinut de instanţa de apel, nu constituie motiv întemeiat ce ar confirma omiterea termenului de prescripţie de adresare în judecată, în sensul art. 116 CPC, or legislaţia în vigoare prevede expres termenele şi procedura de contestare a actului administrativ. Astfel fiind, se constată a fi nejustificat şi argumentul Elenei Anastasova, precum că tardivitatea cererii de chemare în judecată se datorează inclusiv neclarităţilor din legislaţia Republicii Moldova.

Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport şi reţinerea instanţei de apel precum că cererea prealabilă în adresa ÎCS „Red Union Fenosa” SA nu a fost depusă de Elena Anastasova, dânsa aflându-se în acea perioadă după hotarele ţării, or aceste susţineri poartă un caracter pur declarativ, în confirmarea lor nefiind prezentate probe pertinente. Mai mult că copia răspunsului ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost prezentată de însuşi Elena Anastasova, fapt ce rezultă direct din anexa la cererea de chemare în judecată semnată personal de aceasta. Ca urmare, se atestă ca legală soluţia primei instanţe cu privire la netemeinicia solicitării Elenei Anastasova cu privire la repunerea în termen a cererii de chemare în judecată şi respingerea acestei ca depusă tardiv.

În conexiunea celor menţionate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la aplicarea a normelor legale relevante speţei, prin urmare şi emiterea unei soluţii greşite, pe când hotărârea primei instanţe este una întemeiată şi legală. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Anastasova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „ Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în termen şi contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu