2rc-874/15 — Repunerea în termen a cererii de validare a creanţei

prima instanţă: E. Clim dosarul nr.2rc-874/15 DECIZIE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva examinînd cererea de recurs declarată de către lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup”, Romeo Sandu, în pricina civilă la cererea introductivă a Firmei de Producere și Comerț „Drancor” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2015, prin care a fost admisă contestația avocatului Furnică Victor în interesele debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup” în proces de faliment împotriva creanței Primăriei Ciucur Mingir cu radierea din tabelul definitiv a creanței respective, repusă în termen cererea creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la validarea creanței față de debitorul „Aquapartenergrup” Societate cu Răspundere Limitată și numită ședința specială pentru examinarea cererii de validare a creanței creditorului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia față de Societatea cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup”,

c o n s t a t ă La 10 februarie 2015 FPC „Drancor” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față SRL „Aquapartenergrup”. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2015, cererea introductivă a fost admisă spre examinare fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu al debitorului Sandu Romeo. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Aquapartenergrup” și dispusă inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea SRL „Aquapartenergrup”, fiind desemnat în calitate de administrator al insolvabilității Romeo Sandu.

La data de 20 mai 2015 avocatul Furnică Victor, în interesele debitorului SRL „Aquapartenergrup” în proces de faliment, a înaintat o contestaţie împotriva creanţei Primăriei Ciucur Mingir, incluse în tabelul definitiv depus la data de 07 mai 2015 şi excluderea din tabelul definitiv al creanţelor suma de 1 063 755,82 lei divizată în două sume cu rangul III şi VI. Ulterior, la data de 04 iunie 2015 reprezentantul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia, Maria Burac a depus o cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de înaintare a creanţelor faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, a fost admisă contestația avocatului Furnică Victor în interesele debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup” în proces de faliment împotriva creanței Primăriei Ciucur Mingir cu radierea din tabelul definitiv a creanței respective, repusă în termen cererea creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la validarea creanței față de debitorul Societatea cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup” și numită ședința specială pentru examinarea cererii de validare a creanței creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia față de Societatea cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup” pentru data de 16 octombrie 2015 ora 13.00.

La data de 25 septembrie 2015, reprezentantul debitorului „Aquapartenergrup” SRL, Condrea Alexandru şi avocatul Furnică Victor au declarat recurs nemotivat împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate în partea în care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost repus în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată prin care cererea Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia să fie respinsă ca neîntemeiată. Iar la 10 noiembrie 2011, reprezentantul debitorului „Aquapartenergrup” SRL, Condrea Alexandru şi avocatul Furnică Victor au depus recurs motivat, în care au invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o neîntemeiată şi pasibilă casării.

Susţin recurenţii că legiuitorul, în art. 140 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, expres a determinat momentul pînă cînd urmează să fie depuse cererile de validare a creanţelor. În speţă, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău nr. 2i-560/14 din 02 aprilie 2014, a fost stabilit termen pentru creditori pînă la data de 23 aprilie 2015 în vederea înregistrării cererilor de validarea a creanţelor. Menţionează că în motivarea încheierea contestate instanţa a reţinut, fără a da vreo apreciere, toate argumentele invocate de reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia, în special legate de obiectul creanţei şi imposibilitatea găsirii debitorului.

Afirmă că în şedinţa de judecată din 02 aprilie 2015, cînd s-a examinat cererea introductivă, a fost prezent şi reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia, fapt notat în procesul-verbal al şedinţei de judecată, la aceiaşi şedinţă a fost prezent şi administratorului debitorului insolvabil, Condrea Alexandru, care a transmis reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia datele de contact al administratorului. De asemenea, invocă că reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost prezent şi la data pronunţării hotărîrii prin care a fost constatată incapacitatea de plată a debitorului şi data pînă cînd urma să fie depusă cererea de validarea a creanţei.

Mai invocă că materialele cauzei atestă cu certitudine că prin notificarea nr. 10 din 19 februarie 2015, administratorul provizoriu a notificat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia despre admiterea spre examinare a cererii introductive faţă de SRL „Aquapartenergrup”, iar la data de 26 februarie 2015, prin răspunsul nr. 44- 2/2/226 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a transmis informaţia despre debitor, inclusiv şi soldul datoriei debitorului faţă de buget, care era - 0,00 lei.

În context, menţionează că deşi, în şedinţa de judecată, reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a negat că a recepţionat la data de 02 aprilie 2015, însă a recunoscut că a făcut cunoştinţă cu hotărîrea instanţei de insolvabilitate din 02 aprilie 2015, din Monitorul Oficial al RM din data de 10 aprilie 2015. Remarcă faptul că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cunoştea despre data limită de depunere a cererii de validarea a creanţei, rezultă şi din cererea din 06 mai 2015 adresată instanţei de insolvabilitate cu privire la prelungirea termenului de depunere a creanţei.

Apreciază ca neîntemeiată afirmaţia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia precum că determinarea creanţei prin metode indirecte s-a desfăşura anevoios, pe motiv că nu a fost găsit debitorul, însă faptele invocate în acest sens nu au fost probate, iar din fişa actului de control, anexat la materialele dosarului, rezultă că a fost iniţiat controlul la data de 04 mai 2015 ş finalizat la data de 06 mai 2015, cu emiterea Deciziei la data de 11 mai 2015, în condiţiile în care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia ştia despre constatarea incapacităţii de plată a debitorului încă din data de 02 aprilie 2015. La fel, relatează că în perioada de observaţie şi pînă la data constatării incapacităţii de plată a debitorului, administratorul, Condrea Alexandru, nu a fost notificat în nici un fel de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia despre necesitatea prezentării actelor contabile sau a altor acte necesare pentru control, în acest sens consideră alegaţia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia că a fost în imposibilitate să găsească administratorul ca declarativă.

Mai invocă recurenţii că din Decizia nr. 284 din 11 mai 2015 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia, rezultă cu certitudine că amenzile, penalităţile şi alte obligaţii calculate sunt legate exclusiv de informaţii la care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia avea direct acces, astfel, este evident faptul că IFS Cimişlia a iniţiat controlul şi a emis Decizia, după expirarea termenului de depunere a cererilor de validarea a creanţelor stabilit de instanţa de insolvabilitate, cu toate că urma să întreprindă toate acţiunile date prin competenţă, cel puţin imediat la data constatării incapacităţii de plată, iar reieşind din perioada în care s-a efectuat controlul şi a fost emisă decizia ( 6 zile ), se încadra perfect în termenul stabilit de instanţa pentru depunerea cereri de validare.

Concomitent, menţionează că în cererea de repunere în termen, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a consemnat că termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate a fost unul restrîns, astfel, termenul de 30 zile începe să curgă din data de 24 aprilie 2015, în condiţiile în care, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia ştia cu certitudine, la acea dată că a depăşit termenul de depunere a cererii de validare şi au încetat şi motivele ce ar justifica ipotetic depăşirea termenului.

La 30 septembrie 2015, lichidatorul „Aquapartenergrup”, Sandu Romeo, la fel, a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate în partea în care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost repus în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată prin care cererea Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi pasibilă casării.

Susţine că termenul limită de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor a fost stabilit de către instanţa de insolvabilitate pînă la 23 aprilie 2015, mai mult decît atît reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost prezent la şedinţa de examinare a cererii introductive din 02 aprilie 2015, cunoscînd astfel cu certitudine despre data pînă la care urmează să depună cerere de validare în cazul existenţei unei creanţe faţă de patrimoniul debitorului. Afirmă că la 10 aprilie 2015, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Remarcă că imediat după admiterea spre examinare a cererii introductive prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 16 februarie 2015, administratorul provizoriu a informat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia prin notificarea nr. 10 din 19 februarie 2015 despre încheierea de admitere a cererii introductive, fiind solicitată totodată informaţia privind datoriile debitorului faţă de buget şi instituţiile financiare unde deţine conturi bancare. În acest sens, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a prezentat informaţia solicitată. Consideră neîntemeiate argumentele Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia precum că controlul fiscal nu a fost posibil de efectuat în termen, or după cum s-a subliniat mai sus, organul fiscal a cunoscut încă din luna februarie despre admiterea spre examinare a cererii introductive, dar nu a depus diligenta necesară efectuării controlului fiscal în scopul respectării termenului stabilit.

Mai invocă că instanţa de insolvabilitate la emiterea încheierii recurate din 25 septembrie 2015 a pus la bază faptul că lichidatorul nu a notificat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia despre termenul limită de înregistrare a cererii de validare a creanţei, după cum prevede art. 35 al Legii insolvabilităţii, însă consideră această menţiune neîntemeiată, deoarece la şedinţa de judecată din 02 aprilie 2015, reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost prezent. Iar în asemenea condiţii, este de părere că nu era necesară informarea suplimentară a organului fiscal, lichidatorul informînd prin scrisori recomandate ceilalţi potenţiali creditori, care au depus cererii de validare a creanţei.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea enunţată , hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva încheierii primei instanţe din 25 septembrie 2015, la 25 septembrie 2015 şi respectiv, la 30 septembrie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din conţinutul recursului declarat rezultă că recurenţii, invocă dezacordul cu încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2015 doar în partea, prin care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost repus în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței şi numită şedinţa specială pentru examinarea cererii de validare a creanţei creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”. După cum denotă actele cauzei la 10 februarie 2015 FPC „Drancor” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față SRL „Aquapartenergrup”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2015, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul FPC „Drancor” SRL, privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup” cu sediul în r-ul Cimişlia, s. Surie, c/f 1010605002245, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Aquapartenergrup” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate a fost dispusă aplicarea măsurilor de asigurare de rigoare, cu desemnarea în calitate de administrator provizoriu, pe Sandu Romeo deţinător al autorizaţiei de administrator nr.127 din 14 ianuarie 2015 eliberat de Ministerul Justiţiei al RM şi respectiv stabilirea şedinţei de examinarea cererii introductive pentru data de 05 martie 2015, care însă a fost amînată pentru data de 02 aprilie 2015. Tot actele cauzei atestă că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 a fost admisă cererea introductivă depusă de creditorul FPC „Drancor” SRL cu constatarea insolvabilităţii debitorului SRL „Aquapartenergrup” şi intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Aquapartenergrup” cu sediul în r-ul Cimişlia, s. Surie, c/f 1010605002245 cu dispunerea iniţierii procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea SRL „Aquapartenergrup”.

Prin aceiaşi hotărîre în calitate de lichidator al SRL „Aquapartenergrup”, a fost desemnat Sandu Romeo deţinător al autorizaţiei de administrator nr.127 din 14 ianuarie 2015, care a fost obligat să notifice creditorii SRL „Aquapartenergrup” despre înregistrarea cererilor de validare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv a creanţelor pînă la 23 aprilie 2015. De asemenea actele cauzei denotă că prin cererea nr.44-2/2/601 din 04 iunie 2015 reprezentantul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia - Măria Burac a solicitat repunerea în termenul de înaintare a creanţelor faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”.

Instanţa de recurs constată că Curtea de Apel Chişinău, prin încheierea din 25 septembrie 2015 justificat a dispus repunerea în termen a cererii creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la validarea creanţei faţă de SRL „Aquapartenergrup”, precum şi a numit şedinţa specială pentru examinarea cererii de validare a creanţei creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs relevă că în conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate.

Conform art. 140 alin. (1) şi (2 ) din Legea insolvabilității, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment. După cum denotă actele cauzei, procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Aquapartenergrup” a fost intentată la data de 02 aprilie 2015, pe cînd creanţa Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia faţă de debitor, deşi, a apărut anterior acestei date, însă, după cum corect a remarcat şi instanţa de insolvabilitate, cererea cu privire la validare acesteia a fost posibil de a fi înaintată doar după efectuarea controlului fiscal prin metoda verificării totale.

De altfel, la acest capitol necesită de remarcat că controlul fiscal la „Aquapartenergrup nu a fost posibil de efectuat în termenul stabilit, dat fiind faptul că documentele contabile a SRL „Aquapartenergrup” au fost prezentate Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia de către lichidator, doar după iniţierea procedurii simplificate a falimentului, or, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia insistă că în perioada de observaţie, nu a fost posibil de găsit conducătorul/fondatorii debitorului, fapt ce a dus la imposibilitatea efectuării controlului fiscal, fapte care nu au fost combătute de către recurenţii prin probe admisibile şi pertinente.

În aceste condiţii nu au relevanţă nici susţinerile reprezentantului debitorului „Aquapartenergrup” SRL, Condrea Alexandru şi avocatului Furnică Victor, precum că au transmis reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia la şedinţa din 02 aprilie 2015 datele de contact al administratorului, deoarece în sensul lor sunt declarative. Conform art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.

Raportând aceste prevederi la împrejurările cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine drept şi corectă constatarea instanţei de insolvabilitate cu privire la faptul că creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a omis din motive întemeiate termenul de înaintare a cererii de validare a creanţei faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”, iar ca urmare justificat a dispus repunerea în termen a cererii de validare a creanţei creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia faţă de SRL „Aquapartenergrup”, cu stabilirea şedinţei speciale pentru examinarea cererii de validare a creanţei.

Instanţa de recurs respinge şi argumentul recurenţilor cu referire la faptul că odată ce reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost prezenta la şedinţa de judecată cînd s-a intentat procesul de insolvabilitate nu era necesară informarea suplimentară a organului fiscal, or, astfel de abordare a problemei este incorectă şi care contravene direct prevederilor art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, din conţinutul căror rezultă incontestabil că administratorul insolvabilităţii are obligaţia, odată cu adoptarea hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, de a expedia o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi pentru ca aceştia să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil.

Mai mult că şi prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 lichidatorul SRL „Aquapartenergrup” a fost obligat să notifice creditorii, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate şi despre aplicarea măsurilor de asigurare (f. d. 1-2). Astfel fiind, se constată a fi lipsite de suport legal şi afirmaţiile recurenţilor în sensul că informaţia cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Aquapartenergrup” a fost publicată în Monitorul Oficial, deoarece publicarea informaţiei în Monitorul Oficial nu exonerează administratorul de obligaţiunea notificării tuturor creditorilor, în conformitate cu art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii.

În acest context, instanţa de recurs conchide că toate aceste circumstanţe analizate în ansamblul lor, constituie o excepţie de la regula generală de depunere a cererii de înregistrare a creanţei în termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate şi corect au fost reţinute de prima instanţă ca temei legal de repunere în termen a cererii de validare a creanţei. Alte argumente invocate în recursuri, de asemenea nu pot fi reţinute deoarece nu indică la ilegalitatea încheierii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării cererii în prima instanţă, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu prevederile legale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea în partea recurată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţii sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2015, în partea prin care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a fost repus în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței şi numită şedinţa specială pentru examinarea cererii de validare a creanţei creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia faţă de debitorul SRL „Aquapartenergrup”.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de către lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup”, Romeo Sandu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2015, în partea prin care a fost repusă în termen cererea creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la validarea creanței față de debitorul „Aquapartenergrup” Societate cu Răspundere Limitată și numită ședința specială pentru examinarea cererii de validare a creanței creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia față de Societatea cu Răspundere Limitată „Aquapartenergrup”.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva