2rac-444/15 — Încasarea venitului ratat

prima instanţă – L. Trocin dosarul nr. 2rac-444/15 instanţa de apel – N. Chircu, A. Toderaș, A. Albu ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a GȚ „Iurie Friptuleac” împotriva SC „Glavmorex-Agro” SRL cu privire la încasarea venitului ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 23 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către GȚ „Iurie Friptuleac” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Fălești din 20 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 25 septembrie 2013 GȚ „Iurie Friptuleac” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Glavmorex-Agro” SRL cu privire la încasarea venitului ratat.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, gospodăria țărănească activează în com. Scumpia r-l Fălești și este legată de creșterea producției agricole. Susține că o parte din terenurile pe care le folosește - le deține cu drept de proprietate, iar cealaltă au fost luate în arendă de la locuitorii comunei. În primăvara anului 2012 a constatat că SC „Glavmorex-Agro” SRL folosea abuziv o parte din terenurile sale sau ale altor gospodării țărănești, din care cauză a sesizat autoritățile locale. La 06 martie 2012 Consiliul com. Scumpia prin decizia nr. 02/12 a instituit o comisie specială pentru inventarierea terenurilor agricole, care în rezultatul controlului a constatat că în urma suprapunerii suprafețelor SC „Glavmorex-Agro” SRL urmează să transmisă în gestiunea GȚ „Iurie Friptuleac” terenuri agricole cu suprafața de 33,36 ha, iar la 21 martie 2012 a fost semnat Actul cu privire la predarea-primirea terenurilor consolidate, cote ale deținătorilor de teren.

Or, în partea relevantă al acestuia s-a indicat că: „în scopul preîntîmpinării divergențelor și situațiilor de conflict în procesul de folosire a terenurilor proprietate privată a cetățenilor din com. Scumpia de către agenții economici ce activează în teritoriul administrativ al com. Scumpia, comisia a hotărît predarea-primirea cotelor de teren echivalent consolidate conform prevederilor proiectelor de organizare a teritoriului, astfel SC „Glavmorex-Agro” SRL va transmite GȚ „Iurie Friptuleac” terenul agricol cu suprafața totală de 33,3674 ha, inclusiv 22,1947 ha categoria I amplasat în blocul 118 și 11,1717 ha categoria II amplasate în blocul 119. Actul cu privire la predarea-primirea terenurilor consolidate a fost semnat de toate părțile, inclusiv și de pîrît.

La fel, acest act a fost și executat de toate părțile, cu excepția SC „Glavmorex-Agro” SRL. Nefiind de acord cu Actul dat, pîrîtul l-a contestat în instanța de judecată, însă prin cererea din 12 octombrie 2012 a renunțat de la acțiunea sa și a cerut încetarea procesului. Or, prin acțiunea sa nemijlocită SC „Glavmorex-Agro” SRL a recunoscut că GȚ „Iurie Friptuleac” este liber de a folosi ca arendaș terenurile agricole indicate în Actul de predare-primire a terenurilor consolidate din 21 martie 2012. Cu toate acestea însă, pîrîtul nu a executat prevederile Actului de predare-primire și nu a transmis terenurile ocupate de acesta, ci a continuat de a le exploata. Pe marginea acțiunilor ilegale a pîrîtului, GȚ „Iurie Friptuleac” a cerut de mai multe ori restituirea terenurilor ocupate, care însă au rămas nesoluționate.

Prin prisma art. 14, 312, 610 Cod civil, cere reclamantul încasarea de la pîrît a venitului ratat rezultat din imposibilitatea folosirii terenului agricol cu suprafața de 33,3674 ha, inclusiv 22,1947 ha categoria I și 11,1717 ha categoria II, începînd cu perioada de 21 martie 2012 și pînă la moment, încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, GȚ „Iurie Friptuleac” și-a concretizat cerințele acțiunii și a solicitat încasarea de la pîrît a venitului ratat de 132500 lei rezultat din imposibilitatea folosirii terenului agricol cu suprafața de 33,3674 ha. Prin hotărîrea Judecătoriei Fălești din 20 decembrie 2014, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 23 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către GȚ „Iurie Friptuleac” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Fălești din 20 decembrie 2014. La 21 septembrie 2015 avocatul Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanțele judecătorești la adoptarea hotărîrilor nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, au aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Astfel, instanțele și-au motivat soluția prin prisma raportului de expertiză din 18 iunie 2014, care însă nu are legătură cu obiectul acțiunii, iar intimatul a compromis rezultatele expertizei, în cazul în care nu a prezentat probe expertului în vederea identificării posibilelor venituri obținute de acesta pe parcursul anului 2012-2013. Expertul a depășit limitele împuternicirilor legale, deoarece nu a dat un răspuns amplu la toate întrebările instanței judecătorești. Totodată, acesta a dat și concluzii contradictorii, în situația în care pe de o parte a stabilit că recurentul a suportat pierderi de la activitatea antreprenorială pentru anul 2012 în sumă de 66518 lei, iar pe de altă parte a menționat că recurentul nu a prezentat borderoul privind repartizarea pierderilor pe culturile recoltate.

Deși instanțele au făcut referire la prevederile art. 14, 610 Cod civil, le-au aplicat însă în mod necorespunzător. Astfel, deși a stabilit cu certitudine că GȚ „Iurie Friptuleac” deținea de iure dreptul asupra terenului din litigiu, iar intimatul l-a ocupat în mod abuziv, în final au ajuns la concluzia că există dubii rezonabile în privința cuantumului prejudiciului indicat în raportul de evaluare nr. 000134 din 20 decembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de avocatul Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul avocatului Andrei Briceac, în interesele GȚ „Iurie Friptuleac”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat