2ra-2779/15 — Declararea nulităţii actelor juridice

prima instanţă, jud.: I. Rabei dosarul nr. 2ra-2779/2015 instanţa de apel, jud.: A. Gheorghieş, N. Chircu, A. Albu ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarate de către Asociația Întreprinderilor „Partenitate”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Întreprinderilor „Partenitate” împotriva lui Valeriu Dumitraş, Angela Dumitraş, Aurel Movilă, Agenţia Proprietăţii Publice, intervenienţi accesorii Societatea pe Acţiuni „Omagiu”, Oficiul Cadastral Teritorial Rîşcani, notarul Galina Morea cu privire la declararea nulităţii actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul stagiar Olga Diaconu în interesele Asociaţiei Întreprinderilor „Partenitate” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 19 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La 28 ianuarie 2014, AÎ „Partenitate” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Dumitraş, Angela Dumitraş, Aurel Movilă, Agenţia Proprietăţii Publice, intervenienţi accesorii SA „Omagiu”, OCT Rîşcani, notarul Galina Morea cu privire la declararea nulităţii actelor juridice.

În motivarea acţiunii sale, AÎ „Partenitate” a indicat că, în fapt, SA „Omagiu” a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat la data de 14 mai 1996, cod fiscal 1004602003064, fiind constituită prin reorganizare din întreprinderea principală de arendă cu cărți, cu cota proprietăţii private de 100 %. În capitalul statutar al SA „Omagiu”, la momentul fondării, au fost incluse 19 obiecte imobiliare - magazine de cărți „Luminița”, amplasate în mai multe localități a raionului Rîşcani. AÎ „Partenitate” este acţionar în cadrul SA „Omagiu” avînd în deținere 4912 acţiuni nominale. Susţine reclamantul că, a solicitat de la SA „Omagiu” să-i prezinte informaţia cu privire la situaţia patrimoniului societăţii în prezent în raport cu momentul fondării societăţii cu privire la imobilele incluse în capitalul social.

În legătură cu aceasta, AÎ „Partenitate” a făcut cunoştinţă cu hotărîrile Consiliului de 1 conducere ale SA „Omagiu” din anul 1998, în baza cărora au fost înstrăinate la licitaţie mai multe bunuri imobile printre care şi bunul imobil - magazin de cărţi „Luminiţa”, amplasat în s. Sturzeni, raionul Rîşcani. Afirmă că, analizînd actele care i-au fost puse la dispoziţie, AÎ „Partenitate” a constatat că, în conformitate cu adeverinţa de privatizare nr. 8/03 din 19 februarie 2007, bunul imobil - magazin de cărţi „Luminiţa” din s. Sturzeni a fost inclus în capitalul social al societăţii odată cu fondarea ei în anul 1996, iar la începutul anului 1999, Consiliul de conducere al SA „Omagiu” a luat hotărîrea de a vinde mai multe bunuri imobile, printre care şi imobilul din s. Sturzeni.

La 24 noiembrie 1999, prin ordinul nr. 82 a Preşedintelui SA „Omagiu”, a fost formată comisia cu privire la comercializarea magazinului librăriei din s. Sturzeni, r. Rîşcani. La 12 decembrie 1999 a avut loc licitaţia privind înstrăinarea imobilului din s. Sturzeni, r. Rîşcani, iar conform procesului-verbal nr. 1 din aceeaşi dată cu privire la rezultatele licitaţiei, cîştigător al licitaţiei a fost desemnat Aurel Movilă. La 28 februarie 2000 a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a bunului - magazin librărie din s. Sturzeni, între SA „Omagiu” şi Aurel Movilă, contractul fiind înregistrat de notarul Antoficiuc Alexandru cu numărul 354. La 01 decembrie 2000, OCT Rîşcani a realizat înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil - magazin de cărţi, după Aurel Movilă.

Reieşind din cele menţionate reclamantul, consideră încheierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 2/4-6917 din 26 decembrie 2005, în baza căruia s-a înregistrat la data 12 ianuarie 2006 dreptul de proprietate asupra pîrîţilor Valeriu Dumitraş şi Angela Dumitraş ca nefondată, neîntemeiată, lipsită de consistență şi suport juridic, fiind bazată pe aplicarea eronată şi incorectă a datelor dispuse, prin urmare contractul este unul ilegal şi pasibil de a fi declarat nul. Din materialele în cauză, AÎ „Partenitate” a conchis că înstrăinarea magazinului de cărţi din s. Sturzeni, r. Rîşcani a avut loc cu multiple încălcări ale legislaţiei în vigoare, fapt ce duce nemijlocit la nulitatea tuturor tranzacţiilor menţionate.

Consideră că, prin înstrăinarea bunului, inclusiv în capitalul social al societăţii, nu a avut loc micşorarea capitalului social în mărime egală cu valoarea de bilanţ a bunului. În conformitate cu Legea cu privire la societățile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997, art. 50 alin. (3) lit. b), modificarea capitalului social al societăţii este de competenţa exclusivă a organului suprem de conducere al societăţii - Adunarea Generală a Acționarilor. Afirmă reclamantul că, în speţă, hotărîrea cu privire la înstrăinarea bunului a fost luată de Consiliul de conducere al societăţii, fapt care vine în contradicţie cu prevederile legale în vigoare.

Analizînd hotărîrea cu privire la înstrăinarea bunurilor adoptată de Consiliul de conducere al SA „Omagiu”, luînd în consideraţie că a fost adoptată cu votul a doar doi membri ai consiliului din trei, constată că, pe lîngă faptul că a fost adoptată contrar prevederilor legale mai sus 2 menţionate, a fost adoptată şi contrar prevederilor art. 83 a Legii cu privire la societățile pe acţiuni, care prevede că în cazul adoptării deciziei de încheiere a unei tranzacţii de proporții, consiliul societăţii urmează să ajungă la unanimitate, în caz contrar, chestiunea dată urmează a fi înscrisă în ordinea de zi a adunării generale a acționarilor. În drept, în susţinerea pretenţiilor sale invocă reclamantul, prevederile Constituţiei RM, ale Codului Civil RM (în redacţia anului 1964), Codului Civil RM nou, precum şi a Legii privind societățile pe acţiuni în vigoare la data emiterii hotărîrii Consiliului de conducere şi a încheierii contractului de vînzare- cumpărare.

Totodată, consideră aplicabile prevederile art. 50 Cod civil (în redacţia anului 1964), întrucît convențiile contestate contravin dreptului de proprietate al SA „Omagiu” asupra bunului menţionat, care formează capitalul social al societăţii şi asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acționarilor societăţii, printre care şi AÎ „Partenitate”. Conducîndu-se de prevederile constituționale, AÎ „Partenitate”, în calitate de acţionar în cadrul SA „Omagiu”, nu a cunoscut despre existenţa actelor a căror anulare se cere şi nefiind de acord cu conţinutul acestora, le consideră ilegale şi pasibile de anulare. Insistă reclamantul asupra faptului că, Legea cu privire la societățile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997, prin intermediul art. 40, art. 42, art. 45 prevede expres modalitatea, procedura şi condiţiile de reducere a capitalului social, procedura care în cauza de faţă nu a avut loc.

Conform normelor enumerate, decizia privind majorarea sau micşorarea capitalului social o primește doar adunarea generală a acționarilor în ordinea prevăzută de lege. Hotărîrea privind modificarea capitalului statutar al societăţii intră în vigoare începînd cu ziua înregistrării modificărilor şi completărilor, incluse în Statut de către Camera înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei. Prin urmare consideră că, orice altă modalitate de diminuare a patrimoniului unei societăți pe acţiuni este considerată sustragere ilegală de bunuri, căzînd sub incidența prevederilor Codului penal.

Astfel, AÎ „Partenitate”, în calitate de acţionar al SA „Omagiu”, se consideră lezată în dreptul său de proprietate pe motiv că, capitalul social al societăţii a scăzut semnificativ, respectiv potențialul economic al societăţii a scăzut considerabil odată cu deposedarea ilegală a societăţii de bunurile proprietate privată, toate acestea conducând esenţial la scăderea profiturilor pe care societatea putea să le obțină. Totodată, ţine să menţioneze că despre încălcarea dreptului de proprietate asupra clădirii magazinului de cărţi din s. Sturzeni, r. Rîşcani, individualizat cu nr. cadastral 7149100.018.01, au aflat în urma raportului furnizat recent de SA „Omagiu”, astfel termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care le- au fost puse la dispoziţie actele aferente înstrăinării bunului, anume la data de 02 aprilie 2013, cînd au recepţionat răspunsul la interpelarea acționarului AÎ „Partenitate”.

3 Solicită reclamantul repunerea în termenul de înaintare a acţiunii în revendicarea bunului imobil; declararea nulă şi fără efecte juridice a procesului- verbal nr. 1 din 12 decembrie 1999, a contractului de vînzare-cumpărare nr. 354 din 28 februarie 2000, a contractului de vînzare-cumpărare nr. 2/4-6917 din 26 decembrie 2005 şi repunerea în termen a acţiunii.

La 08 mai 2014 reclamantul AÎ „Partenitate” a înaintat o cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor din acţiune, indicînd că, AÎ „Partenitate” este acţionar în cadrul SA „Omagiu” avînd în proprietate 12319 acţiuni, fapt confirmat prin extrasul din registrul acționarilor nr. 00003 din 14 ianuarie 2014. A mai indicat că a aflat despre faptul că Consiliul societăţii SA „Omagiu” a decis a vinde imobilul din s. Sturzeni, în cadrul examinării dosarului iniţiat la cererea de chemare în judecată a CF „Europa Trust” SA către SA „Omagiu”, AÎ Partenitate” privind anularea Hotărîrilor Consiliului SA „Omagiu” din anul 1999 prin care s-a decis a înstrăina bunurile imobile din satele Pelenia, Răcăria, Sturzeni, Corlăteni.

În acest sens, Judecătoria Botanica mun. Chişinău a adoptat, la 13 aprilie 2012 hotărîrea prin care a admis cererea SA „Europa Trust” şi a anulat deciziile Consiliului SA „Omagiu” prin care a decis înstrăinarea imobilelor din localităţile menţionate mai sus, totodată instanţa a constatat că, odată cu înstrăinarea bunurilor imobile în cauză. SA „Omagiu” a realizat o tranzacţie de proporţii. Reieşind din faptul că, conform prevederilor art. 83 alin. (1) a Legii cu privire la societățile pe acţiuni din 02 aprilie 1997 în coroborare cu prevederile art. 39 alin. (1) din statutul SA „Omagiu”, tranzacţia de proporţii urmează a fi adoptată cu votul unanim al membrilor consiliului, instanţa a constatat că decizia consiliului societăţii a fost executată de administraţia societăţii cu încălcarea legislaţiei RM, or decizia consiliului SA „Omagiu” nu a fost adoptată cu votul unanim al membrilor consiliului.

Totodată, instanţa a constatat că decizia Consiliului societăţii a fost adoptată contrar prevederilor Legii cu privire la societățile pe acţiuni, statutului societăţii. Invocă că, conform hotărîrii din 13 aprilie 2012, s-a constatat faptul că organizarea consiliilor pentru petrecerea licitațiilor a avut loc cu încălcarea prevederilor pct. 2 al Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activilor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor adoptat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 665 din 29 noiembrie 1996, fiind adoptate fără ca în acest sens să existe decizia organelor de conducere SA „Omagiu”.

Luînd în consideraţie faptul că hotărîrea Consiliului de Administrare a SA „Omagiu” prin care s-a hotărît a vinde imobilele din s. Răcăria, s. Pelenia, s. Sturzeni, s. Corlăteni, a fost anulată, iar actele care se solicită a fi anulate de reclamant sunt nişte acte subsecvente hotărîrii declarate nule, consideră că în cazul dat se impune anularea procesului-verbal nr. 1 din 12 decembrie 1999, contractului de vînzare- cumpărare nr. 354 din 28 februarie 2000 şi nr. 2/4-6917 din 26 decembrie 2000, acte care sunt rezultatul executării hotărîrii declarate nulă. Actul juridic declarat nul are efect retroactiv fiind considerat inexistent, fapt ce lipseşte de efecte 4 juridice actele juridice care au fost încheiate ulterior acestuia, ca acte juridice subsecvente, în speţă - actele nulitatea cărora se solicită de reclamant.

Astfel, solicită AÎ „Partenitate” repunerea reclamantului în termenul de contestare a actelor juridice, constatarea faptului înstrăinării bunurilor SA „Omagiu” cu încălcarea procedurii şi a exigenţelor legale; constatarea violării dreptului de proprietate al SA „Omagiu” şi a acționarilor acesteia de către Agenţia pentru Privatizare, declararea nulă şi fără efecte juridice a procesului verbal nr. 1 din 12 decembrie 1999 cu privire la rezultatele licitaţiei şi declararea nulă şi fără efecte juridice a contractului de vînzare-cumpărare nr. 354 din 28 februarie 2000 şi nr. 2/4-6917 din 26 decembrie 2005. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 19 noiembrie 2014, acţiunea înaintată de AÎ „Partenitate” împotriva lui Valeriu Dumitraş, Angela Dumitraş, Aurel Movilă, Agenţia Proprietăţii Publice, intervenienţi accesorii SA „Omagiu”, OCT Rîşcani, notarul Galina Morea cu privire la declararea nulităţii actelor juridice s-a respins ca tardivă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 15 decembrie 2014 avocatul stagiar în interesele AÎ „Partenitate” a atacat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei decizii privind declararea nulă şi fără efecte juridice a procesului verbal nr. 1 din 12 decembrie 1999 cu privire la rezultatele licitaţiei şi declararea nulă şi fără efecte juridice a contractului de vânzare-cumpărare nr. 354 din 28 februarie 2000. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de avocatul stagiar Olga Diaconu în interesele Asociaţiei Întreprinderilor „Partenitate” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 19 noiembrie 2014. La 24 septembrie 2015, AÎ „Partenitate” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu pronunţarea unei decizii de restituire a pricinii spre rejudecare în fond.

În motivarea recursului a menționat că, consideră decizia instanţei de apel şi a primei instanţe neîntemeiate şi ilegale, deoarece au fost apreciate arbitrar probele, a fost interpretată eronat legea şi a fost aplicată o lege care nu treabuia să fie aplicată. Mai mult susţine că, urmare a hotărîrilor pronunţate le sunt încălcate drepturile fundamentale, în cazul în care au fost lăsați fără bunuri, prin ce li se aduce atingere dreptului prevăzut la art. 6 CEDO. Examinînd temeiurile recursului declarat de către AÎ „Partenitate” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 5 În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către AÎ „Partenitate” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul 6 judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către AÎ „Partenitate” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Asociaţia Întreprinderilor „Partenitate” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 7