2rac-558/15 — declararea nulă a ordinului și contractului

prima instanță – A. Garbuz dosarul nr.2rac-558/15

instanța de apel – E. Ababei, G. Polivenco, E. Rățoi

ÎNCHEIERE

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Asociația Întreprinderilor „Partenitate”, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată a Asociației Întreprinderilor „Partenitate” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ”Asinaris”, Agenția Proprietății Publice cu privire la repunerea

în termen, anularea ordinului, a procesului - verbal și a contractului de vânzare –

cumpărare a imobilelor, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie

2014, prin care a fost respins apelul declarat de Asociația Întreprinderilor

„Partenitate” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 iunie 2014

c o n s t a t ă

La 15 aprilie 2013 Asociația Întreprinderilor „Partenitate” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Asinaris” și

Agenției Proprietății Publice, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni

”Omagiu”, Oficiul Cadastral Teritorial Rîșcani și notarul Lucia Matușevschi cu

privire la anularea ordinului nr.7 din 28 aprilie 1999 cu privire la formarea comisiei

pentru comercializarea activelor neutralizate, anularea procesului verbal nr. l din 17

mai 1999 cu privire la rezultatele licitației și declararea contractului de vînzare-

cumpărare nr. l567 din 03 august 1999 nul.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Societatea pe acțiuni

“Omagiu”a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la 14 mai 1996, fiind

constituită în urma reorganizarii Întreprinderii principale de arendă cu cărți, cu cota

proprietății private de 100%. În capitalul statutar al SA “Omagiu” la momentul

fondării au fost incluse 19 obiecte imobiliare și anume magazine librării “Luminița”,

amplasate în mai multe localități din r-lui Rîșcani.

Asociația Întreprinderilor „Partenitate” este acționar al SA “Omagiu” avînd în

proprietate 12319 acțiuni.

Precizează că a solicitat SA “Omagiu” prezentarea informației cu privire la

situația patrimoniului societății la moment în coraport cu data fondării societății.

Astfel, a făcut cunoștință cu hotărîrile Consiliului de conducere a SA

”Omagiu” din anul 1998, în baza cărora au fost înstrăinate la licitație mai multe

bunuri imobile, printre care și imobilul magazin librărie “Luminița” - amplasat în s.

Răcăria, r-ul Rîșcani.

Analizînd actele care i-au fost puse la dispoziție, Asociația Întreprinderilor

„Partenitate” a constatat că în conformitate cu Adeverința de privatizare nr. 8/03 din

19 februarie 2007 bunul imobil - magazin de cărți din s. Răcăria, a fost inclus în

capitalul social al societății odată cu fondarea ei în 1996.

În cadrul examinării dosarului inițial la cererea de chemare în judecată a CF

“Europa Trust ” SA împotriva SA ”Omagiu” și Asociația Întreprinderilor

„Partenitate” cu privire la anularea hotărîrilor Consiliulu SA ”Omagiu” din anul

1999, s-a decis înstrăinarea bunurilor imobile din satele Pelenia, Răcăria, Sturzeni,

Corlăteni –decizie anulată prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău

din 13 aprilie 2012.

Indică reclamantul că, la 17 februarie 1999 Departamentul Privatizării și

Administrării Proprietății de Stat, prin actul nr. 36/03, a permis comercializarea

magazinului librărie din s. Răcăria, iar la 17 mai 1999 a avut loc licitația privind

înstrăinarea imobilului din s. Răcăria.

Conform procesului - verbal nr. 1 din aceeași dată cu privire la rezultatele

licitației, cîștigător al licitației a fost desemnat SRL “Asinaris”.

Precizează reclamantul că, contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil -

magazinul librărie din s. Răcăria, a fost încheieat între SA ”Omagiu” și SRL

„Asinaris” la 03 august 1999 și înregistrat la notarul Lucia Matușevici cu numărul

1567.

Din aceste considerente susține reclamantul că nu a avut posibilitatea de a se

adresa în instanța de judecată cu prezenta acțiune, or acesta nu a cunoscut despre

înstrăinarea bunului imobil litigios pînă în anul 2012, cînd fiind parte pe dosarul nr.

2e-232/12, a aflat despre tranzacțiile contestate.

În conformitate cu prevederile art. 116 alin.(l) CPC RM, reclamantul a

solicitat a fi repus în termenul de contestare.

Mai indică reclamantul că hotărîrea Consiliului de administrare a SA

„Omagiu”, prin care s-a hotărît a vinde imobilele din satele Pelinia, Răcăria Sturzeni

și Corlăteni, a fost anulată, iar actele care se solicită a fi anulate sunt niște acte

subsecvente hotărîrii anulate, din care cauză urmează cu titlu de consecință a fi

anulat ordinului nr.7 din 28 aprilie 1999 a procesului - verbal nr. l din 17 mai 1999,

precum și declarată nulitatea contractului de vînzare-cumpărare nr.1567 din 03

august 1999, acte care sunt rezultatul executării unei hotărîri anulate.

Actul juridic declarat nul are efect retroactiv fiind considerat inexistent, fapt

ce lipsește de efecte juridice actele juridice care au fost încheiate ulterior acestuia,

ca acte juridice subsecvente.

La 04 decembrie 2013 și 21 ianuarie 2014 reclamantul a înaintat cereri cu

privire la concretizarea pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat repunerea în

termenul de prescriere a acțiunii, anularea ordinului nr.7 din 28 aprilie 1999 cu

privire la formarea comisiei pentru comercializarea activelor neutralizate, anularea

procesului - verbal nr. 1 din 17 mai 1999 cu privire la rezultatele licitației și

declararea nulității contractului de vînzare- cumpărare nr.1567 din 03 august 1999.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 23 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2014, a fost respins apelul

declarat de către Asociația Întreprinderilor „Partenitate” și menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani din 23 iunie 2014.

La 05 ianuarie 2015 Asociația Întreprinderilor „Partenitate” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor

judecătorești și remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a examinat apelul

încălcînd normele de drept material și procedural.

În susținerea celor indicate precizează Asociația Întreprinderilor „Partenitate”

că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii și prin urmare a fost

emisă o hotărâre ilegală și lipsită de temei juridic.

Recurentul reiterează că instanța urma să i-a în considerație faptul că decizia

Consiliului de la acel moment cu privire la înstrăinarea bunurilor ca active

neutilizate, nu a fost adoptată doar în privința imobilului din s. Răcăria, ci în privința

a 4 bunuri imobile, valoarea totală a cărora constituie mai mult de 10% din capitalul

social al SA ”Omagiu”, prin urmare instanța urma să aprecieze valoarea — bilanț a

bunurilor în ansamblu, nefiind admisibilă divizarea pe părți a valorii acestora în

cadrul examinării judiciare. Mai mult, conform statutului SA ”Omagiu” pentru

efectuarea tranzacțiilor ce depășeau valoarea de 10% din capitalul social, era

obligatoriu votul unanim al membrilor consiliului societății.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Asociația Întreprinderilor

„Partenitate” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Asociația Întreprinderilor „Partenitate” asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Asociația Întreprinderilor „Partenitate” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul Asociației Întreprinderilor „Partenitate” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat