2ra-2925/15 — Încasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2925/15 Judecător: C. Vîrlan Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Andriuşcenco Taras, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca „Guinea” Societate pe Acţiuni în proces de lichidare împotriva lui Andriuşcenco Taras privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 28 februarie 2014, Banca „Guinea” SA în proces de lichidare s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Andriuşcenco Taras, solicitînd repunerea în termen a cererii de chemare şi încasarea de la Andriuşcenco Taras în beneficiul Băncii „Guinea” SA în proces de lichidare a sumei de 13 631,92 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, din 05 mai 2011 a fost numit de Banca Naţională a Moldovei actualul lichidator al Băncii „Guinea” SA. Prin Hotărîrea Consiliului de Administrație al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 232 din 28 noiembrie 2013 a fost prelungit termenul de lichidare al Băncii „Guinea” SA pînă la 17 decembrie 2014 anume în scopul valorificării tuturor creanţelor băncii.

În scopul radierii Băncii „Guinea” SA din registrul de stat al persoanelor juridice, în conformitate cu art. 38/4 alin. (1) lit. f) al Legii instituţiilor financiare, Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, a solicitat să fie repusă în termen cererea de chemare în judecată. Susţine reclamanta că, potrivit ordinului Băncii „Guinea” SA din 12 iunie 1995 nn 15-k, cet. Andriuşcenco Taras a lucrat la Banca „Guinea” SA în calitate de paznic. În perioada activităţii sale, pentru efectuarea unor cheltuieli gospodăreşti, Andriuşcenco Taras a primit în gestiunea sa de la Banca „Guinea” SA mijloace băneşti, şi anume: la 01 ianuarie 1997 suma de 3840 lei, la 23 septembrie suma de 125,34 lei, la 30 septembrie 1997 suma de 900 lei, la 31 decembrie suma de 16311,75 lei.

Indică reclamanta că, a fost stinsă datoria lui Andriuşcenco Taras faţă de bancă şi anume: la 30 septembrie 1997 suma de 1085,34 lei, la 31 decembrie 1999 suma de 1128 lei, la 06 iulie 2000 suma de 2711,14 lei, la 25 mai 2011 suma de 711, 69 lei. Mai invocă că, potrivit ordinului Băncii „Guinea” SA nr. 13-k din 17.08.1999, Adriuşcenco Taras a fost eliberat în legătură cu lichidarea băncii, însă ultimul nu a prezentat la bancă nici o dare de seamă cu privire la eventualele cheltuieli efectuate şi nici nu a restituit băncii suma de 13631,92 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014, a fost respinsă integral acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, s-a admis apelul declarat de Banca „Guinea” SA în proces de lichidare; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014 şi s-a emis o hotărîre nouă, prin care: s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Banca „Guinea” SA în proces de lichidare către Andriuşcenco Taras privind încasarea sumei. S-a încasat de la Andriuşcenco Taras în beneficiul Băncii „Guinea” SA în proces de lichidare suma de 13 631,92 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 408,93 lei. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 septembrie 2015, Andriuşcenco Taras a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014. În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 10.07.2015 (f.d. 73), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 16 noiembrie 2015, SA „Guinea” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd recunoaşterea acestuia ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Andriuşcenco Taras nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andriuşcenco Taras ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Andriuşcenco Taras se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă