Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-798/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
1 aprilie 2015
Părțile
Banca Guinea in proces de lichidare vs Loboda Chiril
Pe scurt
Temeiurile declararii recursului

2ra-798/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-798/15 prima instanţă - V. Negru instanţa de apel - V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către lichidatorul Băncii ”Guinea” Societate pe Acțiuni, Silvia Marcu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Băncii ”Guinea” Societate pe Acțiuni, Silvia Marcu împotriva lui Chiril Loboda cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Banca ”Guinea” Societate pe Acțiuni (în proces de lichidare) și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09 iulie 2014. c o n s t a t ă La 28 februarie 2014, lichidatorul Băncii ”Guinea” Societate pe Acțiuni, Silvia Marcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Chiril Loboda cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu a indicat că la 05 mai 2011, Banca Națională a Moldovei a numit actualul lichidator al Băncii ”Guinea” SA. Prin hotărîrea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 232 din 28 noiembrie 2013, a fost prelungit termenul de lichidare al Băncii ”Guinea” SA pînă la 17 decembrie 2014, anume în scopul valorificării tuturor creanțelor băncii. La fel, în scopul radierii Băncii ”Guinea” SA din registrul de stat al persoanelor juridice, în conformitate cu art. 38/4 al. (1) lit. f) al Legii instituțiilor financiare, solicită să fie repusă cererea de chemare în judecată în termenul de prescripție. De asemenea, a reiterat că în conformitate cu ordinul Băncii ”Guinea” SA din 18 iulie 1995 nr. 20-k, Chiril Loboda a activat la Banca ”Guinea” SA în calitate de șofer.

În perioada activității sale, pentru efectuarea unor cheltuieli gospodărești, Chiril Loboda a primit în gestiunea sa de la Banca ”Guinea” mijloace bănești în sumă totală de 2615 lei, inclusiv: la 26 iunie 1998 - suma de 760 lei, la 29 iunie 1998 – suma de 830 lei, la 23 iulie 1998 – suma de 160 lei, la 27 iulie 1998 - suma de 155 lei, la 24 august 1998 – suma de 200 lei, la 25 august 1998 – suma de 170 lei, ,a 30 septembrie 1998 – suma de 340 lei. În baza ordinului Băncii ”Guinea” SA nr. 57-k din 14 septembrie 1998, Chiril Loboda a demisionat din proprie inițiativă, însă ultimul nu a prezentat Băncii darea de seamă cu privire la eventualele cheltuieli efectuate și nici nu a restituit Băncii suma de 2615 lei.

1 Lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu solicită încasarea de la Chiril Loboda a sumei de 2615 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09 iulie 2014, a fost respinsă cererea depusă de Banca ”Guinea” SA privind repunerea în termen. Cererea de chemare în judecată depusă de Banca ”Guinea” SA a fost respinsă ca depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Banca ”Guinea” SA (în proces de lichidare) și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 09 iulie 2014. La 27 octombrie 2014, lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie repusă în termenul de prescripție și să fie încasată de la Chiril Loboda suma de 2615 lei.

Lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu, în motivarea recursului a menționat că în conformitate cu ordinul Băncii ”Guinea” SA din 18 iulie 1995 nr. 20-k, Chiril Loboda a activat la Banca ”Guinea” SA în calitate de șofer. În perioada activității sale, pentru efectuarea unor cheltuieli, Chiril Loboda a primit în gestiunea sa de la Banca ”Guinea” mijloace bănești în sumă totală de 2615 lei, inclusiv: la 26 iunie 1998 - suma de 760 lei, la 29 iunie 1998 – suma de 830 lei, la 23 iulie 1998 – suma de 160 lei, la 27 iulie 1998 - suma de 155 lei, la 24 august 1998 – suma de 200 lei, la 25 august 1998 – suma de 170 lei, la 30 septembrie 1998 – suma de 340 lei. În baza ordinului Băncii ”Guinea” SA nr. 57-k din 14 septembrie 1998, Chiril Loboda a demisionat din proprie inițiativă, însă ultimul nu a prezentat Băncii darea de seamă cu privire la eventualele cheltuieli efectuate și nici nu a restituit Băncii suma de 2615 lei.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 22 octombrie 2014, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către lichidatorul Băncii ”Guinea” SA, Silvia Marcu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către lichidatorul Băncii ”Guinea” Societate pe Acțiuni, Silvia Marcu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.