2ra-1025/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr: 2ra-1025/15 Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican ÎNCHEIERE 07 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare împotriva lui Coroliov Semion cu privire la repunerea în termenul de prescripţie extinctivă şi încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 c o n s t a t ă La 28 februarie 2014 banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Coroliov Semion cu privire la repunerea în termenul de prescripţie extinctivă şi încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a menţionat că, prin ordonanţa Băncii Naţionale a Moldovei nr.0902118/138 din 05 mai 2011 s-a numit în calitate de lichidator al băncii “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare d-na Silvia Marcu. De asemenea prin hotărârea Consiliului de administrare a Băncii Naţionale a Moldovei din 28 noiembrie 2013 s-a prelungit termenul de lichidare a băncii “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare pînă la 17 decembrie 2014 în vederea valorificării tuturor creanţelor băncii. Face referire că, potrivit ordinului băncii “Guinea” societate pe acţiuni nr. 27-K din 24.05.1998 Coroliov Semion a fost angajat în calitate de şofer. În perioada activităţii sale, pentru efectuarea unor cheltuieli gospodăreşti, Coroliov Semion a recepţionat în gestiunea sa de la banca “Guinea” societate pe acţiuni la data de 01.01.1997 suma de 3840 lei, la 15.10.1998 suma de 37 lei şi la 26.10.1998 suma de 200 lei.

1 Menţionează că, Coroliov Semion a achitat băncii “Guinea” societate pe acţiuni la data de 29.12.1998 suma de 162,43 lei şi la 31.12.1999 suma de 534,81 lei. Denotă că, potrivit ordinului băncii ”Guinea” societate pe acţiuni nr. 57-k din 07 septembrie 1999, Coroliov Semion a demisionat din proprie iniţiativă, fără a prezenta raportul privind cheltuielile efectuate precum şi nu a restituit datoria restantă în mărime de 3379,76 lei. Solicită, banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare repunerea în termenul de prescripţie extinctivă şi încasarea în beneficiul său din contul lui Coroliov Semion suma de 3379,76 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 octombrie 2014 s-a respins acţiunea înaintată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

În motivarea soluţiei adoptate prima instanţă a menţionat că, termenul în interiorul căruia banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare urma să exercite dreptul la acţiune, a început a curge la data eliberării lui Coroliov Semion din funcţia deţinută - 07 septembrie 1999 şi expiră la 07 septembrie 2002, fapt ce justifică soluţia privind depunerea cererii de chemare în judecată la data de 28 februarie 2014 ca fiind depusă tardiv. De asemenea, prima instanţă a statuat că, numirea unui alt administrator şi prelungirea termenului de lichidare a băncii “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare nu justifică repunerea cererii de chemare în judecată în termenul de prescripţie extinctivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate de prima instanţă. La 20 februarie 2015 banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare nu au determinat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării de către recurent a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 20 februarie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs, precum că instanţele ierarhic inferioare nu au determinat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, nu poate fi reţinut pe motiv că, cele invocate au constituit obiect de examinare în instanţa de apel, iar circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană 3 a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de banca “Guinea” societate pe acţiuni în proces de lichidare se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4