2ra-399/15 — Încasarea sumei

dosarul nr.2ra-399/15 prima instanţă: V. Orîndas instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 05 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul în oficiu la Banca „Guineia” societate pe acţiuni, în proces de lichidare, Silvia Marcu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca „Guineia” societate pe acţiuni, în proces de lichidare, împotriva lui Miron Eugeniu cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Banca „Guineia” societate pe acţiuni, în proces de lichidare, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 iulie 2014, c o n s t a t ă: La data de 28 februarie 2014, Banca „Guineia” societate pe acţiuni, în proces de lichidare, în persoana lichidatorului Silvia Marcu, s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva lui Miron Eugeniu, cu privire la încasarea sumei, În motivarea acţiunii, a invocat reclamantul că actualul lichidator al Băncii „Guinea” SA a fost numit de Banca Naţională a Moldovei, la 05.05.2011. Menţionează reclamantul că, în scopul valorificării tuturor creanţelor băncii, Consiliul de Administrare al Băncii Naţionale a Moldovei, prin Hotărîrea nr.232 din 28.11.2013, a prelungit termenul de lichidare a Băncii „Guinea” SA, pînă la 17.12.2014. În scopul radierii Băncii „Guinea” SA din registrul de stat al persoanelor juridice, în conformitate cu art.384 alin.(1) lit. f) al Legii instituţiilor financiare, Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, solicită să fie repusă cererea de chemare în judecată în termenul de prescripţie.

Indică Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, că în conformitate cu Ordinul Băncii „Guinea” SA nr.27-k din 24.05.1998, cetăţeanul Miron Eugeniu a lucrat în Serviciul juridic al Băncii „Guinea” SA. În perioada activităţii sale, pentru efectuarea unor cheltuieli gospodăreşti, de la Banca „Guinea” SA, Miron Eugeniu a primit în gestiunea sa mijloace băneşti şi anume, 1 la 01.01.1995 suma de 1500.00 lei, la 31.12.1997 suma de 16311,75 lei, la 20.07.1998 suma de 40,00 lei. La data de 08.07.2000, datoria lui Miron Eugeniu, faţă de bancă, în sumă de 3815,94 lei, a fost stinsă. Potrivit Ordinului Băncii „Guinea” SA nr.13-k din 17.08.1999, cetăţeanul Miron Eugeniu a fost eliberat din funcţie în legătură cu lichidarea băncii, însă nu a prezentat la Banca „Guinea” SA nici darea de seamă cu privire la eventualele cheltuieli efectuate şi nici nu a restituit băncii suma de 14332,81 lei.

Cere Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, repunerea acţiunii în termenul de prescripţie şi încasarea de la Miron Eugeniu în beneficiul băncii a datoriei în mărime de 14332,81 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 iulie 2014, cerinţa reclamantului cu privire la repunerea în termen a cererii de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată. Cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca tardivă. La data de 14 iulie 2014, Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, în persoana lichidatorului Silvia Marcu, a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii Judecătoriei sect. Rîşcani, emiterea unei noi hotărîri prin care să fie repusă în termen cererea de chemare în judecată şi să fie încasată de la cet.

Miron Eugeniu în beneficiul Băncii „Guinea” SA, suma de 14332,81 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, apelul declarat de Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, în persoana lichidatorului Silvia Marcu, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 iulie 2014. La data de 24 noiembrie 2014, administratorul în oficiu la Banca „Guineia” SA, în proces de lichidare, Silvia Marcu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care, cererea de chemare în judecată, să fie repusă în termen de prescripţie şi să fie încasată de la cet.

Miron Eugeniu în beneficiul Băncii „Guinea” SA, suma de 14332,81 lei. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. Instanţa a emis decizia cu încălcarea normelor de drept material şi anume: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea. Susţine recurentul că actualul lichidator al Băncii „Guinea” SA a fost numit de Banca Naţională a Moldovei, la 05.05.2011. În scopul valorificării tuturor creanţelor băncii, Consiliul de Administrare al Băncii Naţionale a Moldovei, prin Hotărîrea nr.232 din 28.11.2013, a prelungit termenul de lichidare a Băncii „Guinea” SA, pînă la 17.12.2014. În scopul radierii Băncii „Guinea” SA din registrul de stat al persoanelor juridice, în conformitate cu art.384 alin.(1) lit. f) al Legii instituţiilor financiare, Banca „Guinea” SA, în proces de lichidare, solicită să fie repusă cererea de chemare în judecată în termenul de prescripţie.

Indică recurentul, că în conformitate cu Ordinul Băncii „Guinea” SA nr.27-k din 24.05.1998, cetăţeanul Miron Eugeniu a lucrat în Serviciul juridic al Băncii „Guinea” SA. În perioada activităţii sale, pentru efectuarea unor cheltuieli gospodăreşti, de la Banca „Guinea” SA, Miron Eugeniu a primit în gestiunea sa mijloace băneşti şi anume: 2 la 01.01.1995 suma de 1500.00 lei; la 31.12.1997 suma de 16311,75 lei; la 20.07.1998 suma de 40,00 lei. La data de 08.07.2000, datoria lui Miron Eugeniu, faţă de bancă, în sumă de 3815,94 lei, a fost stinsă. Potrivit Ordinului Băncii „Guinea” SA nr.13-k din 17.08.1999, cetăţeanul Miron Eugeniu a fost eliberat din funcţie în legătură cu lichidarea băncii, însă nu a prezentat la Banca „Guinea” SA nici darea de seamă cu privire la eventualele cheltuieli efectuate şi nici nu a restituit băncii suma de 14332,81 lei.

Examinînd cererea de recurs declarată de administratorul în oficiu la Banca „Guineia” SA, în proces de lichidare, Silvia Marcu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi 3 procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul în oficiu la Banca „Guineia” SA, în proces de lichidare, Silvia Marcu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de administratorul în oficiu la Banca „Guineia” societate pe acţiuni, în proces de lichidare, Silvia Marcu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4