3ra-1445/15 — Privind contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1445/15 prima instanţă: D. Suşchevici instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dumbrăveanu Alexandru împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi recalcularea vechimii în muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărîrea primei instanţe, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2013, Dumbrăveanu Alexandru s-a adresat în instanța de judecată cu acţiune către Ministerul Afacerilor Interne privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi recalcularea vechimii în muncă.

În motivarea acţiunii Dumbrăveanu Alexandru a invocat că a activat în structurile Ministerului Afacerilor Interne începând cu 25 octombrie 1993, fiind promovat până la gradul de Colonel de poliţie, locţiitor al comandantului, şef al secţiei acoperire şi intervenţie al Brigăzii de Poliţie cu destinaţia specială „Fulger” a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne.

Prin ordinul pârâtului din 08 octombrie 2012 cu privire la detaşarea angajaţilor secţiei acoperire şi intervenţie a Brigăzii de Poliţie cu Destinaţia Specială „Fulger”, în legătură cu necesitatea de serviciu şi în corespundere cu prevederile art. 71 alin. (1) Codul muncii, a fost ordonată detaşarea lui şi a altor angajaţi, la dispoziţia Direcţiei Poliţiei Criminale a Direcţiei generale servicii operative a Departamentului poliţiei de la 05 octombrie 2012 până la 05 octombrie 2013. Afirmă că prin ordinul dat a fost dispusă menţinerea plăţilor salariale de funcţie deţinute în subdiviziunea în care au fost detaşaţi. Iar, la 04 ianuarie 2013 Ministerul Afacerilor Interne prin ordinul nr. 5, l-a preavizat că funcţiile incluse în ordinul dat, v-or fi reduse în termen de două luni.

1 Susţine că la 29 martie 2013, prin procesul verbal nr. 34/601 cu privire la propunerea unor funcţii în legătură cu reducerea statelor de personal, i-a fost propusă funcţia de Şef secţie al secţiei urmăririi penale a Inspectoratului de Poliţie Buiucani, pe care a refuzat- o, considerând că nu este similară funcţiei deţinute anterior. Astfel, prin ordinului nr. 206 EF din 29 martie 2013 a fost concediat în rezervă conform prevederilor art. 47 alin. (1) lit. f) al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal.

Solicită Dumbrăveanu Alexandru anularea ordinului de concediere din funcţia de locţiitor al comandantului, şef secţie acoperire şi intervenţie al Brigăzii de Poliţie cu destinaţie specială „ Fulger” a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, nr. 206 EF din 29 martie 2013; restabilirea în funcţia deţinută anterior; încasarea din contul pârâtului a salariului mediu lunar pentru întreaga perioadă de lipsă forţată de posibilitatea de a munci; obligarea pârâtului de a-i calcula vechimea în muncă, cu aplicarea coeficientului 1,5 pentru perioada detaşării conform ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 341 din 08 octombrie 2012 (f.d.3-4). La 22 mai 2014, Dumbrăveanu Alexandru a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat repunerea în termen a acţiunii, motivînd prin faptul că cu ordinul de concediere a făcut cunoştinţă, la 05 mai 2014, astfel anterior nu a cunoscut despre existenţa acestuia (f.d.48).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 decembrie 2014, a fost repusă acţiunea în termen. S-a recunoscut nul ordinul de concediere nr. 206 EF din 29 martie 2013 al Ministerului Afacerilor Interne cu pivire la întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea contractului individual de muncă, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau cu reducerea statelor de personal în privinţa lui Dumbrăveanu Alexandru. S-a restabilit Dumbrăveanu Alexandru în funcţia de locţiitor al comandatului, Şef secţie acoperire şi intervenţie al Brigării de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” a IGP al MAI. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Dumbrăveanu Alexandru salariul pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 160 277 lei.

Hotărîrea în privinţa restabilirii la lucru şi încasării unui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru, urmează a fi executată imdeiat. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să includă în stagiul de muncă a lui Dumbrăveanu Alexandru perioada detaşării începînd cu 05 octombrie 2012 pînă la 05 octombrie 2013 potrivit ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 341 din 08 octombrie 2012, cu aplicarea coeficientului de 1,5 şi cu recalcularea vechimii în muncă (f.d.110, 112-118). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 decembrie 2014, fără modificări (f.d.143-151).

La 05 august 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise (f.d.152). Iar, la 03 septembrie 2015, reprezentantul lui Dumbrăveanu Alexandru a recepţionat contrasemnătură copia deciziei instanţei de apel (f.d.154). 2 La 08 septembrie 2015, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 08 septembrie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Ministerul Afacerilor Interne a invocat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material. Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Ministerul Afacerilor Interne, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 21 septembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Dumbrăveanu Alexandru nu a depus referinţă prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Ministerul Afacerilor Interne în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. 3 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul relevă, prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs menționează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Petru Moraru 4