3ra-1439/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Arabadji 3ra-1439/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druță, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chișinău din 11 august 2014 c o n s t a t ă: La 22 martie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 23 noiembrie 2012, în baza Actului de control nr. 1-584596 din 06 noiembrie 2012, a fost emisă decizia nr.3319, prin care s-a constatat încălcarea obligaţiilor contribuabilului, şi anume nerespectarea modului de calculare a taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de trans auto şi diminuarea volumului de comercializare a gazelor naturale declarate în dările de seamă pentru trimestrul IV al anului 2010 şi trime I al anului 2011, fapt ce a dus la diminuarea taxei în sumă totală de 113 744 lei, inclusiv pentru trimestrul IV anul 2010 în sumă de 47 114 lei şi pentru trimestrul I anul 2011 în sumă de 66 630 lei.

Menţionează reclamantul că, s-a adresat cu o cerere prealabilă în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău, prin care a contestat legalitatea actului administrativ menţionat şi a solicitat anularea în parte a deciziei. Prin decizia nr.6 din 10 ianuarie 2013 şi decizia nr.90 din 22 februarie 2013 contestaţia a fost refuzată. Invocă reclamantul că consideră ilegală decizia datăşi indică că, conform prevederilor legale, taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto, nu se include în sistemul prevăzut de art. 6 Cod fiscal. Mai mult, taxa neachitată la buget în baza căruia au fost sancționați, nu se conține în sistemul taxelor reglementat de Codul fiscal.

Astfel, pentru ca persoana juridică să fie atrasă la răspundere fiscală, ea urma să încalce careva norme ce ţin de calcularea taxelor incluse în sistemul impozitelor şi taxelor conţinute în Codul fiscal, fapt care nu a avut loc. În motivarea acțiunii sale a mai indicat că, în conformitate cu art.8 alin. (1) al Legii fondului rutier, se permite aplicarea măsurilor de stingere, de răspundere şi de executare silită conform Codului Fiscal, însă prevederile respective au fost modificate prin Legea nr.267 din 23 decembrie 2011, în vigoare la 23 ianuarie 2012. Astfel, sancţionarea reclamantului este ilegală, deoarece în trimestrele IV anul 2010 şi I anul 2011 nu exista această normă, iar Legeanr.267 din 23 ianuarie 2012 nu poartă un caracter retroactiv.

Cere reclamantul anularea pct. II şi III a Deciziei nr. 3319 din 23 noiembrie 2012 şi anularea deciziei Inspectoratului Fiscal m. Chişinău nr.6 din 10 ianuarie 2013 şi a deciziei nr.90 din 22 februarie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 11 august 2014, a fost admisă acțiunea, fiind anulat pct. II şi III al Deciziei nr. 3319 din 23 noiembrie 2012, s-a anulat decizia şefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, Tatiana Loghin, nr. 9 din 10 ianuarie 2013 pe marginea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 3319/1 din 23 noiembrie 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat mun.

Chişinău şi s-a anulat decizia şefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Andrian Timotin, nr. 90 din 22 februarie 2013 pe marginea contestaţiei nr. 9 a SRL „Saltica-Lux” împotriva deciziei nr.3319/1 din 23 noiembrie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei şi a deciziei nr. 9 din 10 ianuarie 2013 pe marginea contestaţiei, emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 26 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 11 iulie 2014. La 04 februarie 2015 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept . Indică recurentul că intimatul nu a respectat modul de calculare a taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto în anul 2010 (tr.IV) şi în anul 2011 (tr. I) şi respectiv a diminuat volumul de comercializare a gazelor naturale prin declaraţiile făcute în dările de seamă, prezentate pentru perioadele respective.

Susţine recurentul că prevederile Codului Fiscal, inclusiv art. 228. art. 261 alin. (4) si alin.(5), se aplică în cazul nerespectării modului de calculare, declarare şi/sau achitare a taxelor aferente fondului rutier atît pentru perioada de pînă la, cît si pentru perioada de după operarea modificărilor în Legea fondului rutier nr.720- XIII din 02 februarie 1996 prin Legea nr.267 din 23 decembrie 2011. Precizează recurentul că intimatul a primit la data de 14 ianuarie 2013 (răspunsul), decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2013, emisă de către IFS mun. Chisinău. la contestaţia nr. 47 din 14 decembrie 2012, depusă de către SRL “Saltica Lux” împotriva deciziei de sancţionare nr.3319/1 din 23 noiembrie 2012, iar mai tîrziu, la data de de 21 ianuarie 2013, intimatul a mai depus o contestaţie la IFPS şi nu în instanţa de judecată.

Or, cererea de chemare în judecată urma a fi depusă în decurs de 30 de zile de la recepţionarea primului răspuns (si anume de la data de 14 ianuarie 2013), al IFS mun. Chisinău si nu la data de 22 martie 2013 (în decurs de o lună de cînd a primit al doilea răspuns la contestaţie de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat). Totodată, susține că legea nu instituie pe litigiile date respectarea procedurii extrajudiciare de soluționare a litigiului. Consideră că reclamantul s-a adresat cu cererea de chemare în judecată cu încălcarea termenului de prescripţie (întîrziind cu 36 de zile), nesolicifind repunerea în termen în conformitate cu prevederile art. 116 CPC. Instanțele nu au dat apreciere corespunzătoare nici probelor administrate la dosar de către recurent.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 august 2015 în termen, în situaţia în care decizia instanţei de apel a fost pronunțată la 26 mai 2015, şi expediată către părţi conform scrisorii de însoţire nr. 3680 (f.d. 146), însă dovada ca aceasta a fost recepţionată şi la ce dată lipseşte. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău, Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” în urma concretizării cerinţelor nu a solicitat repunerea în termenul de prescripţie. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, instanţele au admis cererea Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” şi au ajuns la concluzia ilegalităţii deciziei şi temeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele greşit au ajuns la concluzia de admitere a acţiunii.

Din materialele dosarului rezultă că atât în cadrul dezbaterilor judiciare, în instanţa de apel, cât şi prin recursul declarat împotriva hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare, reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău a insistat asupra faptului că acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

Actele cauzei atestă faptul că la 23 noiembrie 2012, în baza Actului de control nr. 1-584596 din 06 noiembrie 2012, a fost emisă decizia nr.3319, prin care s-a constatat încălcarea obligaţiilor contribuabilului, şi anume nerespectarea modului de calculare a taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de trans auto şi diminuarea volumului de comercializare a gazelor naturale declarate în dările de seamă pentru trimestrul IV al anului 2010 şi trime I al anului 2011, fapt ce a dus la diminuarea taxei în sumă totală de 113 744 lei, inclusiv pentru trimestrul IV anul 2010 în sumă de 47 114 lei şi pentru trimestrul I anul 2011 în sumă de 66 630 lei.

Nefiind de acord cu decizia nr.3319, Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux”, s-a adresat cu o cerere prealabilă în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău, prin care a contestat legalitatea actului administrativ menţionat şi a solicitat anularea în parte a deciziei. În acest context, este cert faptul că Societatea cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” a primit la data de 14 ianuarie 2013 (răspunsul), decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2013 (f.d. 15-verso), emisă de către IFS mun. Chisinău. la contestaţia nr. 47 din 14 decembrie 2012, depusă de către SRL “Saltica Lux” împotriva deciziei de sancţionare nr.3319/1 din 23 noiembrie 2012. La 21 ianuarie 2013, intimatul a mai depus o contestaţie la IFS mun.

Chisinău împotriva deciziei de sancţionare nr.3319/1 din 23 noiembrie 2012 solicitînd şi anularea deciziei nr. 9 din 10 ianuarie 2013 (f.d. 14). Potrivit art. 14 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Conform art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripţie. În acest context, este cert faptul că SRL “Saltica Lux” urma să conteste actul administrativ în instanţa de contencios administrativ în termen de o lună din momentul aducerii la cunoştinţă a acestuia. Or, cererea de chemare în judecată urma a fi depusă în decurs de 30 de zile de la recepţionarea primului răspuns (si anume de la data de 14 ianuarie 2013), al IFS mun.

Chisinău si nu la data de 22 martie 2013 (în decurs de o lună de cînd a primit al doilea răspuns la contestaţie de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat), astfel fiind omis de către reclamantul – intimat termenul de prescripţie prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ. La caz, urmează de remarcat şi dispoziţiile art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, care direct indică că, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Iar art. 116 alin. (1) CPC, prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Este de menţionat însă că SRL “Saltica Lux”, contrar prevederilor normelor enunţate, nu a solicitat repunerea în termenul de prescripţie. Conform prevederilor art. 272 alin (1) CC, dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În consecinţă se atestă incontestabil că SRL “Saltica Lux”a depus cererea de chemare în judecată cu încălcarea prevederilor art. 17 al Legii contenciosului administrativ, respectiv cu omiterea termenului de prescripţie. Totodată, instanţa de recurs consideră că odată ce la caz s-a constatat înaintarea acţiunii cu omiterea termenului de prescripţie, nu este necesară şi abordarea fondului cauzei.

Or, atunci când instanţa de judecată va respinge acţiunea în temeiul unei explicaţii procedurale, hotărârea nu va conţine concluzii ce ţin de soluţionarea fondului nemijlocit, cu atât mai mult, reieşind din prevederile art. 113 alin. (1) şi (2) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător), iar cererile şi documentele depuse după expirarea termenului de procedură nu degrevează de îndeplinirea obligaţiei procedurale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SRL “Saltica-Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, se respinge ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 26 mai 2015 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chișinău din 11 august 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată “Saltica-Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druță Galina Stratulat