2ra-2885/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-2885/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druţă, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiţiei, Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Sajin şi a Svetlanei Sajin împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victoria Ţărnă cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 februarie 2015 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 03 octombrie 2014, Iurie Sajin a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 a fost admisă acţiunea procurorului raionului Orhei în interesele sale şi au fost obligaţi Nina Mîndru, Alec Cojocari, Natalia Sidorov şi Mihail Harea, proprietarii apartamentelor nr. 17, 20, 23 şi 26, să reinstaleze ţeava de apeduct cu dimensiunea – 25 mm, care a fost schimbată samavolnic cu dimensiunea – 20 mm în casa de locuit din str. Iachir,3, or. Orhei. Reţine că la 18 mai 2011, a depus la executorul judecătoresc Victoria Ţărnă patru titluri executorii privind obligarea Ninei Mîndru, Nataliei Sidorov, lui Alic Cojocari şi Mihail Harea de a restabili ţevile de alimentare cu apă potabilă schimbate ilegal de către aceştia.

Menţionează că la solicitarea executorului judecătoresc, el a achitat cheltuielile de executare şi onorariul, însă pînă în prezent, aceste documente executorii nu au fost integral executate, în special, nu au fost restabilite ţevile în subsolul casei şi pe porţiunea care trece prin apartamentul Ninei Mîndru, precum şi nu au fost încasate cheltuielile de executare avansate. Susţine că executarea hotărârii judecătoreşti durează deja mai mult de trei ani, ceea ce constituie o încălcare a termenului rezonabil de executare. Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 şi încasarea din bugetul de stat a sumei de 30000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată.

Ministerul Justiţiei a înaintat un demers, prin care a solicitat atragerea în proces a executorului judecătoresc Victoria Ţărnă în calitate de intervenient accesoriu. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014 a fost atras în proces executorul judecătoresc Victoria Ţărnă în calitate de intervenient accesoriu. La 16 decembrie 2014, Iurie Sajin a depus o cerere cu privire la atragerea în proces a Svetlanei Sajin în calitate de coreclamant. De asemenea, la 16 decembrie 2014, Svetlana Sajin a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea sa în proces în calitate de coreclamant, constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 şi încasarea în mod solidar din bugetul de stat în beneficiul său şi a lui Iurie Sajin a sumei de 30000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 februarie 2015 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de către Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatată încălcarea dreptului lui Iurie Sajin şi al Svetlanei Sajin la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 şi a fost încasată în mod solidar de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanţelor, prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Iurie Sajin şi Svetlanei Sajin suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008. În rest acţiunea a fost respinsă.

La 19 octombrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, eronat a interpretat prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Menţionează că intimatul Iurie Sajin nu are calitatea de creditor în procedura de executare. Or, după cum rezultă din hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 şi documentele executorii, calitatea de creditor (reclamant) o are Svetlana Sajin, care, la rîndul său, l-a împuternicit pe Serghei Şteliman.

Susţine că conform art. 4 alin. (1) din Codul de executare, doar creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii. Afirmă că prin procesul - verbal din 07 octombrie 2011, care a fost semnat de către reprezentantul creditorului Svetlana Sajin, care a acţionat în baza procurii, Serghei Şteliman se confirmă executarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008. Faptul că hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 a fost executată se confirmă şi prin scrisoarea inginerului de proiect pentru apeduct şi canalizare ÎM „Orheiproiect”, Gh.

Ţăruş, din care rezultă că în apartamentul nr.17, ce aparţine Ninei Mîndru este reinstalată o ţeava D-25 mm, aceeaşi situaţie a fost stabilită cu cea în urma controlului efectuat la 02 februarie 2014. Invocă că astfel, la data adresării în judecată a intimaţilor, adică la 03 octombrie 2014, hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 a fost executată integral, iar concluziile instanţei de apel în acest sens sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Mai invocă că reieşind din jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, survenirea prejudiciului ca urmare a săvârşirii încălcării trebuie să fie certă şi nu presupusă şi prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensaţie şi nicidecum ca obţinerea unor foloase necuvenite.

Menţionează că conform jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, art. 6 din Convenţie garantează oricărei persoane dreptul de acces la justiţie, care are drept consecinţă dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive (cauza Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, § 40). Susţine că totuşi, acest drept nu obligă un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea şi oricare ar fi circumstanţele, în schimb, statul are obligaţia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive ce îi revin (Ciprova împotriva Republicii Cehe (dec), nr. 33.273/03, 22 martie 2005; Topciov împotriva României (dec), nr.17.369/02, 15 iunie 2006). Afirmă că respectiv, instanţa de judecată are ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de autorităţile naţionale au fost adecvate şi suficiente.

Invocă că din materialele dosarului rezultă că statul a întreprins măsurile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru a executa hotărârea judecătorească (Fociac versus România, nr. 2577/02, § 78, 03 februarie 2005). Mai invocă că sarcina executorului judecătoresc era de a asigura executarea hotărârii judecătoreşti din 10 decembrie 2008, dar nu de a asigura executarea unei cerinţe a persoanei terţe privind îngrădirea accesului în apartamentele debitorilor, persoană care, de fapt, nici nu este subiect a procedurii de executare - creditor (în speţă, intimatul Iurie Sajin).

Menţionează că în scopul de a sancţiona pasivitatea invocată a autorităţilor şi de a executa hotărârea judecătorească, intimaţii ar fi trebuit să sesizeze instanţa cu o contestaţie în recurs, în conformitate cu Codul de executare, pentru a se plînge de acţiunile sau inacţiunile executorului judecătoresc, la fel şi încheierile emise de acesta şi să iniţieze o acţiune disciplinară împotriva executorului judecătoresc, pentru ca astfel să fie constatată vinovăţia acestuia.

La 20 octombrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug au declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acestei pretenţii, precum şi modificarea deciziei instanţei de apel prin dispunerea încasării cuantumului prejudiciului moral solicitat în cererea de chemare în judecată. Recurenţii Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug, în motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi în partea încasării în mod solidar din bugetul de stat a sumei de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Menţionează că în conformitate cu art. 96 alin. (l) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de asistenţă juridică în măsura în care aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi rezonabile, iar în conformitate cu art. 96 alin.(11) CPC, cheltuielile menţionate la alin. (1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Susţin că recurenţii au avut câştig de cauză, au fost reprezentaţi de un avocat şi au suportat cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei, aceste cheltuieli fiind confirmate prin bonul de plată, anexat la dosar şi fiind reale.

Afirmă că recurenţii nu au studii juridice, avînd nevoie de o asistenţă juridică calificată, prin urmare, cheltuielile de asistenţă juridică au fost necesare. Invocă că cuantumul onorariului avocatului de 2000 lei nu este mare, deci, cheltuielile de asistenţă juridică sunt rezonabile. Mai invocă că necătând la aceasta, instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. art. 96 alin. (l) şi 96 alin. (11) CPC, care trebuiau aplicate şi nu a încasat cheltuielile de asistenţă juridică. Menţionează că instanţa de apel nici măcar nu a motivat din ce cauză a respins cerinţele privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, cu toate că ele au fost formulate atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel.

Susţine că conform art. l din Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind răspunderea statului pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, la judecarea cauzelor privind constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti instanţa urmează să se conducă inclusiv de jurisprudenţa Curţii Europene. Afirmă că conform jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, pentru încălcarea termenelor rezonabili de executare a hotărârilor judecătoreşti se acordă, de regulă, un prejudiciu moral în cuantum de 600 euro pentru termenul de un an şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă ulterioară de jumătate de an.

Invocă că procedura de executare a hotărârii judecătoreşti, tergiversarea căreia a fost invocată de către recurenţi, a durat un timp exagerat de mare. Mai invocă că de la momentul intentării procedurii de executare pînă la adresarea în instanţa de judecată cu cererea de constatare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti au trecut 3 ani. Astfel, reieşind din jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, urma să fie stabilit un prejudiciu moral de circa 1800 euro, ceea ce este chiar mai mult decît suma solicitată în cererea de chemare în judecată - 30 000 lei. Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de aceasta, nu s-a condus de jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi în consecinţă, nu a aplicat prevederile art. l din Legea enunţată, care trebuiau aplicate, în aşa mod, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 30 noiembrie 2015 Iurie Sajin şi Svetlana Sajin au solicitat respingerea ca fiind inadmisibil şi neîntemeiat recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Prin referinţa depusă la 01 decembrie 2015 executorul judecătoresc Victoria Ţărnă a solicitat respingerea recursului declarat de către Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug, admiterea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei, Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei, Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei, Iurie Sajin şi Svetlana Sajin reprezentaţi de către avocatul Alexandru Bodrug se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Ion Corolevschi judecătorul Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan