2ra-2819/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: M. Negru dosarul nr. 2ra-2819/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druţă, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Sidencu împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu Nicolae Grosu cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 22 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 27 februarie 2013, Andrei Sidencu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu Nicolae Grosu cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 17 noiembrie 2006, pe traseul Chişinău-Soroca, în direcţia or. Bălţi, la km 62, a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilului de model Toyota Avensis, cu n/î CLL 847, proprietate a pârâtei, condus de către şoferul Nicolae Grosu şi automobilul de model Citroen Saxo, cu n/î 99-04 LO, care aparţine cu drept de proprietate lui Petru Comendant, condus de către el. Menţionează că vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut şoferul Nicolae Grosu, care a fost condamnat prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 11 iunie 2008, rămasă irevocabilă.

Susţine că automobilul condus de către Nicolae Grosu a fost asigurat la CA „Moldasig” SRL, iar pe parcursul examinării cauzei penale, el a înaintat o cerere de chemare în judecată, care a fost admisă şi au fost încasate în mod solidar din contul CA „Moldasig” SRL şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” cheltuielile suportate de către el până la 01 aprilie 2008 şi, anume, suma de 3294 lei, cu titlu de cheltuieli pentru tratament, 22100 lei, cu titlu de cheltuieli pentru îngrijire, 9 000 lei, diferenţa dintre salariul primit până la accident şi pensia de invaliditate şi suma de 5 000 lei, cu titlul de cheltuieli de asistenţă juridică. Afirmă că la 17 iunie 2009, el s-a mai adresat cu o cerere de chemare în judecată, prin care solicitat încasarea în continuare a prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului rutier din 17 noiembrie 2006, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 aprilie 2011 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasată de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul său suma de 125388,54 lei, cu titlu de prejudiciu material, care constă din cheltuieli pentru tratament ca consecinţă a accidentului rutier pentru perioada 01 aprilie 2008 – 31 decembrie 2010 în sumă de 14360,19 lei, cheltuieli suportate pentru achitarea serviciilor de îngrijire acordate de către Maria Lungu în perioada enunţată în sumă de 46800 lei, cheltuieli legate de venitul ratat în sumă de 61200 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 3028,35 lei.

Invocă că în hotărârea din 12 aprilie 2011 instanţa de judecată a indicat că a încasat cheltuielile pentru perioada 01 aprilie 2008-31 decembrie 2010, dar, de fapt, au fost încasate cheltuielile pe perioada 01 aprilie 2008-31 decembrie 2011, fapt confirmat prin cererea de modificare a cerinţelor din 04 ianuarie 2011. Mai invocă că după 31 martie 2011, el de trei ori s-a aflat la tratament în staţionar şi, anume, în perioadele 19 iulie 2011-30 iulie 2011, 05 martie 2012-17 martie 2012 şi 19 octombrie 2012-31 octombrie 2012, cheltuind suma de 4045,58 lei. Menţionează că la momentul comiterii accidentului rutier, el era angajat la SC „Comenfort Grup” SRL, având un salariu lunar de 1700 lei. Astfel, în perioada 01 aprilie 2011-31 martie 2014, el va avea un venit ratat sub formă de restanţă la salariu în sumă de 61200 lei.

Susţine că la 25 martie 2010, el a fost în mod ordinar expertizat şi din nou i s-a confirmat gradul I de invaliditate pe un termen de 2 ani, până la 01 aprilie 2012, cu recomandarea că necesită ajutor din partea altei persoane, iar în urma expertizei din 27 martie 2012, s-a confirmat gradul I de invaliditate pe un termen nelimitat, cu recomandarea că necesită ajutor din partea altei persoane, motiv pentru care în legătură cu boala şi neputinţa sa de a se îngriji singur, la 01 aprilie 2011, a încheiat un contract cu Maria Lungu privind îngrijirea sa, în schimbul unei plăţi lunare în sumă de 1300 lei, astfel, urmând să achite ultimei în perioada 01 aprilie 2011-31 martie 2014 suma de 46 800 lei.

Prin urmare, solicita încasarea de la pârâtă a cheltuielilor pentru tratament suportate ca consecinţă a accidentului rutier în perioada 01 aprilie 2011 – 28 februarie 2013 în sumă de 4045,58 lei, a cheltuielilor suportate pentru achitarea serviciilor de îngrijire acordate de către Maria Lungu în perioada 01 aprilie 2011- 31 martie 2014 în sumă de 46800 lei, a venitului ratat în perioada 01 aprilie 2011- 31 martie 2014 în sumă de 61200 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

La 02 iunie 2014, Andrei Sidencu a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârâtă a cheltuielilor pentru tratament suportate ca consecinţă a accidentului rutier în perioada 01 aprilie 2011-31 martie 2014 în sumă de 14174,55 lei, a cheltuielilor suportate pentru achitarea serviciilor de îngrijire acordate de către Maria Lungu în perioada 01 aprilie 2011-31 august 2014 în mărime de 53300 lei, a venitului ratat în perioada 01 aprilie 2011-31 martie 2014 în sumă de 88600 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 ianuarie 2015 acţiunea a fost admisă parţial şi au fost încasate de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui Andrei Sidencu suma de 122174,55 lei, cu titlu de prejudiciu material, format din venitul nerealizat în mărime de 61200 lei (1700 lei x 36 luni), cheltuieli de tratament în mărime de 14 174,55 lei şi suma remuneraţiei pentru îngrijitor în mărime de 46800 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei, iar în total suma de 125174,55 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3665,23 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 23 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Recurenta ÎS „Calea Ferată din Moldova”, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale.

Menţionează că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, deoarece la examinarea cauzei s-a stabilit că conform certificatului seria EM nr. 620550 din 27 martie 2012, eliberat de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii (CEMV), cauza invalidităţii intimatului este boală obişnuită şi aceasta exclude legătura cauzală cu accidentul rutier din 17 noiembrie 2006. Susţine că din circumstanţele accidentului rutier s-a constatat faptul tamponării autoturismelor conduse de către Andrei Sidenco şi Nicolae Grosu, iar reieşind din legile fundamentale ale fizicii, leziunile corporale a şoferilor urmau să fie aproximativ identice.

În realitate, intimatul are gradul 1 de invaliditate, iar Nicolae Grosu este apt muncă. Prin urmare, intimatul pînă la accidentul rutier din 17 noiembrie 2006 suferea de careva boală. Afirmă că tot în certificatul enunţat au fost indicate recomandările CEMV şi, anume, „necesită ajutor din partea altei persoane” şi nicidecum nu îngrijire permanentă cum reiese din contractul încheiat cu Maria Lungu la 01 aprilie 2011. Asemenea obligaţii a Mariei Lungu precum spălarea lenjeriei de corp, de pat şi a hainelor, procurarea produselor alimentare şi pregătirea mâncării nicidecum nu pot fi calificate ca ajutor oferit intimatului, deoarece aceste obligaţiuni cotidiene aparţin fiecărei persoane şi direct în acest caz nu depind de starea sănătăţii intimatului.

Invocă că în ceea ce priveşte venitul ratat din salariul nerealizat, prima instanţă eronat a concluzionat că intimatul deţinea la momentul accidentului funcţia de administrator. Acest fapt contravine informaţiei din Registrul întreprinderilor, care relatează istoricul SC „Comenfort Grup” SRL, inclusiv datele administratorilor, Intimatul niciodată n-a fost administrator al societăţii enunţate şi, respectiv, nu are dreptul la venitul ratat din salariul nerealizat. Mai invocă că pe parcursul examinării cauzei n-a fost prezentată informaţia detaliată de către SC „Comenfort Grup” SRL şi nici de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău.

Susţine că intimatul, fiind invalid de gradul 1, primeşte pensia de invaliditate, iar conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public, prestările de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a vârstei, invalidităţii, accidentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate. Consideră că instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat, au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul ÎS „Calea Ferată din Moldova” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Ion Corolevschi judecătorul Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan