2ra-2394/15 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2394/15 Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chişinău (jud.M. Negru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de avocatul Jarovlea Veaceslav, în interesele lui Maistrenco Iurii, împotriva deciziei din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SA împotriva lui Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La 28 februarie 2014, ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SA s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Maistrenco Iurii solicitînd încasarea în ordine de regres a prejudiciului material în mărime de 8810, 00 lei şi cheltuielile de judecată.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat că în rezultatul accidentului rutier produs la data de 29 iunie 2013, la intersecţia străzilor Independenţei cu bd.Traian, mun.Chişinău, a fost deteriorat automobilul de model „Wolksvagen Passat”, cu număr de înmatriculare СOD 048, ce aparţine cu drept de proprietate lui Gîdilica Vladislav.

Susţine că, accidentul s-a produs din vina lui Maistrenco Iurii, conducătorul auto al automobilului de model „Toyota Avensis”, cu număr de înmatriculare CKU 201 care nu a manifestat prudenţă în traficul rutier, ignorînd cerinţele pct.41 alin.(2) al Regulamentului Circulaţiei Rutiere, a acroşat şi avariat automobilul de model „Wolksvagen Passat”, cu număr de înmatriculare СOD 048. Menţionează că, la momentul producerii accidentului rutier, Maistrenco Iurii se afla în stare de ebrietate alcoolică, iar pe marginea acestui caz, în data de 05 iulie 2013 de către IP Botanica a fost pornit proces penal nr.20133421230 în baza art.264/1 alin.(3) Cod penal. Prin ordonanţa Procuraturii Botanica mun.Chişinău s- a dispus încetarea cauzei penale în baza art. 55 Cod penal, sancţionîndu-l pe 1 Maistrenco Iurii contravenţional cu o amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale.

Afirmă că, a achitat despăgubirea de asigurare părţii păgubite Gîdilica Vladislav, suportând în legătură cu aceasta cheltuieli în sumă de 8810 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.1818 din 11 decembrie 2013. Prin hotărîrea din 27 octombrie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” şi s-a încasat de la Maistrenco Iurii prejudiciul material în mărime de 8810, 00 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin decizia din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de avocatul Jarovlea Veaceslav, în interesele lui Maistrenco Iurii, și s-a menţinut hotărîrea din 27 octombrie 2014 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău.

La 04 august 2015, avocatul Jarovlea Veaceslav, în interesele lui Maistrenco Iurii, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău solicitînd casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Astfel, nu este de acord cu decizia instanţei de apel, motivînd că ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SA a indicat în cerere de chemare în judecată că la momentul producerii accidentului, Maistrenco Iurii se afla in stare de ebrietate alcoolica şi a solicitat încasarea de la Maistrenco Iurii a sumei 8810.00 lei, care în conformitate cu prevederile art. 29 litera (b) Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006 oferă dreptul asigurătorului de a înainta acţiune de regres persoanei răspunzătoatre de producerea pagubelor atunci cînd în momentul producerii accidentului rutier autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţa stupefiantelor.

Susţine că, se interzice ca în hotărîre să fie expuse numai argumentele şi probele părţii în folosul căreia s-a adoptat hotărîrea, dacă în lege sînt stipulate unul sau unele mijloace de probaţiune admisibile pentru confirmarea sau infirmarea unei anumite circumstanţe, atunci instanţa de judecată nu este în drept să-şi motiveze hotărîrea prin alte mijloace de probă.

Consideră că, unicul mijloc de probaţiune precum că Maistrenco Iurii se afla în stare de ebrietate alcoolică, poate servi concluzia medicului-narcolog întocmită în strictă conformitate cu prevederile Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009. Menţionează că, pct. 27 al Regulamentului prevede că starea de ebrietate se stabileşte conform criteriilor prevăzute în prezentul Regulament, confirmată prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate.

Conform materialelor dosarului, pîrîtul Maistrenco Iurii a refuzat de a trece examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice referitor la starea de ebrietate alcoolică, ceea ce în opinia sa, se confirmă prin concluzia medicului, care la compartimentul 14 al procesului - verbal nr. 8824 din 29.06.2013, a menţionat că concluzia nu este făcută, refuză examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice. 2 Consideră că, instanţa de apel nu a judecat pricina sub toate aspectele, nu a stabilit şi nu a elucidat toate circumstanţele importante ale cauzei şi nu a apreciat corect probele administrate, nu a motivat prin ce probă s-a stabilit că Maistrenco Iurie era în stare de ebrietate, argument ce a fost lăsat fără răspuns.

Susţine că, instanţele judecătoreşti naţionale sînt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sînt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre, iar în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se consideră o încălcare a art.6 par.l din Convenţia Europeană (Hotărîrea Curţii Europene din 09.12.1994 pronunţată în cauza Hiro Bălani împotriva Spaniei). Consideră că, respingerea apelului din motiv că Maistrenco Iurii a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, nu poate fi reţinut şi nu serveşte drept temei de a încasa de la el suma de 8810 lei în ordine de regres.

Menţionează că, Maistrenco Iurii a fost amendat pentru faptul că a refuzat de a trece examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate, însă nu a fost sancţionat conform art. 233 Cod Contravenţional pentru conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool. Notează că, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.l al Convenţiei Europeane pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces. Aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară şi erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume dreptul de proprietate a lui Maistrenco Iurii asupra sumei de 8810 lei care urma să fie încasată în ordine de regres.

Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău recurată a fost adoptată la 20 aprilie 2015, iar recurentul a declarat recurs la 04 august 2015. Materialele pricinii atestă că avocatul Jarovlea Veaceslav-reprezentantul lui Maistrenco Iurii a primit la 15 iunie 2015 decizia din 20 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău (menţiune pe verso-ul copertii dosarului). Cu referire la scrisoare Curţii de Apel Chişinău, prin care s-ar confirma expedierea deciziei recurate participanţilor la proces la data de 22 aprilie 2015, instanţa de recurs reţine că nu a fost confirmată recepţionarea acesteia de către participanţi.

Astfel, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. 3 În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind legalitatea actelor de dispoziţie contestate, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul va admite recursul declarat de avocatul Jarovlea Veaceslav, în interesele lui Maistrenco Iurii și va casa decizia din data de 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 27 octombrie 2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere acţiunii din următoarele motive. În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, nu au stabilit circumstanţele de fapt şi de drept care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei, nu au apreciat probele prezentate sub aspectul pertinenţei, concludenţei şi admisibilităţii acestora, ceea ce a dus la adoptarea unei soluţii contrare legislaţiei în vigoare. Conform art. 8 Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile.

Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice, f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane. Conform art. 1415 alin.(1) Cod civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Conform prevederilor art. 2 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22 decembrie 2006, asigurat este persoană fizică sau persoană juridică avînd încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

Conform art.8 alin.(2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22 decembrie 2006, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto dintre persoana fizică, cu excepția întreprinzătorului individual, şi asigurător se încheie în mod obligatoriu: a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de utilizatori); sau b) fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de utilizatori).

În conformitate cu art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei 4 convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Din materialele cauzei rezultă că la data de 29 iunie 2013 s-a produs un accident rutier în mun.Chişinău, la intersecţia str. Independenţei-bd. Traian, cu implicarea autoturismului de model “Toyota Avensis”, cu număr de inmatriculare CKU 201, condus de Maistrenco Iurii şi autoturismul de model “Volkswagen Passat”, cu număr de înmatriculare COD 048, condus de Gîdilica Vladislav. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Maistrenco Iurii, ceea ce se atestă prin procesul verbal cu privire la contravenţie din 11 iulie 2013, întocmit de agentul constatator al Direcţiei de poliţie al mun.Chişinău al Inspectoratului General de Poliţie şi respectiv decizia din 11 iulie 2013 a agentului constatator al Direcţiei de poliţie al mun.Chişinău al Inspectoratului General de Poliţie de sancţionare în baza art.242 alin.(2) Cod contravenţional (f.d.33-33 verso).

În rezultatul producerii accidentului rutier, Maistrenco Iurii a anunţat la 15 iulie 2013, prin cerere, Compania Internaţională de Asigurări “Transelit” SA despre survenirea riscului asigurat (f.d.14), deoarece Poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) a fost eliberată de Compania Internaţională de Asigurări “Transelit” SA(f.d.15). În rezultatul producerii accidentului rutier a fost întocmit dosarul de daune nr.182/07-2013-CH/RCA (f.d.11) şi procesul verbal de constatare a pagubelor f.d.24-27), iar conform calculului, suma despăgubirii a fost stabilită de 8810, 00 lei (f.d.28-30). Conform Acordului nr. D/D 182/07-2013-CH/RCA cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare din 11 decembrie 2013, a fost stabilită despăgubirea de asigurare în mărime de 8810 lei (f.d.12), care a fost achitată lui Gîdilica Vladislav, conform dispoziţiei de plată nr.1818 din 11 decembrie 2013 (f.d.60).

Colegiul menţionează că contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, ce a stat la baza achitării despăgubirii de asigurare lui Gîdilica Vladislav cade sub incidenţa art. 8 alin.(2) lit.a) al Legii menţionate supra, adică au fost indicate persoanele concrete admise la conducerea vehiculului pentru care a fost încheiat contractul, aceştea fiind Maistrenco Anna şi Maistrenco Iurii. Compania Internaţională de Asigurări “Transelit” SA înaintează pretenţia de încasare a prejudiciului în ordine de regres faţă de Maistrenco Iurii, invocînd ca temei art. 29 lit.b) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22 decembrie 2006. Conform normei enunţate, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţa stupefiantelor.

În susţinerea pretenţiei înaintate reclamantul a invocat cauza penală intentată 5 în privinţa lui Maistrenco Iurii, conform semnelor constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 264/1 alin. (3) Cod penal, încetată prin ordonanţa din 17 iulie 2013 a Procuraturii Botanica, mun.Chişinău, în baza art. 55 Cod penal, cu tragerea la răspundere contravenţională şi aplicarea sancţiunii contravenţionale sub formă de amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale (f.d.55-57). Dispoziţia art. 264/1 alin. (3) Cod penal prevede refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

În contextul circumstanţelor enunţate în raport cu normele precitate, Colegiul atestă la materialele cauzei şi lipsa unei decizii de sancţionare a lui Maistrenco Iurii exclusiv pe faptul conducerii automobilului în stare de ebrietate, ceea ce denotă că starea de ebrietate a pîrîtului nu a fost demonstrată. Colegiul reiterează şi prevederile art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În acest sens, Colegiul relevă că în conformitate cu pct.2 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Gvernului RM nr. 296 din 16 aprilie 2009, testarea alcoolscopică reprezintă acţiunile lucrătorului de poliţie sau altei persoane abilitate, instruite în modul corespunzător, orientate spre stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat la persoana testată, efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, iar examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei (examinarea medicală) – complex de acţiuni şi procedee cu caracter medical, stabilite prin actele normative ale Ministerului Sănătăţii ce au drept scop determinarea şi evaluarea stării de ebrietate a persoanei examinate.

Conform aceluiaşi Regulament, concentraţia de alcool se stabileşte în sînge şi în aerul expirat, iar conform pct. 4 se atestă ca stare de ebrietate alcoolică: a) cu grad minim – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l pînă la 1,0 g/l în sînge şi de la 0,15 mg/l pînă la 0,5 mg/l în aerul expirat; b) cu grad avansat – în caz de depăşire a concentraţiei de alcool de 1,0 g/l în sînge şi de 0,5 mg/l în aerul expirat. Conform pct. 27 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Gvernului RM nr. 296 din 16 aprilie 2009, starea de ebrietate se stabileşte conform criteriilor prevăzute în prezentul Regulament, confirmată prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate.

Instanţa de recurs constată lipsa unui act de expertiză medicală sau a unei concluzii a medicului-narcolog care să ateste starea de ebrietate a lui Maistrenco Iurii. Mai mult de atît, conform procesului verbal nr. 8824 al examinării medicale de constatatre a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi natura ei din 29 iunie 2013, pe numele lui Maistrenco Iurii se atestă lipsa concluziei medicale, fiind specificat: „refuză examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice”, iar 6 în pct. 10 se menţionează „miros de alcool la distanţă” (f.d.58).

Totodată, Colegiul reţine că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel greşit au concluzionat asupra lipsei plauzibilităţii argumentelor pîrîtului Maistrenco Iurii referitor la neprezentarea probelor ce atestă starea de ebrietate, precum că starea de ebrietate ar fi determinată prin ordonanţa Procuraturii Botanica, mun.Chişinău, iar decizia de sancţionare pentru producerea accidentului rutier stabileşte vinovăţia indeferent de starea în care se afla. În contextul dat, instanţa de recurs menţionează că aceste constatări a instanţelor ierarhic inferioare nu pot sta la baza concluziei de admitere a acţiunii, în condiţiile cînd prezenta acţiune are ca temei de drept art. 29 lit.b) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22 decembrie 2006, ceea ce presupune confirmarea stării de ebrietate la producerea accidentului rutier.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reiterează că în cadrul urmăririi penale intentate în baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal, fapt enunţat şi supra, s-a constatat refuzul lui Maistrenco Iurii de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei şi nepermiterea recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen medical (f.d.56). Prin prisma art. 1415 Cod civil, enunţat şi supra, rezultă că persoana ce a achitat prejudiciul cauzat va putea pretinde de la vinovat recuperarea prejudiciului doar dacă legea nu prevede altfel. În speţă, Colegiul reţine că nu a fost stabilită starea de ebrietate a lui Maistrenco Iurii în conformitate cu prevederile legale, iar în lipsa unei concluzii a medicului- narcolog privind starea de ebrietatea a lui Maistrenco Iurii sau a unei decizii de sancţionare a lui Maistrenco Iurii pentru starea de ebrietate, ultimul nu este responsabil pentru recuperarea prejudiciului în ordine de regres.

Prin urmare, Colegiul notează că argumentele recurentului invocate în cererea de recurs şi-au găsit justificare în raport cu circumstanţele cauzei constatate. În consecinţă, pretenţia Companiei Internaţionale de Asigurări “Transelit” SA împotriva lui Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres, este neîntemeiată. În contextul celor menționate, Colegiul concluzionează că decizia din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 27 octombrie 2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău urmează a fi casate, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres şi a cheltuielilor de judecată, se respinge.

În conformitate art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de avocatul Jarovlea Veaceslav, în interesele lui Iurii Maistrenco. 7 Se casează decizia din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din 27 octombrie 2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SA împotriva lui Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres şi a cheltuielilor de judecată, se pronunţă o nouă hotărîre prin care: - cererea de chemare în judecată depusă de ÎM Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SA împotriva lui Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres şi a cheltuielilor de judecată, se respinge.

Decizia este irevocabilă. Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 8