3ra-1097/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:A. Catană dosarul nr.3ra-1097/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rotaru Emilian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Emilian împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 12 martie 2014 Rotaru Emilian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi a solicitat obligarea de a modifica încheierea secţiei pensionare a DGEF a MAI din 04.02.2013 şi a-i achita pensia pentru 3 ani premergători solicitării pensiei şi anume, de la data de 23 martie 2008 reeşind din salariul de funcţie, adaosurile şi suplimentele la salariu stabilite persoanelor din corpul de comandă şi trupele organelor afacerilor interne de la data de 01 ianuarie 2006, a-i recalcula pensia şi a-i achita diferenţa neplătită la pensie de la data de 23 martie 2008 pînă în prezent.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 19 februarie 2015 acţiunea s-a respins ca fiind nefondată. Prima instanţă a constatat că, chestiunea stabilirii lui Rotaru Emilian a pensiei pentru vechime în muncă conform legislaţiei în vigoare începînd cu data de 22.03.2011 a constituit obiect de examinare în instanţele de judecată soluţionată definitiv şi irevocabil prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24.10.2012 şi respectiv actualmente nu se poate interveni cu modificări vizavi de stabilirea pensiei pentru vechime în muncă. S-a stabilit că cerinţele înaintate de Rotaru Emilian nu cad sub incidenţa Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Rotaru Emilian şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 17 iunie 2015 Rotaru Emilian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu pot fi reţinute 2 deoarece la soluţionarea speţei au fost aplicate corect normele relevante în raport cu circumstanţele importante ale pricinii.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rotaru Emilian ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Rotaru Emilian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3