3ra-1356/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr.3ra-1356/15 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul ÎM „Piaţa Centrală”, avocatul Leşan Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gordanciuc Boris împotriva Consiliului mun.Chişinău şi ÎM „Piaţa Centrală” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 c o n s t a t ă: La data de 28 decembrie 2012 Gordanciuc Boris a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.Chişinău şi ÎM „Piaţa Centrală” şi a solicitat obligarea Consiliului mun.

Chişinău să adopte o decizie cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ în mun.Chişinău, strada Mitropolit Varlaam, 63, sau pentru privatizarea lotului aferent construcţiei, proprietatea sa privată. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 01 septembrie 2014 acţiunea s-a respins ca fiind depusă tardiv. Prima instanţă a constatat că, la adresarea iniţială a reclamantului către Consiliul mun. Chişinău, primului nu i s-a refuzat în satisfacerea cerinţelor sale, acestuia indicîndu-i-se necesitatea coordonării proiectului de decizie cu ÎM „Piaţa Centrală”, totodată reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască despre lezarea dreptului său din momentul recepţionării răspunsului ÎM „Piaţa Centrală” prin care i s-a refuzat coordonarea solicitată, 1 moment din care acesta considerîndu-se vătămat într-un drept al său recunoscut de lege urma să solicite printr-o cerere prealabilă în termen de 30 de zile autorităţii emitente recunoaşterea dreptului pretins.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 s-a admis apelul declarat de Gordanciuc Boris. S-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins demersul reprezentantului ÎM „Piaţa Centrală” privind respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv. S-a admis acţiunea şi s-a obligat Consiliul mun.Chişinău să adopte o decizie cu privire la darea în arendă a terenului aferent imobilului cu numărul cadastral 0100206.112.16 din mun.Chişinău, strada Mitropolit Varlaam, 63, proprietate privată a lui Gordanciuc Boris. Instanţa de apel a conchis că reclamantul a respectat termenul de depunere a cererii de chemare în judecată or, termenul-limită la care reclamantul urma să depună cererea de chemare în judecată expira la data de 14 ianuarie 2013, iar acţiunea a fost înaintată la 28 decembrie 2012. Cu referire la fondul litigiului, instanţa de apel a considerat întemeiată cerinţa reclamantului privind obligarea Consiliului mun.

Chişinău să adopte o decizie cu privire la darea în arendă a terenului aferent imobilului cu numărul cadastral 0100206.112.16 din mun. Chişinău, strada Mitropolit Varlaam, 63, proprietate privată a lui Gordanciuc Boris avînd în vedere faptul că nu au fost stabilite temeiuri de respingere a cererii depuse în acest sens, iar acordul arendaşului terenului ÎM „Piaţa Centrală” nu era obligatoriu deoarece o astfel de condiţie nu a fost indicată în decizia Consiliului or. Chişinău nr. 20/16-1 din 14 iulie 1994 cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt de pe str. Mitropolit Varlaam către ÎM „Piaţa Centrală”. La data de 12 august 2015 reprezentantul ÎM „Piaţa Centrală”, avocatul Leşan Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu pot fi reţinute or, recursul în calitate de cale de atac în drept nu devoluează circumstanţele de fapt ale pricinii.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul ÎM „Piaţa Centrală”, avocatul Leşan Nicolae ca fiind inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii Municipale „Piaţa Centrală”, avocatul Leşan Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4