3ra-1547/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1547/15 prima instanţă:V. Chisiliţa instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Nichita Ion şi recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Nichita Ion împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Nichita Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 19 august 2014, Nichita Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că, la 30 iunie 2014, a solicitat Ministerului Justiţiei, în temeiul Legii privind accesul la informaţie, să fie informat în scris: care este numărul total de petiţii depuse la Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti, la data depunerii cererii; care este numărul de petiţii care se referă la comportamentul necorespunzător al executorului judecătoresc George Boţan; care este numărul de proceduri disciplinare iniţiate în privinţa executorului judecătoresc George Boţan; există, sau nu, în prezent o decizie în vigoare a Colegiului Disciplinar privind sancţionarea executorului judecătoresc George Boţan cu retragerea licenţei, iar în cazul în care o astfel de decizie există, care este motivul nepublicării ordinului respectiv de către Ministerul Justiţiei; care este soarta petiţiilor reclamantului ce vizează comportamentul acestui executor judecătoresc şi la ce dată urmează a fi examinate acestea de către Colegiu; care sunt măsurile întreprinse de Ministerul Justiţiei în vederea îmbunătăţirii funcţionalităţii şi 1 eficienţei Colegiului.

Totodată, reclamantul a solicitat să-i fie expediată copia cererii depuse cu rezoluţiile aplicate, precum şi copia tuturor materialelor acumulate în cadrul examinării ei. Precizează reclamantul că, data expedierii cererii indicate este confirmată prin chitanţa poştală. La 18 august 2014, a primit prin poştă răspunsul Ministerului Justiţiei nr. 04/1364 din 14 august 2014, expediat la 15 august 2014, însă, fără a fi anexate materiale solicitate. La 19 august 2014, s-a deplasat la sediul pîrîtului pentru a lua cunoştinţă cu procedura de examinare a cererii de acces la informaţie, precum şi pentru a efectua copii ale materialelor procedurii, întrucât în scrisoarea de răspuns anume asta a fost indicat.

Drept urmare, reclamantului i s-a eliberat doar copia cererii depuse, precum şi a Fişei de evidenţă şi control nr. 1364, potrivit căreia, cererea reclamantului din 30 iunie 2014, a fost înregistrată la 03 iulie 2014. Susţine reclamantul că, reieşind din Fişa de evidenţă şi control nr. 1364, cererea a fost recepţionată de minister mai înainte. Consideră Nichita Ion că, acţiunile şi inacţiunile Ministerului Justiţiei privind nesoluţionarea în termen legal a cererii de acces la informaţie sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, termenul legal de 15 zile lucrătoare, pentru soluţionarea cererii de acces la informaţie a expirat încă la data de 24 august 2014 şi prin urmare, acţiunile Ministerului Justiţiei contravin prevederilor art. 16 al Legii privind accesul la informaţie.

Se arată în acţiune precum că, Ministerul Justiţiei a încălcat regulile generale de înregistrare a cererii, precum şi de expediere a răspunsului la ea, deoarece, conform prevederilor pct. 6.1.1 din anexa Hotărîrii Guvernului nr. 618 din 05.10.1993, fiecare document se înregistrează doar o singură dată. Documentele de intrare se înregistrează în ziua primirii, iar cele de ieşire şi cele interne - în ziua semnării. Deci, inacţiunile ministerului privind neînregistrarea cererii de acces la informaţie în ziua primirii ei sunt ilegale şi neîntemeiate. Arată reclamantul că, scrisoarea de răspuns la cererea de acces la informaţie a fost expediată tardiv, deoarece, conform prevederilor pct. 5.3.6 din anexa aceluiaşi act normativ, documentele transmise pentru expediere trebuie prelucrate şi expediate în aceeaşi zi.

La caz, se reţine că, scrisoarea de răspuns la cererea de acces la informaţie a fost înregistrată la 14 august 2014, însă, a fost expediată cu o zi mai tîrziu, fapt confirmat în viziunea reclamantului prin ştampila aplicată pe plicul poştal de expediere a scrisorii. Mai mult, Nichita Ion a indicat că, în privinţa Ministerului Justiţiei există deja o decizie prin care instanţa a recunoscut omiterea nejustificată de către minister a termenului de expediere a informaţiei solicitate, această derogare de la lege fiind admisă nejustificat şi constituie o limitare a dreptului fundamental al persoanei, garantat de art. 34 al Constituţiei.

Cere Nichita Ion, recunoaşterea îngrădirii dreptului reclamantului privind accesul la informaţie prin nesoluţionarea în termeni legali a cererii înregistrate sub nr. 1364/14 din 03 iulie 2014; recunoaşterea faptului încălcării de către Ministerul Justiţiei a termenelor de expediere a corespondenţei adresate reclamantului; recunoaşterea faptului încălcării repetate de către Ministerul Justiţiei a termenelor de 2 expediere a corespondenţei adresate reclamantului; recunoaşterea acţiunilor menţionate al Ministerului Justiţiei ca fiind ilegale şi neîntemeiate; precum şi încasarea prejudiciului moral, în mărime de 50000 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial.

S-a recunoscut îngrădirea dreptului lui Ion Nichita de acces la informaţie prin nesoluţionarea în termen legal a cererii înregistrate sub nr. 1364/14 din 03 iulie 2014 şi s-a încasat din contul Ministerului Justiţiei, în beneficiul lui Ion Nichita, prejudiciu moral cauzat, în mărime de 1000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 300 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, apelurile declarate de Nichita Ion şi Ministerul Justiţiei au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014. La 22 septembrie 2015, Ministerului Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a interpretat în mod eronat legea. La 24 septembrie 2015, Nichita Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 16 iunie 2015 şi expediată în adresă părţilor, la 10 iulie 2015. Ministerul Justiţiei a declarat recurs la 22 septembrie 2015. Potrivit fişei de corespondenţă prezentată de recurent, copia deciziei instanţei de apel a fost recepţionată, la 03 august 2015 (f.d. 104) şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. Nichita Ion a declarat recurs la 24 septembrie 2015. Potrivit plicului prin care i-a fost expediată copia deciziei instanţei de apel, documentul a fost recepţionat, la 31 iulie 2015 (f.d.

103a) şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 20 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor copia recursurilor declarate de Ministerul Justiţiei şi Nichita Ion. 3 Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursurilor, 25 noiembrie 2015, intimaţii nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă. (f.d.

111, 112) În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatele recursuri sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererile de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către 4 instanţa de recurs întru admiterea cererilor şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acestea să fie respinse de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Nichita Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, ca inadmisibile. 5 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Nichita Ion şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6