3ra-1459/15 — Anularea actului administrativ

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr.3ra-1459/15 Judecător: I.Barbacaru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dicivitrans”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, CONSTATĂ : La 15.08.2014, SRL „Dicivitrans” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea deciziei nr. 114 din 10.07.2014 şi recunoaşterea ca fiind stinse amenzile aplicate prin Deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012. În motivarea acţiunii a indicat că, la 12.07.2012, prin decizia nr. 2026/8, SRL „Dicivitrans” a fost amendată cu 10 000 lei pentru transportarea călătorilor în autocar fară bilet, conform prevederilor art. 254 alin. (2) Cod fiscal.

În conformitate cu drepturile prevăzute de art. 234 alin. (2) Cod fiscal, în decurs de 3 zile lucrătoare, la data de 16.07.2012 a achitat 50% din suma amenzii, ce constituie 5 000 lei. La 11.10.2012, prin decizia nr. 2937/8, primită la data de 15.10.2012, repetat a fost amendată pentru transportarea călătorilor fară tichet, cu 25 000 lei. În decurs de 3 zile lucrătoare, la 17.10.2012, a achitat 50% din suma amenzii de 25 000 lei, ce constituie 12 500 lei. Nefiind de acord cu sancţiunile nominalizate anterior, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privitor la anularea deciziilor nr.2026/8 din 12.07.2012 şi nr.2937/8 din 11.10.2012, care prin hotărîrea instanţei de judecată a fost respinsă.

După finisarea procesului de judecată dintre SRL „Dicivitrans” şi IFS mun. Chişinău, au fost blocate conturile bancare ale SRL „Dicivitrans” din motiv că acesta avea o restanţă la buget. Respectiv, în urma adresării la DAF Ciocana, au aflat că în calitate de restanţă figurau cele 2 amenzi achitate în conformitate cu art. 234 alin. (2) Cod fiscal, cîte 50% din fiecare, motivîndu-se că era necesar de a depune o cerere de reducere a amenzii pentru a beneficia de reducerea respectivă. 1 La 25.04.2014, a depus în adresa IFS mun. Chişinău cerere privitor la reducerea amenzilor, însă prin răspunsul nr.01-10/12-10-29 din 28.05.2014, au primit refuz. La 19.06.2014, s-a adresat cu cerere prealabilă către IFS mun.

Chişinău, prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind stinse a amenzilor aplicate, în legătură cu faptul că au fost achitate în termen, a cîte 50% din fiecare amendă. Prin decizia nr.114 din 10.07.2014, primită la 15.07.2014, a fost respinsă contestaţia (cererea prealabilă). La acest capitol accentuează reclamanta că decizia nr. 114 din 10.07.2014 a primit-o pe data de 15.07.2014, fapt ce este menţionat pe verso-ul deciziei în cauză. Relatează reclamantul că, în decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 114 din 10.07.2014, se menţionează că prin deciziile nr.2026/8 din 12.07.2012 şi nr.2937/8 din 11.10.2012, emise de IFS pe mun. Chişinău asupra cazului de încălcare a legislaţiei, SRL „Dicivitrans” a fost obligată să achite la buget suma de 35 000 lei.

Respectînd prevederile art. 234 alin. (2) Cod fiscal, neavînd careva restanţe faţă de IFS mun. Chişinău, SRL„Dicivitrans” a achitat 50% din suma amenzilor nominalizate supra şi a prezentat documentele la DAF Ciocana în termenul legal. Mai menţionează reclamanta că, a respectat prevederile art. 234 alin. (2) Cod fiscal, deoarece a achitat în termen de 3 zile lucrătoare: suma de 5 000 lei, în proporţie de 50% din amenda indicată prin decizia nr.2026/8 din 12.07.2012, anexînd ordinul de plată nr. l din 16.07.2012; suma de 12 500 lei, în proporţie de 50% din amenda indicată prin decizi nr.2937/8 din 11.10.2012, anexînd ordinul de plată nr. l din 17.10.2012. Suţine reclamanta că, circumstanţa dată contrazice invocarea IFS mun.

Chişinău în decizia nr.114 din 10.07.2014, a informaţiei precum că contribuabilul SRL „Dicivitrans” ar fi prezentat documentele confirmative pentru a beneficia de reducerea de 50%, la data de 25.04.2014, or, în factura fiscală eliberată de IFS Ciocana din 23.04.2014, informaţia despre achitarea amenzilor era deja înregistrată. Indică reclamantul că, deciziile nr.2026/8 şi nr.2937/8 au fost contestate în instanţa de judecată, unde prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20.12.2012, menţinută prin încheierea Curţii Supreme a RM, a fost respinsă acţiunea de anularea a deciziilor contestate. Relevă reclamanta că contrar legii, IFS mun. Chişinău solicită încasarea abuzivă şi nemotivată, altfel spus repetată, a amenzilor aplicate.

Mai mult, pîrîtul invocă în continuare achitarea sumei de 35 000 lei (10 000 + 25 000), cu toate că au fost achitate 50% din sumele amenzilor, fapt certificat prin factura fiscală eliberată de DAF Ciocana. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2015, cererea înaintată de SRL „Dicivitrans” împotriva IFS pe mun. Chişinău a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 1 alin. (2), 14, 24 alin. (3) şi 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 234 alin. (2) şi 252 alin. (1) Cod fiscal, concluzionînd că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de 30 zile pentru prezentarea documentelor ce confirmă stingerea amenzilor şi nici nu a depus în acest termen cerere privind achitarea a 50% din amendă.

La fel, instanţa de fond a constatat, prin prisma art. 17 al Legii contenciosului administrativ şi tardivitatea depunerii acţiunii. 2 La 24.02.2015, SRL „Dicivitrans” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Dicivitrans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. În acelaşi timp, a indicat că, deşi instanţa de fond eronat a concluzionat asupra tardivităţii acţiunii, temeiul respingerii acesteia a servit faptul că este neîntemeiată, motiv din care argumentul vis-a-vis de tardivitate nu poate copnstitui temei de casare a hotărîrii instanţei de fond. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 02.07.2015, SRL „Dicivitrans” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 11 februarie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral în sensul declarat. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi interpretarea eronată a legii. La 02.0.2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus referinţă, prin care a solicitat respingerea recursului declarat cu menţinerea deciziei instanţei de apel din 19.05.2015. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „Dicivitrans” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au interpretat şi au aplicat eronat normele de drept material şi, în consecinţă, au adoptat hotărîri ilegale.

Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere a acţiunii înaintate de SRL „Dicivitrans”. Conform art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, 3 ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii. Potrivit materialelor cauzei, urmare a examinării actului de control nr.1-567265 din 19.06.2012, de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău a fost emisă decizia nr. 2026/8 din 12.07.2012 prin care s-a decis sancţionarea SRL „Dicivitrans” cu aplicarea amenzii în sumă de 10 000 lei pentru transportarea călătorilor în autocar fară bilete (f.d. 11). La fel, urmare a examinării actului de control nr.1-533811 din 14.09.2012, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a emis decizia nr. 2937/8 din 11.10.2012 prin care s-a decis sancţionarea repetată a SRL „Dicivitrans” cu aplicarea amenzii în sumă de 25 000 lei pentru transportarea călătorilor în autocar fară bilete, conform prevederilor art. 254 alin. (4) Cod fiscal (f.d. 12). Potrivit datelor din Registrul sancţiunilor financiare, rezultă că SRL „Dicivitrans” a achitat la 16.07.2012 suma de 5 000 lei, ceea ce constituie 50% din amenda stabilită prin decizia din 12.07.2012, iar la 17.10.2012 a achitat suma de 12 500 lei, ce reprezintă 50% din amenda stabilită prin decizia din 11.10.2012 (f.d.

20). Mai constată instanţa de recurs că SRL „Dicivitrans” a contestat în instanţa de judecată deciziile organului fiscal nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012, acţiuni care au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 13-17). Ulterior, prin cererea SRL „Dicivitrans” adresată Direcţiei de Control Fiscal mun. Chişinău la 25.04.2014, reclamantul a solicitat eliberarea unei decizii de scutire pentru amenzile achitate (f.d. 38). Prin răspunsul IFS mun. Chişinău nr.01-10/12-10-29 din 28.05.2014, i s-a comunicat că întreprinderea nu poate beneficia de reducerea amenzii, deoarece nu au fost respectate cerinţele stipulate în art. 234 alin. (2) Cod fiscal (f.d. 18). La 19.06.2014, SRL „Dicivitrans” a depus cerere prealabilă la IFS mun.

Chişinău, prin care şi-a exprimat dezacordul cu refuzul de a-i reduce amenzile (f.d. 24-25). Prin decizia nr. 114 din 10.07.2014, IFS mun. Chişinău a respins ca neîntemeiată contestaţia (f.d. 19). SRL „Dicivitrans” a contestat în ordinea contenciosului administrativ decizia IFS mun. Chişinău nr. 114 din 10.07.2014, solicitînd totodată şi recunoaşterea ca fiind stinse amenzile aplicate prin deciziile nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012, iar instanţele de judecată investite cu judecarea pricinii, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Colegiul conchide că la adoptarea soluţiilor recurate, instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, şi în consecinţă au emis hotărîri ilegale.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ o admite şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii. Astfel, după cum rezultă din circumstanţele pricinii, reclamanta-recurentă SRL „Dicivitrans” contestă acţiunile organului fiscal prin care ultimul a refuzat să-i recunoască ca fiind achitate amenzile stabilite prin deciziile nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012.

4 Drept motiv de refuz, organul fiscal a invocat faptul că SRL „Dicivitrans” nu poate beneficia de reducerea amenzii, deoarece nu au fost respectate cerinţele stipulate în art. 234 alin. (2), Titlul V Cod fiscal, în speţă nu a respectat termenul de 30 zile pentru prezentarea dovezii de achitare a amenzii. La rîndul lor, instanţele de judecată ierarhic inferioare, au statuat că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de 30 zile pentru prezentarea documentelor ce confirmă stingerea amenzilor şi nici nu a depus în acest termen cerere privind achitarea a 50% din amendă. Pornind de la circumstanţele cauzei, Colegiul conchide că aplicabile relaţiilor litigioase sunt prevederile art. 234 Cod fiscal în vigoare la acel moment, avînd în vedere că această normă a suferit mai multe modificări.

Astfel, potrivit art. 234 alin. (2) Cod fiscal (în redacţia legii pînă la modificările operate prin legea nr. 324 din 23.12.2013) persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii: a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la lit.b); b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie; c) prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b). În baza documentelor prezentate conform lit. c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%.

În cazul în care, după adoptarea deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor. Pornind de la prevederile normelor legale evocate supra, Colegiul constată că conduita SRL „Dicivitrans” este întru totul conformă acestora. Or, aşa cum stipulează art. 234 alin. (2) Cod fiscal, pentru a putea beneficia de o reducere cu 50% a amenzii, contravenientul trebuie să respecte cumulativ cele trei condiţii stabilite la lit. a)-c). Astfel, în temeiul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ şi art. 123 alin. (6) CPC, prima condiţie indicată la lit. a) cum că nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, este prezumată a fi dovedită.

Referitor la condiţia stipulată la lit. b) precum că SRL „Dicivitrans” în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, a stins 50% din amenzile indicate în decizie, de către Colegiul la fel este constatată ca fiind îndeplinită. Or, potrivit datelor din Registrul sancţiunilor financiare, SRL „Dicivitrans” a achitat la 16.07.2012 suma de 5 000 lei, ceea ce constituie 50% din amenda stabilită prin decizia din 12.07.2012, iar la 17.10.2012 a achitat suma de 12 500 lei, ce reprezintă 50% din amenda stabilită prin decizia din 11.10.2012 (f.d.

20). În acelaşi timp, Colegiul constată ca fiind îndeplinită şi condiţia menţionată la lit. c), adică a prezentat în tremenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei 5 asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b). În acest sens, instanţa de recurs reţine că din însăşi Registrul sancţiunilor financiare, rezultă că SRL „Dicivitrans” a prezentat organului fiscal dovada de achitare a celor 50% din amendă atunci la momentul achitării, deoarece informaţia este pentru anul 2012. Mai mult ca atît, aceste circumstanţe se confirmă şi prin scrisoarea Direcţiei Administrare Fiscală Ciocana, care expres indică că copiile bonurilor de achitare a amenzii de 5 000 lei şi 12 500 lei au fost prezentate organului fiscal la 16.07.2012 şi respectiv 17.10.2012 (f.d.

23). Prin urmare, contrar concluziei organului fiscal, reţinută şi de instanţe, SRL „Dicivitrans” s-a conformat întru totul prevederilor art. 234 alin. (2) Cod fiscal în vigoare la acea perioadă. Or, reclamanta a prezentat dovada de achitare a celor 50% din amendă în termenul prevăzut de art. 252 alin. (1) Cod fiscal. Totodată, Colegiul conchide că instanţele ilegal au statuat că reclamanta SRL „Dicivitrans” nu a depus în acest termen cerere privind achitarea a 50% din amendă. În acest context, instanţa de recurs constată că prevederile art. 234 alin. (2) Cod fiscal nu impun depunerea unei cereri privind reducerea amenzii cu 50%, ci această reducere operează odată cu întrunirea celor trei condiţii stabilite.

Pornind de la cele constatate, Colegiul conchide că decizia organului fiscal contestată de reclamanta-recurentă SRL „Dicivitrans”, este ilegală în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, în speţă a art. 234 alin. (2) Cod fiscal (în redacţia legii pînă la modificările operate prin legea nr. 324 din 23.12.2013). Potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii. În acelaşi timp, Colegiul consideră întemeiată şi bazată pe suport legal cerinţa reclamantei privind recunoaşterea ca fiind stinse amenzile aplicate prin deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Prin urmare, restabilirea dreptului încălcat al reclamantei la achitarea 50% din amenda stabilită, se poate opera doar prin recunoaşterea ca fiind stinse amenzile aplicate prin deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţele ierarhic inferioare au aconstatat şi elucidar pe deplin circumstanţele pricinii, însă au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2015 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 şi de a emite o nouă hotărîre de admitere a acţiunii înaintate şi de anulare a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 114 din 10.07.2014 şi recunoaşterea ca fiind 6 stinse amenzile aplicate prin deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Dicivitrans”. Se casează hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2015 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 şi se emite o hotărîre nouă, după cum urmează. Se admite cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 114 din 10.07.2014 pe marginea contestaţiei împotriva acţiunilor funcţionarilor fiscali din cadrul IFS mun. Chişinău. Se consideră ca fiind stinse amenzile aplicate prin deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 2026/8 din 12.07.2012 şi nr. 2937/8 din 11.10.2012. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7