2ra-2380/15 — Evacuare

Dosarul nr. 2ra-2389/15 Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. St. Iorgov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursului declarat de Opalco Vera împotriva deciziei din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Opalco Vera împotriva lui Puiu Valeriu și Puiu Jana, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la evacuare și cererea reconvențională a lui Puiu Valeriu și Puiu Jana, în interes propriu și în interesul copilului minor Puiu Daniel cu privire la recunoașterea dreptului la abitație și înlăturarea obstacolelor în folosirea apartamentului, c o n s t a t ă : La data de 02 aprilie 2014 Opalco Vera s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva lui Puiu Valeriu și Puiu Jana, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la evacuare. În motivarea acțiunii s-a indicat că conform extrasului ÎS „Cadastru”, reclamanta este proprietara apartamentului nr. 48 din bd. Moscovei 13/3, mun. Chișinău.

Susține că Puiu Jana - fiica reclamantei şi Puiu Valeriu - ginerele, sistematic, începând cu anul 2008 îi creează condiții imposibile de trai în comun, fapt care se confirmă prin multiplele apeluri la organele de politie şi procuratură pentru a se implica în situație şi a exercita influență asupra pârâților. Menționează că locuieşte împreună cu pîrîţii în apartamentul cu 2 odăi ce-i aparține cu drept de proprietate, iar condițiile de trai în comun sunt imposibile care şi este temeiul de bază al evacuării, precum şi dorinţa de a putea locui ultimii ani de viaţă în condiţiile unui trai decent. La moment este nevoită să locuiască la vecini, persoane cunoscute, în adăposturi pentru persoanele fără loc de trai, ceea ce a determinat-o să se adreseze cu prezenta cerere în instanța de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 25 septembrie 2014 Puiu Jana şi Puiu 1 Valeriu, în interes propriu şi în interesul fiului lor minor Puiu Daniel, au depus cerere reconvențională solicitînd recunoașterea dreptului de abitație asupra apartamentului nr. 48 din bd. Moscova 13/3, mun. Chișinău, obligarea Verei Opalco să nu creeze obstacole în folosirea apartamentului şi introducerea în Registrul bunurilor imobile a înscrierii referitoare la grevarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil menționat supra, înregistrând dreptul de abitație după titularii - Puiu Jana, Puiu Valeriu şi Puiu Daniel. În motivarea cererii reconvenționale s-a indicat că Vera Opalco este mama reclamantei Puiu Jana.

În anul 1969, după darea blocului în exploatare, s-au instalat cu traiul permanent în apartamentul nr. 48, din bd. Moscova 13/3, mun. Chișinău, împreună cu Puiu Ilarion, soţul Verei Opalco şi tatăl lui Puiu Jana. Afirmă că după înregistrarea căsătoriei între Puiu Jana şi Puiu Valeriu, din anul 1998 în acest apartament s-a instalat şi Puiu Valeriu. Tot în același an s-a născut şi feciorul - Puiu Daniel. Astfel, reclamanții s-au instalat în apartamentul respectiv cu respectarea ordinii stabilite, fiind perfectată şi viza de reședință. Declară că în ultimii ani, Opalco Vera are un comportament antisocial şi neadecvat, chiar batjocoritor, refuză să întrețină ordinea elementară de igienă şi sanitară.

Mai mult, Opalco Vera nu achită nici serviciile comunale şi nici alte plăţi necesare pentru întreţinerea apartamentului. Susţine că a fost recrutată la o sectă autoritară, iar colegii din sectă o îndeamnă de a elibera apartamentul pentru necesitățile sectei. Pentru realizarea intenţiei date, pârâta permanent inițiază scandaluri, se adresează cu motive inventate la diferite instanțe, încercând să-i evacueze din apartament. Precizează că nu dispun de alt spațiu locativ, această încăpere constituie unicul domiciliu, însă dreptul lor de a locui în acest apartamentul este lezat de acțiunile pârâtei. Solicită recunoașterea după Puiu Jana, Puiu Valeriu şi Puiu Daniel a dreptului la abitație asupra apartamentului nr. 48 din bd.

Moscova 13/3, mun. Chișinău, obligarea pîrîtei Vera Opalco să nu creeze obstacole în folosirea bunului imobil litigios şi introducerea în Registrul bunurilor imobile a înscrierii referitoare la grevarea dreptului de proprietate asupra apartamentului respectiv. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de Opalco Vera şi s-a admis cererea reconvențională depusă de Puiu Jana, Puiu Daniel şi Puiu Valeriu; s-a recunoscut după Puiu Jana şi Puiu Daniel dreptul de abitație asupra apartamentului nr. 48 din bd. Moscova, nr. 13/3, mun. Chișinău şi s-a obligat Opalco Vera să nu creeze lui Puiu Jana, Puiu Valeriu şi Puiu Daniel obstacole în folosirea apartamentului dat.

Prin decizia din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Opalco Vera şi s-a menținut hotărârea primei instanțe. La data de 08 iulie 2015 Opalco Vera a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii inițiale şi de respingere a cererii reconvenționale. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel, la examinarea pricinii, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi nu a stabilit toate circumstanțele de fapt care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei, fapt ce rezultă că prezenta cauză a fost examinată superficial. Consideră că hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt ilegale, 2 neîntemeiate şi pasibile de a fi casate.

Susține recurenta că atît instanța de fond, cît şi instanța de apel nu au demonstrat prin nici un mijloc de probă faptul că intimații ar avea un comportament adecvat faţă de reclamantă. Menționează că instanța de apel a constatat îngrădirea dreptului de proprietate a recurentei asupra bunului imobil din litigiu, nu a luat în considerare că de facto aceasta nu poate locui în acest imobil, deoarece intimații îi creează o stare de umilință şi înjosire inumană, fiind nevoită să locuiască ca un boschetar. Astfel, consideră că intimații urmează a fi evacuați din imobil, deoarece recurenta fiind proprietara imobilului are aceleași drepturi ca şi intimații de a se folosi de apartamentul dat. Relatează recurenta că instanța de fond şi-a bazat hotărârea în partea ce ţine de necrearea obstacolelor lui Puiu Valeriu de către recurentă anume pe relaţia tată-fiu, însă instanța de apel, contrar prevederilor legale, nu s-a expus asupra acestui motiv.

Astfel, consideră că nu există nici un temei legal pentru а-i recunoaște intimatului Puiu Valeriu dreptul de folosință asupra apartamentului nr. 48 situat în mun. Chișinău, bd. Moscovei, 13/3, prin obligarea recurentei de a nu-i crea obstacole. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa după de judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 373 alin. (4) CPC, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural şi de drept material care au dus la soluționarea eronată a pricinii. La caz, instanța de recurs reține că în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecțiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanțele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Analizând conținutul deciziei contestate, în raport cu prevederile legale menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere şi cerinței invocate în cererea reconvențională şi anume recunoașterea după Puiu Valeriu a dreptului de abitație asupra apartamentului nr. 48 din bd.

Moscovei 13/3, mun. Chișinău (f.d.52, vol). Mai mult ca atît, referitor la această cerință, reclamantul a făcut explicații și a solicitat admiterea acesteia, pe cînd prima instanță, prin hotărîrea din 26 ianuarie 3 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău s-a expus doar asupra recunoașterii după Puiu Daniel şi Puiu Jana a dreptului de abitație asupra apartamentului nr. 48, din bd. Moscovei 13/3, mun. Chișinău. Ori, la materialele cauzei nu se conține nici o cerere sau o altă mențiune a lui Puiu Valeriu precum că ar fi renunțat la această cerință. Curtea de Apel Chișinău, judecînd apelul depus de către Opalco Vera, a omis aceste circumstanțe şi de asemenea nu s-a expus asupra cerinței înaintate de Puiu Valeriu privind recunoașterea după sine a dreptului de abitație.

Tot aici, Colegiul menționează că instanța de apel verificând legalitatea hotărîrii primei instanțe nu a stabilit temeiul apariției dreptului de abitație. Or, art. 424 alin. (3) Cod civil, statuează că uzul şi abitația se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii, dispozițiile privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile. În acest sens, instanța reține şi prevederile art. 24 alin. (3) al Legii cadastrului bunurilor imobile, care statuează că în subcapitolul III al fiecărui capitol din registrul bunurilor imobile se fac înscrieri referitoare la alte drepturi reale şi la alte grevări. Subcapitolul este alcătuit din două părţi, partea 1 conține înscrieri referitoare la alte drepturi reale (dreptul de uzufruct, uzul, abitația, superficia, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca, dreptul de folosință, concesiunea, gestiunea economică).

Astfel, instanța de recurs reține că în concluzia instanței de apel lipsesc careva constatări în sensul normelor enunțate care ar stabili existența înregistrării dreptului de abitație în raport cu probele prezentate sau existența unui act juridic pentru care s- a constituit dreptul de abitație. Prin urmare, Colegiul constată că, soluția instanței de apel nu conține o verificare a legalității hotărîrii instanței de fond şi mai mult o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii. În acelaşi timp, instanța de recurs menționează că, instanța de apel la reexaminarea pricinii trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte.

Dat fiind faptul că, instanța de apel nu a constatat circumstanțele în raport cu normele invocate, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanțele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de 4 contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Opalco Vera.

Se casează decizia din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Opalco Vera împotriva lui Puiu Valeriu și Puiu Jana, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la evacuare și la cererea reconvențională a lui Puiu Valeriu și Puiu Jana, în interes propriu și în interesul copilului minor Puiu Daniel, cu privire la recunoașterea dreptului la abitație și înlăturarea obstacolelor în folosirea apartamentului, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 5