2ra-1266/17 — evacuarea din imobil

prima instanță, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-1266/2017

judecători: S. Suvac

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Minciuna, A. Danilov, L. Popova

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatoli Povorozniuc și de

avocatul acestuia Sandu Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria

Povorozniuc și Ludmila Rusnac împotriva lui Anatoli Povorozniuc cu privire la

evacuarea forțată din apartament și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2017 prin care a

fost respins apelul declarat de către Anatoli Povorozniuc, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 27 aprilie 2016 reclamanții Maria Povorozniuc și Ludmila Rusnac au

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatoli Povorozniuc cu privire

la evacuarea forțată.

În motivarea cererii au invocat, că dețin dreptul de proprietate asupra ap

142, situat în mun. Chișinău, str. P. Zadnipru 2, în acest imobil locuiesc reclamanții

și pârâtul din anul 1988.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1206 din 28 februarie 2015,

pârâtul Anatoli Povorozniuc i-a înstrăinat Ludmilei Rusnac cota-parte din imobilul

cu nr. cadastral 0100312.146.146 a cărui drept îl deținea, în urma participării la

privatizarea acestui imobil.

Susțin reclamanții, că de nenumărate ori au solicitat pe cale amiabilă

eliberarea apartamentului de către pârât, însă până la momentul actual Anatoli

Povorozniuc continuă să locuiască în apartament, creând obstacole în exercitarea

dreptului de proprietate asupra imobilului.

În temeiul art. 315, 316 Cod civil, art. 46 din Constituția Republicii

Moldova, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, solicită reclamanții evacuarea

1

forțată a pârâtului Anatoli Povorozniuc din apartamentul nr. 142, situat în mun.

Chișinău, str. P. Zadnipru 2, cu încasarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 2 100 lei pentru fiecare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 iulie 2016

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

S-a dispus evacuarea silită a lui Anatoli Povorozniuc din ap. 142, situat în

mun. Chișinău, str. P. Zadnipru 2, și s-a încasat din contul acestuia în beneficiul

Mariei Povorozniuc și Ludmilei Rusnac a câte 1200 lei pentru fiecare cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică și 100 lei cheltuieli pentru taxa de stat.

În rest, pretențiile privind încasarea cheltuielilor de judecată au fost respinse

ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de Anatoli Povorozniuc, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 05 iulie 2016.

La 27 aprilie 2017 Anatoli Povorozniuc și avocatul acestuia Sandu Serghei

au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că, hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare au fost adoptate cu încălcarea normelor de drept material, instanțele de

judecată a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Menționează recurentul că au fost încălcate prevederile art. 102 Cod de

procedură civilă, astfel examinând cauza în lipsa sa instanțele ierarhic inferioare i-

au îngrădit dreptul la un proces echitabil, dreptul de a prezenta probe.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la

01 martie 2017, prin urmare recursul depus la 27 aprilie 2017 este depus în termenul

prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432, alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

2

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de recurentul Anatoli

Povorozniuc și avocatul acestuia Sandu Serghei nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Cu referire la argumentul recurentului precum că au fost încălcate

prevederile art. 102 Cod de procedură civilă, și anume că cauza a fost examinată în

lipsa sa, instanța de apel i-a îngrădit dreptul la un proces echitabil, instanța de recurs

menționează că este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de recurentul Anatoli Povorozniuc și

3

avocatul acestuia Sandu Serghei.

În conformitate cu art. art. 433, lit. a), 440, alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către recurentul Anatoli Povorozniuc și avocatul

acestuia Sandu Serghei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

4