2rac-438/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-438/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău: judecător – A. Miron Instanţa de apel: CA Chişinău: judecători – N. Traciuc, A. Doga, Iu. Cotruţă DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecătorul, Svetlana Filincova, Judecători Tamara Chişca-Doneva, Elena Covalenco Dumitru Mardari, Maria Ghervas Examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Doner Kebap” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Firma Comercială de Producţie „Mebax&CO” SRL împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Doner Kebap” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Doner Kebap” şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă, CONSTATĂ: La 24 decembrie 2013 „Mebax&Co” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva „Doner Kebap” SRL privind încasarea sumei. (f.d.2-3) În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 12 aprilie 2013 între „Mebax&Co” SRL şi „Doner Kebap” SRL a fost încheiat contractul de antrepriză cu privire la fabricarea mobilierului nr. 13, prin care reclamantul s-a obligat să confecţioneze 2 tumbe, un dulap şi o tejghea cu instalarea acestora în sediul clientului, iar pîrîtul s-a obligat să achite costul acestor lucrări în mărime de 14 029 lei. După finisarea lucrărilor angajaţii ”Mebax&Co” SRL s-au deplasat la obiectul clientului „Twister Kebap”, situat în mun.

Chişinău, bd. Moscovei, nr.6 şi au instalat mobilierul. Prin acordul părţilor a fost stabilit că achitarea lucrărilor va avea loc după instalarea mobilierului. Clientul a recepţionat lucrările fără a înainta careva pretenţii, dar a motivat că la moment nu are posibilitate financiară de a achita lucrările efectuate şi le va compensa mai tîrziu. Deşi, reclamantul şi-a executat obligaţiile asumate prin contract, pîrîtul refuză achitarea plăţii, inclusiv şi soluţionarea amiabilă a litigiului. În 1 asemenea împrejurări „Mebax&Co” SRL a solicitat instanţei de judecată încasarea de la „Doner Kebap” SRL a sumei de 14 029 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei sec.Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2015 acţiunea reclamantei a fost admisă integral. S-a încasat de la „Doner Kebap” SRL în beneficiul „Mebax&Co” SRL suma de 14 029 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 420,57 lei. (f.d.53-55) Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 03 februarie 2015 „Doner Kebap” SRL a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii, prin care acţiunea reclamantei să fie respinsă. (f.d.65-66) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 s-a respins apelul declarat de către „Doner Kebap” SRL şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 ianuarie 2015. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 28 iulie 2015 „Doner Kebap” SRL a declarat recurs, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

(f.d.81-83) În motivarea recursului recurenta a invocat că actele de dispoziţie ale instanţelor judecătoreşti sînt nefondate, emise cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2015 a fost expediată recurentului la 05 iunie 2015. (f.d.80) Fiindcă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării de către recurentă a deciziei motivate, cererea de recurs, depusă la 28 iulie 2015, se consideră a fi depusă în termen.

În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Verificînd legalitatea deciziei şi hotărîrii adoptate în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul, depus de către „Doner Kebap” SRL, întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele motive. Colegiul lărgit reţine că reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva „Doner Kebap” SRL, solicitînd încasarea datoriei în mărime de 14 029 lei.

În susţinerea pretenţiilor sale a invocat că la 12 aprilie 2013 între „Mebax&Co” SRL şi „Doner Kebap” SRL a fost încheiat contractul de antrepriză, prin care s-a obligat să confecţioneze două tumbe, un dulap şi o tejghea contra unei remuneraţii în mărime de 14 029 lei. După finisarea lucrărilor angajaţii „Mebax&Co” SRL s-au deplasat la obiectul clientului „Twister Kebap”, situat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, nr.6, unde au instalat mobilierul. Părţile au convenit că achitările urmează a fi efectuate după instalarea mobilei. Clientul a recepţionat lucrările şi nu a avut careva pretenţii, dar nu a dorit să achite costul acestora, motivînd că nu dispune de resurse financiare. 2 Prima instanţă, soluţionînd litigiul, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, hotărînd de a încasa de la „Doner Kebap” SRL în beneficiul „Mebax&Co” SRL suma de 14 029 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 420,87 lei.

Soluţia instanţei de fond a fost menţinută şi de către instanţa de apel. Cercetînd în ansamblu constatările instanțelor inferioare în raport cu materialele cauzei, colegiul lărgit reține că incorect a fost soluționat litigiul din următoarele considerente. În speţă, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel au conchis că între părţi a fost încheiat un contract verbal de antrepriză, potrivit căruia „Mebax&Co” SRL a efectuat lucrări, iar „Doner Kebap” SRL a refuzat achitarea.

Fiindcă pentru încheierea contractului de antrepriză legea nu cere respectarea formei scrise sau autentice, relaţiile contractuale dintre părţi în viziunea instanţelor se probează prin factura fiscală, eliberată pîrîtului pentru lucrările efectuate, proiectul mobilierului, actul de predare- primire, confirmat prin semnătura a doi martori, din motiv că administratorul „Doner Kebap” Roman Voicu a refuzat să-l semneze, declaraţiile martorilor Oleg Bologan şi Eugeniu Martalog depuse în şedinţa de judecată. Instanțele de judecată eronat au apreciat situația de fapt și au pus la baza hotărîrii respectivele probe. Conform art. 946 Cod civil prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar acesta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Caracteristic antreprizei este că antreprenorul îşi păstrează independenţa economică şi operativă (în ceea ce priveşte organizarea muncii şi a executării lucrării) şi realizează lucrarea pe riscul său. Una din caracterele juridice ale contractului de antrepriză constă în faptul că acesta este un contract consensual, deoarece se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, nefiind necesară respectarea vreunei forme solemne. Totodată, din sensul art. 210, alin.1) Cod civil rezultă că actele juridice dintre persoanele juridice trebuie să fie încheiate în scris, dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1 000 de lei.

Forma contractului joacă un rol important în raporturile juridice dintre părţi fie cea ca condiţie de valabilitate a actului juridic civil, nerespectarea căreia atrage nulitatea acestuia, fie forma cerută pentru probarea actului juridic civil, nerespectarea ei nu atrage nulitatea actului ci imposibilitatea dovedirii lui prin proba cu martori. La caz, Colegiul lărgit remarcă că la materialele cauzei drept probă este anexat contractul de antrepriză cu privire la fabricarea mobilierului nr. 13 din 12 aprilie 2013, valoarea obiectului căruia constituie suma de 14 029 lei, care este unilateral semnat, doar de către antreprenor şi nerecunoscut de către client în cadrul şedinţelor de judecată. Potrivit art. 118, alin. (1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, dacă legea nu dispune altfel.

În circumstanţele în care pîrîtul invocă neexprimarea consimţămîntului la încheierea contractului de antrepriză, reclamantul nu a probat cînd a convenit cu pîrîtul să instaleze mobila, ori din prevederile pct. 8.1 al contractului nr. 13 din 12 aprilie 2013 3 rezultă că antreprenorul urma să înceapă executarea lucrărilor din momentul confirmării achitării sumei de către client în contul său. Tot din conţinutul contractului şi anume pct.2.1 şi 2.2 reiese că lucrările se vor efectua în conformitate cu proiectul întocmit de antreprenor, coordonat cu clientul. Lucrările îndeplinite de antreprenor se vor specifica în Anexa nr. 1 al contractului. Analizînd anexele nr.1 „Specificaţia cantitativă şi valorică” şi nr.2 „Proiectul bunului” ale contractului de antrepriză, instanţa de recurs conchide că acestea sînt semnate numai de către antreprenor, iar proiectul întocmit nu a fost coordonat cu clientul, ceea ce denotă caracterul fictiv al acestora.

În speţă se invocă că „Mebax&Co” SRL a instalat mobilierul la obiectul clientului „Twister Kebap”, situat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, nr. 6. Reclamantul nu a probat că lucrările au fost efectuate anume pentru obiectul „Doner Kebap” SRL şi mobila a fost instalată anume în sediul obiectului clientului, ori din contractul de antrepriză şi din actele anexate la dosar nu rezultă acest fapt. Conform facturii fiscale seria FB0789775 din 17 aprilie 2013 din partea „Mebax&Co” SRL marfa a fost livrată şoferului Eugeniu Martalog, care-i angajat al reclamantului şi nu al pîrîtului.

Unicul suport probatoriu care confirmă existenţa relaţiilor contractuale dintre părţi prezentat de reclamant îl constituie explicaţiile angajaţilor „Mebax&Co” SRL, Oleg Bologan şi Eugeniu Martalog, din care nu rezultă la ce dată au fost depuse şi actul de predare-primire datat cu 17 aprilie 2012 şi semnat tot de către aceşti angajaţi în calitate de martori, ce confirmă că clientul nu are pretenţii la mobilierul instalat, însă a refuzat să-l semneze. Stabilirea cu certitudine a momentului instalării mobilierului reprezintă o circumstanţă importantă pentru reclamant de a-şi revendica dreptul de a pretinde plata lucrărilor, or prin prisma art. 968 alin. (1) Cod civil termenul de prescripţie în interiorul căruia antreprenorul îl poate valorifica este de un an din momentul recepţionării lucrării.

La caz, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată neîntemeiat şi contrar prevederilor art. 210, alin. 1) Cod civil au pus la baza admiterii cererii de chemare în judecată depoziţiile acestora. Mai mult ca atît, din declaraţiile acestora nu rezultă cu certitudine la ce dată au fost efectuate lucrările, care lucrări au fost efectuate, ce mobilă a fost instalată, în cazul în care factura fiscală datează cu 17 aprilie 2013, iar actul de predare-primire semnate de către aceleaşi persoane datează cu 17 aprilie 2012. În virtutea normelor legale, Colegiul lărgit remarcă că ansamblul probelor prezentate de reclamantă nu pot fi reţinute drept probe admisibile, în confirmarea pretenţiilor sale, or, în sensul art. 130, alin. (5) CPC, proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

În acest context instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art.121 şi art. 122, alin. (1) CPC, care indică că instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. Circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

4 Sub aspectul celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contensios administrativ lărgit al Curţii Supreme de justiţie constată netemeinicia acţiunii, deoarece reieşind din obligaţia probaţiunii prevăzută de art. 118 CPC SRL „Mebax&Co” SRL nu a adus în susţinerea cerinţelor sale probe pertinente şi incontestabile, care ar atesta legalitatea pretenţiilor formulate faţă de „Doner Kebap” SRL precum şi nu a făcut nici dovada existenţei a cărorva obligaţiuni neexecutate de aceasta faţă de sine. Astfel, acţiunea reclamantei privind încasarea sumei de 14 029 lei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Prin prisma art. 94, alin.1) şi alin.3) CPC instanţa de recurs consideră că în cazul în care acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată urmează a fi respinsă şi pretenţia privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamant prin achitarea taxei de stat la depunerea acţiunii în mărime de 420, 87 lei.

Fiindcă circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva probe, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de ”Doner Kebap” SRL, a casa integral decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și a emite o nouă hotărîre cu privire la respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b), alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Doner Kebap”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei sec. Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Firma Comercială de Producţie „Mebax&CO” SRL împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Doner Kebap” privind încasarea sumei şi se emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către Firma Comercială de Producţie „Mebax&Co” SRL ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Tamara Chişca-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 5