2rac-332/15 — Obligarea de a dezminţi informaţia

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rac-332/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Albu, N. Chircu ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată, avocatul Roman Zadoinov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială „VICTORIABANK” societate pe acţiuni împotriva întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată cu privire la obligarea dezminţirii informaţiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2015 c o n s t a t ă: La 11 decembrie 2012 banca comercială „VICTORIABANK” societate pe acţiuni (în continuare B.C.„VICTORIABANK”S.A.) împotriva întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată (în continuare Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA”S.R.L.) şi a solicitat obligarea Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA”S.R.L.) de a publica în termen de 15 zile din momentul devenirii hotărârii executorie în paginile 1-3 ale cotidianului „Adevărul” a dezminţirii în privinţa articolului „Magistratul Pleşca, favorizat de bănci”,

„Judecătorul cu datorii de zeci de milioane de lei la bănci” publicat în paginile 1-3 ale cotidianului „Adevărul” nr. 183 (454) din 20 septembrie 2012, obligarea pârâtei de a publica în termen de 15 zile din momentul devenirii hotărârii executorie pe pagina web - www.adevărul.ro a dezminţii în privinţa articolului „Judecătorul cu datorii de zeci de milioane de lei la bănci” publicat pe pagina web - www.adevărul.ro la 20 septembrie 2012, 1 repararea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei şi încasarea de la pârâtă a taxei de stat în sumă de 6100 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 mai 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a obligat Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA” S.R.L.

să publice în termen de 15 zile din momentul devenirii hotărârii executorie în paginile 1-3 ale cotidianului „Adevărul” dezminţirea în privinţa articolului „Magistratul Pleşca, favorizat de bănci”, „Judecătorul cu datorii de zeci de milioane de lei la bănci” publicat în paginile 1-3 ale cotidianului „Adevărul” nr. 183 (454) din 20 septembrie 2012, s-a obligat Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA”S.R.L., să publice în termen de 15 zile din momentul devenirii hotărârii executorie pe pagina web - www.adevărul.ro dezminţirea în privinţa articolului „Judecătorul cu datorii de zeci de milioane de lei la bănci” publicat pe pagina web - www.adevărul.ro la 20 septembrie 2012, s-a încasat de la Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA” S.R.L., în beneficiul B.C.„VICTORIABANK”S.A., taxa de stat în sumă de 100 lei, în rest acţiunea s-a respins.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Î.C.S.„ADEVĂRUL MEDIA” S.R.L. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 22 iulie 2015 reprezentantul întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată, avocatul Roman Zadoinov a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor inferioare sunt ilegale, nefondate şi nemotivate şi încalcă dreptul la libera exprimare consfinţit de art. 10 CEDO şi art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Consideră că interesele reclamantului nu au fost atinse prin articolul publicat, iar procesul dat a fost unul necontradictoriu. Susţine că ingerinţa în dreptul la exprimare a fost contrară legii, nu a urmărit un scop legitim, nu a fost necesară într-o societate democratică şi nu a fost proporţională. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condiţiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei instanţei de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului. Argumentele invocate în recurs precum că hotărîrile instanţelor inferioare sunt ilegale, nefondate şi nemotivate şi încalcă dreptul la libera exprimare consfinţit de art. 10 CEDO şi art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nu sunt susţinute prin probe concludente în acest sens, fapt care determină instanţa de recurs să le considere ca fiind declarative.

Nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurentului precum că procesul dat a fost unul necontradictoriu în condiţiile în care participanţilor la proces le-au fost oferite toate garanţiile unui proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios 3 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată, avocatul Roman Zadoinov ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul întreprinderii cu capital străin „ADEVĂRUL MEDIA” societate cu răspundere limitată, avocatul Roman Zadoinov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4