2ra-2744/15 — Desfacerea căsătoriei.

Dosarul nr. 2ra-2744/15 Prima instanţă: M. Buşuleac Instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă şi T. Dimitriadi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grozea Viorica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Grozea Sergiu către Grozea Viorica, privind desfacerea căsătoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 04 iunie 2015, prin care apelul declarat de Grozea Viorica a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 martie 2015. ACONSTATAT: La 12 martie 2014, avocatul Stănilă Elena, acţionînd în interesele lui Grozea Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Vioricăi Grozea, privind desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reprezentanta reclamantului a indicat că la 12 septembrie 1992, a fost înregistrată la Primăria s. Cîşliţa Prut, r-nul Cahul căsătoria între Grozea Sergiu şi Grozea Viorica, fiind trecută în registrul actelor de stare civilă nr. 06. Din convieţiurea în comun nu a rezultat nici un copil. Reprezentanta reclamantului a mai invocat că de aproximativ 10 ani soţii nu locuiesc împreună. La moment reclamantul se află în relaţii de concubinaj cu o altă 1 persoană, însă din motiv că pîrîta nu doreşte să desfacă căsătoria la Oficiul Stării Civile de comun acord, nu poate să încheie o altă căsătorie. Solicită avocatul Stănilă Elena, în interesele lui Grozea Sergiu desfacerea căsătoriei încheiată între Grozea Sergiu şi Grozea Viorica înregistrată la 12 septembrie 1992 sub nr. 6 şi trecută în registrul actelor de stare civilă la primăria s. Cîşliţa Prut, r-nul Cahul.

La 11 iunie 2014 Grozea Viorica a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Grozea Sergiu, privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, atribuind fiecăruia cîte ½ cotă-parte. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 18 martie 2015, cererea reconvenţională înaintată de Grozea Viorica împotriva lui Grozea Sergiu cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie, s-a separat întru-un proces aparte (f.d. 69). Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 martie 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de Grozea Sergiu către Grozea Viorica, privind desfacerea căsătoriei a fost admisă integral. A fost desfăcută căsătoria înregistrată la 12 septembrie 1992, cu nr.06, la Primăria s. Cîşliţa Prut, r-nul Cahul între Grozea Sergiu şi Grozea (Sturza) Viorica (f.d.

79, 82-83). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 04 iunie 2015, apelul declarat de Grozea Viorica a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 martie 2015 (f.d. 105-108). La 25 august 2015, Grozea Viorica, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat faptul că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material. Copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 13 iunie 2015 (f.d. 110), fiind recepţionată de către recurentă la 20 iunie 2015 (f.d.

114). Prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul declarat de Grozea Viorica a fost declarat cu omiterea termenului de atac. La 30 septembrie 2015, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de Grozea Viorica, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa prin care Grozea Sergiu să-şi expună poziţia faţă de temeiurile recursului. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. 2 Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Grozea Viorica, este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. b), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, Pîrnău ş.a.

vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012). 3 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Grozea Viorica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Grozea Viorica, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Petru Moraru 4