2ra-2040/15 — Determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură

prima instanţă: L.Ouş dosarul nr.2ra-2040/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Tatiana Vieru, Judecători: Iurie Bejenaru, Galina Statulat, Dumitru Mardari, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Elvira Calugari împotriva lui Vitalie Calugari, intervenient accesoriu Chiţu Dumitru privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care apelul înaintat de către Elvira Calugari a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 06 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 06 iunie 2012, Elvira Calugari s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Calugari, intervenient accesoriu Chiţu Dumitru privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, părțile Elvira Calugari și Vitalie Calugari au fost în căsătorie din 08 mai 1999 pînă la 12 martie 2012, cînd căsătoria a fost desfăcută (vol.I, f.d.9). Din căsătorie și viață în comun au doi copii minori – fiul Calugari Dominic şi fiica Calugari Francesca, născuţi ambii la 01 martie 2007 (vol.I, f.d.10-11).

Menționează reclamanta că, în timpul căsătoriei au dobândit împreună cu pârâtul următoarele bunuri care urmează a fi partajate în natură: - terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, - casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, - construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02, 1 - construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03, situate în mun. Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3. Susține reclamanta că, partajarea averii dobândite în timpul căsătoriei nu este posibilă pe cale amiabilă, motiv pentru care a sesizat instanţa de judecată cu prezenta acţiune. Solicită reclamanta Elvira Calugari, determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor Calugari, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte ideală din bunul imobil situat în mun.

Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, ce constă din: terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03 şi încetarea proprietăţii comune pe cote- părţi, prin împărţirea bunului imobil enunţat în natură. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 06 iunie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de către Elvira Calugari a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.182). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, a fost admis demersul apelantei Elvira Calugari privind scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, fiind dispusă scutirea integrală a apelantei Elvira Calugari de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Totodată, s-a respins demersul apelantei Elvira Calugari privind suspendarea procesului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Elvira Calugari, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 06 iunie 2015. Nefiind de acord cu actele judecătoreşti vizate, la 29 iunie 2015, Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi casarea parţială a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea demersului privind suspendarea procesului.

În susţinerea recursului s-a indicat că, circumstanţele importante ale pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, instanţele judecătoreşti, investite cu soluţionarea fondului cauzei, neîntemeiat au luat drept bază juridică pentru argumentarea poziţiilor sale decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013 (f.d.158-159), prin care s-a constatat că contestaţia depusă de către Elvira Calugari şi Vitalie Calugari cu privire la contestarea acţiunilor executorului judecătoresc este neîntemeiată, fiind astfel respinsă.

La fel, a indicat că, la data depunerii cererii de chemare în judecată bunurile solicitate de a fi partajate aparţineau cu drept de proprietate comună în devălmăşie soţilor Calugari, prin urmare consideră că, acţiunea sa privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea 2 dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură este întemeiată şi care urmează a fi admisă. Referitor la demersul privind suspendarea procesului pînă la devenirea irevocabilă a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ostafi Mihail şi Ostafi Valentina împotriva Elvirei Calugari şi lui Vitalie Calugari privind dispunerea evacuării din bunul imobil fără acordarea altui spaţiu locativ şi, la cererea reconvenţională depusă de către Elvira Calugari şi Vitalie Calugari împotriva lui Ostafi Mihail şi Ostafi Valentina, Chiţu Dumitru, Chiţu Ana, ÎS ,,Cadastru”, intervenienţi accesorii executorul judecătoresc Nicolăescu Nicolae privind recunoaşterea nulă a contractului de vînzare – cumpărare a bunului imobil, dispunerii radierii din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ostafi Mihail şi Ostafi Valentina, precum şi dispunerea ÎS ,,Cadastru” de a restabili dreptul de proprietate a Elvirei Calugari asupra bunului în privinţa căruia se solicită în prezenta speţă determinarea cotelor-părţi, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi, prin împărţirea bunului imobil în natură în prezenta speţă, consideră că acesta greşit a fost respins pe motiv că, cauzele civile enunţate nu au nimic în comun, fiind indisolubil legate una de alta.

La fel, invocă că, instanța de apel nu a intrat în esenţa problemei. Consideră că instanța de apel în cadrul examinării cauzei a interpretat și aplicat eronat prevederile Codului civil, Constituţiei RM, lăsînd fără apreciere încălcările comise de către intimat și a emis o decizie ilegală și eronată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la data de 02 aprilie 2015 (vol.I, f.d.240), iar recursul a fost depus la data de 29 iunie 2015 (vol.II, f.d.1), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurenta Elvira Calugari ar fi recepționat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru a fost declarat în termen. La 16 iulie 2015 în adresa lui Vitalie Calugari şi Chiţu Dumitru a fost expediată copia recursului declarat de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 10 august 2015, Chiţu Dumitru a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru ca fiind inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

3 Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul depus împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 este întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. În rest, decizia şi hotărîrea urmează a fi menținute.

Totodată, recursul declarant de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea demersului privind suspendarea procesului este neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, din materialele dosarului se constată că părțile Calugari Elvira şi Calugari Vitalie au fost în căsătorie din 08 mai 1999 pînă la 12 martie 2012, cînd căsătoria a fost desfăcută (vol.I, f.d.9).

Din căsătorie și viață în comun au doi copii minori – fiul Calugari Dominic şi fiica Calugari Francesca, născuţi ambii la 01 martie 2007 (vol.I, f.d.10-11). La fel, s-a constatat că, în timpul căsătoriei, la data de 17 octombrie 2007, reclamanta – recurentă Calugari Elvira a încheiat cu Braga Maria contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil ce constă din terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03, situate în mun. Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, cu preţul de 632650,20 lei (vol.I, f.d.6), soţii Calugari devenind astfel proprietarii bunurilor enumerate.

Tot actele cauzei atestă că, într-un alt litigiu, prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 iunie 2010, s-a dispus încasarea din contul lui Calugari Vitalie în beneficiul lui Chiţu Dumitru a sumei de 19 459 euro – cu titlu de daună şi a sumei de 4627 euro 71 cenţi – cu titlu de penalitate de întîrziere, în acest sens eliberîndu-se titlul executotiu. De asemena, Colegiul judiciar incontestabil a stabilit că, prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie nr. 056-174r/12 din 18 noiembrie 2011, a fost primit spre executare titlul executoriu nr. 2-256/2010 din 30.06.2010, emis de către Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău, privind încasarea din contul lui Calugari Vitalie în beneficiul lui Chiţu Dumitru a daunei în sumă de 19 459 euro şi a sumei de 4627 euro 71 cenţi – cu titlu de penalitate de întîrziere.

Totodată, prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie din 26 decembrie 2011, privind aplicarea măsurilor de asigurare în procedura de 4 executare, a fost aplicat sechestru asupra bunului imobil ce le aparţine lui Calugari Vitalie şi Calugari Elvira cu drept de proprietate comună în devălmășie. Din actele cauzei mai rezultă că, prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie privind dispunerea organizării licitației, s-a dispus scoaterea la licitaţie a bunului nominalizat pentru data de 28 februarie 2012, iar prin procesul- verbal fără număr din 28 februarie 2012, s-a constatat faptul că, licitaţia nu a avut loc, deoarece s-a înregistrat doar un singur participant, ceea ce contravine prevederilor art. 139 alin. (1) lit. a) Cod de executare.

S-a mai stabilit că, la 29 februarie 2012, Chiţu Dumitru a depus în adresa executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie o cerere, solicitînd preluarea bunului imobil sus-indicat la preţul stabilit la licitaţie, în sumă de 307955,20 lei. Ca urmare, în contul achitării datoriei debitoriale, prin încheierea nr. 056- 174r/12 din 01.03.2012, executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie a dispus transmiterea din contul lui Calugari Vitalie în proprietatea lui Chiţu Dumitru bunul imobil ce constă din terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03, situat în mun.

Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, cu specificarea că încheierea respectivă serveşte drept temei de înregistrare în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate după Chiţu Dumitru (vol.I, f.d.79).. Astfel, prin procesul-verbal al executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie privind transmiterea bunului din 01.03.2012, bunurile imobile litigioase au fost transmise în proprietatea lui Chiţu Dumitru, iar prin Extrasul din Registrul bunurilor imobile 28.02.2014 (vol.I, f.d.176) se atestă că proprietari ai bunul imobil respectiv sunt Chiţu Dumitru şi Chiţu Ana.

Tot actele cauzei mai atestă că, la data de 11 aprilie 2014, Chiţu Dumitru a încheiat cu Ostafi Mihail contractul de vînzare-cumpărare prin care primul, în calitate de vînzător, i-a vîndut ultimului bunul imobil ce constă din terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03, situat în mun. Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, motiv pentru care a fost sesizată instanţa de judecată cu prezenta acţiune. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Calugari, intervenient accesoriu Chiţu Dumitru, reclamanta-recurentă Elvira Calugari a solicitat, determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor Calugari, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte ideală din bunul imobil situat în mun.

Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, ce constă din: terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03 şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi, prin împărţirea bunului imobil enunţat în natură. 5 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță, avînd ca obiect determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură, s-a pronunțat în favoarea netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia ca fiind neîntemeiată (vol.I, f.d.186-189).

Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel (vol.I, f.d.241-250). Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul judiciar consideră întemeiate criticile în partea respingerii acțiunii privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În rest, instanţa de recurs consideră că, concluzia instanţelor de judecată despre necesitatea respingerii pretențiilor privind încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM.

Cu referire la solicitarea reclamantei Elvira Calugari, invocată în cererea de chemare în judecată, privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 19 Codul familiei, care statuează că, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial. Totodată, potrivit art. 20 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) Codul familiei, soţii de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune. Iar, conform art. 26 alin. (1) din acelaşi cod, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. Prevederi similare se regăsesc şi în art. 371 Cod civil. Astfel, potrivit normei enunţate, bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie până la proba contrară.

Conform art. 373 Cod civil, în cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale. Art. 26 alin. (2) Codul familiei prevede expres că, instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi sau de interesele copiilor minori. Instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de aceste prevederi legale şi neîntemeiat au respins această pretenție.

Într-adevăr, prin procesul-verbal şi 6 încheierea nr. 056-174r/12 din 01.03.2012, executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie a dispus transmiterea din contul lui Calugari Vitalie în proprietate lui Chiţu Dumitru bunul imobil ce constă din terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02, construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03, situat în mun. Chişinău, com.

Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, cu specificarea că încheierea respectivă serveşte drept temei de înregistrare în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate după Chiţu Dumitru, însă această circumstanţă nu poate constitui drept temei pentru respingerea pretenţiei privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate, în situaţia în care la data sesizării instanţei de judecată cu prezenta acţiune – 06 iunie 2012, bunul imobil sus-indicat aparținea cu drept de proprietate soţilor Elvira Calugari şi Vitalie Calugari. Această circumstanţă se confirmă prin Extrasul din registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacţiilor din 20.04.2012, valabil pînă la 20.06.2012.

În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs cu privire la faptul că instanţele de judecată greşit au respins pretenţia privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor Calugari şi recunoaşterea dreptului de proprietate, sunt întemeiate, or, dreptul de proprietate a lui Chiţu Dumitru şi Chiţu Ana asupra imobilului din litigiu a fost dobîndit la 07.04.2014 – ulterior sesizării instanţei de judecată cu prezenta acţiune, ceea ce se confirmă prin Extrasul din registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacţiilor din 20.04.2012, valabil pînă la 28.02.2014 (vol.I, f.d.176).

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul judiciar reiterează prevederile art. 320 alin. (2) Cod civil, care stipulează că, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. În acelaşi timp, instanţa de recurs menţionează că, hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 30 iunie 2010, prin care s-a dispus încasarea doar din contul lui Calugari Vitalie nu şi din contul recurentei Elvira Calugari în beneficiul lui Chiţu Dumitru a daunei în sumă de 19 459 euro şi a sumei de 4627 euro 71 cenţi – cu titlu de penalitate de întîrziere, urma a fi executată prin prisma prevederilor art. 95 Cod de executare, care indică că, urmărirea unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi şi în devălmăşie, inclusiv a celor indivizibile, se efectuează conform regulilor stabilite la art.353 din Codul civil. La rîndul său, art. 353 alin.alin. (1) şi (2) Cod civil, prevede că, creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate comună pe cote-părţi sau pot cere instanţei de judecată împărţirea bunului, caz în care urmărirea se face asupra părţii din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

În cazul vînzării silite a unei cote-părţi, executorul 7 judecătoresc va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi. La dosar nu există probe confirmative care să ateste faptul că suma enunţată încasată din contul lui Calugari Vitalie ar fi fost utilizată de către şoţi în interesele familiei. Prin urmare, argumentul recurentei prin care se suţine că împrumutul nu a fost folosit în interesul familiei este unul credibil, circumstanţă care n-a fost combătută de părţile interesate, care ar determina inaplicabilitatea prevederilor art. 24 Codul familiei. Cu referire la pretenția privind încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură, Colegiul judiciar consideră că, aceasta corect a fost respinsă.

Într-adevăr, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este unicul organ împuternicit de a trata dispoziţiile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, noţiunea de “speranţă legitimă” este asimilată noţiunii de “bun”, acesteia fiindu-i acordată protecţia oferită de art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi este tratată drept una din componentele dreptului de proprietate garantat atît de art. 1 al Convenţiei, cît şi de Constituţia Republicii Moldova. Art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Conform art. 46 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, statul ocroteşte proprietatea şi aceasta nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului. Dreptul de proprietate privată este garantat şi nimeni nu poate pune careva obstacole proprietarului pentru folosirea proprietăţii sale. Portivit art. 315 alin. (1) din Codul civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, iar conform art.316 alin. (1) şi (2) din Codul civil, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. În acest context, argumentele recurentei Elvira Calugari precum că, instanţele de judecată greşit au respins cerinţa privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură, sunt neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, or, în prezenta speţă nu există nici un temei juridic pentru a partaja în natură bunul imobil sus-menţionat, deoarece acesta la moment nu le aparţine cu drept de proprietate soţilor Calugari.

Cu referire la recursul declarat de către Elvira Calugari împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea 8 demersului privind suspendarea procesului, instanţa de recurs consideră că, acesta corect a fost respins ca fiind neîntemeiat. Într-adevăr, conform art. 261 lit. h) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe.

Însă, această normă nu poate constitui drept temei pentru admiterea demersului privind suspendarea procesului în situaţia în care din materialele anexate la dosar se concluzionează că, judecarea cauzei civile invocate de Elvira Calugari, nu a dus la imposibilitatea soluţionării apelului depus în prezenta cauză, or, norma sus-indicată se referă la dreptul instanţei de judecată de a suspenda procesul în cazurile prevăzute, printre care şi cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe, condiţie ce nu se atestă în prezenta speţă.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul depus împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, de admiterea a acţiunii. În rest, decizia şi hotărîrea urmează a fi menținute. Totodată, recursul declarant de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea demersului privind suspendarea procesului este neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea demersului privind suspendarea procesului. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în partea în care s-a dispus respingerea demersului privind suspendarea procesului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Elvira Calugari împotriva lui Vitalie Calugari, intervenient accesoriu Chiţu Dumitru privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură.

Se admite recursul declarat de către Elvira Calugari prin intermediul reprezentantului – avocatul Vasile Drăniceru împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015. 9 Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărârea hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 06 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Elvira Calugari împotriva lui Vitalie Calugari, intervenient accesoriu Chiţu Dumitru privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, recunoaşterea dreptului de proprietate şi încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunurilor imobile în natură, în partea respingerii acțiunii privind determinarea cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea se admite.

Se determină cota – parte din proprietatea comună, recunoscîndu-se dreptul de proprietate al Elvirei Calugari asupra ½ cotă-parte din bunul imobil situat în mun. Chişinău, com. Bubuieci, str. Vasile Alexandri, 3, ce constă din terenul cu suprafaţa de 0,0871 ha, cu nr. cadastral 0142111.146, casa de locuit individuală, cu nr. cadastral 0142111.146.01, construcţie accesorie, cu nr. cadastral 0142111.146.02 şi construcţie accesorie cu nr. cadastral 0142111.146.03. În rest, în partea respingerii pretenţiei privind încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţirea bunului imobil în natură, decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărârea hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 06 iunie 2015, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Statulat Dumitru Mardari Valentina Clevadî 10