2ra-2369/15 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N.Rusu dosarul nr. 2ra-2369/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, Ni.Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Baltă Maria împotriva Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti şi Primăriei satului Sofia, r-nul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 martie 2015 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 08 septembrie 2014, Baltă Maria s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti şi Primăriei satului Sofia, r-nul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Baltă Maria a indicat că, prin decizia Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti nr. 05/01 din 16 noiembrie 2012 a fost numită pe bază de concurs, desfăşurat în condiţiile legii, în funcţie de secretar al Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti, începînd cu 16 noiembrie 2012, cu o perioadă de probă de 6 luni. Afirmă că, perioada de probă a trecut cu succes, iar prin decizia Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti nr. 08/02 din 13 decembrie 2013 a fost confirmată în această funcţie ca funcţionar public, cu confirmarea gradului de consilier de stat clasa III, depunînd jurămîntul de credinţă.

1 Susţine reclamanta că, ulterior, prin decizia Consiliului local Sofia r-nul Hînceşti nr. 06/01 din 24 iulie 2014, cu 5 voturi „pro" din cei 10 consilieri prezenţi la şedinţă, a fost destituită din funcţia de secretar al Consiliului local Sofia, cu începerea de la data adoptării deciziei, invocîndu-se drept temei prevederile art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, incompetenţă profesională stabilită în urma obţinerii calificării „nesatisfăcător" la evaluarea anuală a performantelor profesionale ale funcţionarului public. Consideră că decizia menţionată este ilegală. În acest context, menţionează că, conform art. 19 alin. (3) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, consiliul local adoptă decizii cu votul majorităţii consilierilor prezenţi.

În cazul parităţii de voturi nu se adoptă nici o decizie. Invocă că, la şedinţa Consiliului local Sofia din 24 iulie 2014 au fost prezenţi 10 consilieri din cei 11 aleşi, iar pentru adoptarea deciziei privind destituirea sa din funcţia de secretar au votat doar 5 consilieri, 3 consilieri s-au abţinut, iar 2 au votat contra. Prin urmare, a lipsit votul majorităţii consilierilor prezenţi în luarea deciziei privind destituirea sa din funcţia de secretar, or, o asemenea decizie nu putea fi adoptată şi pe motiv de parităţi de voturi. Mai invocă că, conform art. 21 din Legea privind administraţia publică locală, consilierul poate fi prezent la şedinţa consiliului, însă nu participă la adoptarea deciziilor în condiţiile existenţei unui conflict de interese.

Sub acest aspect indică reclamanta că, pentru destituirea sa din funcţie a votat şi consilierul Valeriu Sava, soţul primarului Vera Sava, persoană cointeresată în concedierea sa, or, întrebarea privind destituirea sa din funcţie a fost inclusă în ordinea de zi de primar, tot acesta fiind şi autorul proiectului de decizie privind destituirea sa din funcţie conform art. 19 alin. (7) din Legea sus-indicată.

A mai invocat că, decizia pîrîtului nr. 06/01 din 24 iulie 2014 a fost adoptată şi contrar prevederilor art. 22 din Legea privind administraţia publică locală, fară ca problema de pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local privind destituirea sa din funcţie să fie însoţită de avizul sau raportul comisiei de specialitate a consiliului, precum lipseşte şi rezultatul unei evaluări anuale ale performanţelor profesionale de funcţionar public, întocmit în privinţa sa în mod obiectiv şi legal, prin care să se constate că, autoritatea publică i-a asigurat ei, ca tînăr specialist, posibilitatea la instruire prin diferite cursuri de instruire, respectiv prin diverse forme de dezvoltare profesională, soldate din partea sa fară succes.

A mai accentuat reclamanta că, conform art. 37 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, fiecare funcţionar are dreptul de a-şi perfecta, în mod continuu, abilităţile şi pregătirea profesională, iar autorităţile publice au obligaţia de a asigura posibilităţi la instruire atît în ţară, cît şi peste hotare, de a asigura diverse forme de dezvoltare profesională continuă.

Invocă că pe parcursul activităţii sale, deşi are un stagiu nu atît de mare, doar un an şi opt luni, ca funcţionar public cu confirmarea gradului, începînd cu 13 2 decembrie 2013, nu a beneficiat din partea primăriei de asemenea drepturi, dar dimpotrivă, din partea primarului în ultimele 3 luni pînă la destituire, a fost privată de dreptul de a munci, prin sigilarea uşii, ridicarea tuturor registrelor ce ţin de exercitarea funcţiei de secretar, îngrădirea accesului la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, toate acestea calificându-le drept discriminare a muncii în adresa sa.

Mai invocă că destituirea din funcţie este rezultatul ambiţiei primarului, deoarece în timpul unui control financiar s-a depistat falsul unei semnături ale sale, precum că ea ar fi primit un cadou din partea primăriei în valoare de 380 lei şi în timpul controlului, ea nu a recunoscut semnătura, depunînd explicaţie în acest sens, la ce primarul i-a dat de înţeles că va fi sancţionată pentru faptul că nu a recunoscut, punîndu-1 în situaţie să răspundă el pentru aceasta. Menţionează că, conform art. 23 alin. (5) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, funcţionarul public nu poate fi sancţionat sau prejudiciat pentru sesizarea cu bună-credinţă cu privire la dispoziţiile ilegale.

Susţine că pînă la concediere, nu i-a fost achitat salariul pentru ultimele luni lucrate, deşi celorlalţi angajaţi le-a fost achitat salariu deplin şi fără întîrziere, fapt pe care la fel îl consideră drept o discriminare în sfera muncii, îndreptată în adresa sa. Afirmă că, în urma adoptării acestei decizii ilegale, a fost privată de dreptul de a munci şi i-au fost cauzate suferinţe psihice, fiind prejudiciată moral. Invocă că la 06 august 2014, a depus în adresa Consiliului local Sofia o cerere prealabilă în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită reclamanta Baltă Maria, anularea ca fiind ilegală a deciziei Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti nr. 06/01 din 24 iulie 2014 „Cu privire la destituirea din funcţie", restabilirea sa în funcţia de secretar al Consiliului local Sofia, r-nul Hînceşti şi încasarea din contul Primăriei s. Sofia, r-nul Hînceşti în beneficiul său a salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 martie 2015, acţiunea înaintată de către Baltă Maria a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ca fiind ilegală a deciziei Consiliului local Sofia nr.06/01 din 24 iulie 2014 „Cu privire la destituirea din funcţie" în partea ce ţine de destituirea Mariei Baltă din funcţia de secretar al Consiliului local Sofia cu începere de la data adoptării deciziei.

S-a restabilit Maria Baltă în funcţia de secretar al Consiliului local Sofia şi au fost încasate din contul Primăriei s. Sofia, raionul Hînceşti în beneficiul Mariei Baltă salariul pentru lipsa forţată de la serviciu începînd cu 24 iulie 2014 şi pînă la data adoptării prezentei hotărîri 13.03.2015. S-a încasat din contul Primăriei s. Sofia, r-nul Hînceşti în beneficiul Mariei Baltă prejudiciul moral în sumă de 3200 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă (f.d.119). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către Primăria s. Sofia, raionul Hînceşti, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 martie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin 3 care acţiunea depusă de către Maria Baltă a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie (f.d.160-161).

Nefiind de acord cu actul judecătoresc enunţat, la 30 iulie 2015 şi, respectiv la 18 august 2015, Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, susţin recurenţii că, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că, destituirea din funcţie a Mariei Baltă a fost făcută în temiul art. 64 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 158 din 04.07.2008 şi care nu constituie abatere disciplinară ce ar reieşi din prevederile art. 57 al acestei legi. Prin urmare, odată ce legea respectivă nu prevede termenul de acţiune pentru asemenea litigii de muncă, la caz sunt aplicabile prevederile Codului muncii, astfel termenul de adresare în judecată a fost respectat.

În rezultat, instanţa de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de respingere a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul recurentei Maria Baltă la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.f.d.172-174,180-181). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 11 iunie 2015 (f.d.160-161), iar recursurile depuse de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti au fost depuse la 30 iulie 2015 şi, respectiv la 18 august 2015 (f.d.f.d.172-174,180-181), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurenta Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti ar fi recepționat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursurile depuse de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti au fost declarate în termen.

Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile depuse de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, urmează a fi declarate inadmisibile. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 4 esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, sunt declarative, or, acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererile de recurs depuse de Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot 5 fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile depuse de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Baltă Maria şi Primăria satului Sofia, r-nul Hînceşti, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6