3ra-1276/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Daşchevici dosarul nr. 3ra-1276/15 instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ungheni, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 02 august 2012, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus în Curtea de Apel Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni, intervenient accesoriu SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin scrisoarea nr. 95-02- 19/3008 din 07 iunie 2012 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni şi prin scrisoarea nr. 26-12/2-12/1375/4545 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat i-a fost refuzată recunoaşterea dreptului de a trece în cont TVA în sumă de 417 699,12 lei, ce reiese din tranzacţia de preluare în proprietatea Băncii, în contul stingerii datoriilor aferente creditelor bancare, a imobilului gajat, proprietatea debitorului SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice”. Menţionează că la 04 iulie 2012, Banca a înaintat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cererea prealabilă privind contestarea actului administrativ emis ilegal, însă la 16 iulie 2012, adică peste 12 de zile, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a restituit fără examinarea cererea Băncii, indicând că Banca trebuia se depună aceasta cerere la Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni.

1 Susţine că Banca nu este de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, deoarece contravine prevederilor legislaţiei în vigoare şi este lipsită de suport juridic. Afirmă că conform încheierii executorului judecătoresc Gheorghe Barnaciuc nr. 054-660/11 din 19 septembrie 2011, în proprietatea creditorului-gajist SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, în contul stingerii datoriilor SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice”, aferente contractelor de credit, au fost transmise următoarele bunuri gajate, proprietate a debitorului SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice”: încăperea nelocativă cu suprafaţa de 92,2 m.p., nr. cadastral 920110619501082 şi încăperea nelocativă cu suprafaţa de 172,8 m.p., nr. cadastral 920110619501083, la preţul total de 2 506 194,72 Ici.

Invocă că la 30 ianuarie 2012, executorul judecătoresc a întocmit procesul- verbal privind transmiterea bunurilor indicate în proprietatea Băncii, iar ulterior, acest fapt a fost reflectat în Registrul bunurilor imobile prin intermediul OCT Ungheni şi ca urmare, Banca este înregistrată în Registrul bunurilor imobile ca proprietarul imobilului menţionat. Mai invocă că la momentul adoptării încheierii executorului judecătoresc privind transmiterea în proprietate a bunurilor gajate, adică momentul în care se execută titlul executoriu, în conformitate cu prevederile art. 117 din Codul fiscal, agentul economic, adică SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” era obligat să întocmească factura fiscală cu suma TVA calculată din suma tranzacţiei de 2506194,72 lei şi să o prezinte imediat în adresa Băncii, însă la momentul efectuării tranzacţiei, SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” a refuzat să elibereze băncii factura fiscală, fapt ce se confirmă prin scrisoarea executorului judecătoresc Gheorghe Barnaciuc nr. 137 din 19 martie 2012. Menţionează că în situaţia creată, Banca a fost nevoită să depună la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat scrisoarea nr. 1251 din 16 martie 2012, prin care a solicitat efectuarea următoarelor acţiuni: sancţionarea SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” în conformitate cu art. 295 din Codul contravenţional; calcularea obligaţiei fiscale pe TVA a SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” pe tranzacţia indicată în sumă de 417 699,12 lei, cu obligarea acesteia de a elibera factura fiscală pe tranzacţia în cauză şi de a achita suma respectivă în buget; recunoaşterea dreptului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” de a trece în cont suma TVA pe tranzacţia indicată în mărime de 417699,12 lei, cu eliberarea confirmării respective, însă prin răspunsul nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012, primit de către Bancă la 12 iunie 2012, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni, de fapt, a refuzat în satisfacerea cerinţelor legale ale SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”.

Susţine că la examinarea de către organele fiscale a problemelor abordate de Bancă, prin scrisoarea nr. 1251 din 16 martie 2012, au avut loc încălcări grave a prevederilor legislaţiei în vigoare, fapt prin care au fost încălcate drepturile şi interesele legale ale Băncii şi, anume, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni, fără dovezi şi contrar informaţiei din actele oficiale ale executorului judecătoresc, a acceptat faptul că preţul final al tranzacţiei privind predarea Băncii în proprietate, în contul stingerii datoriilor SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice”, a imobilului gajat este de 3 007 433,66 lei, inclusiv TVA în sumă de 2 501238,94 lei, expus de SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice”, pe cînd în actele executorului judecătoresc clar a fost indicat că preţul tranzacţiei este de 2506194,72 lei, inclusiv TVA - 417 699,12 lei; Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni a acceptat pentru SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” factura fiscală SU nr. 3502060 din 30 ianuarie 2012 în lipsa semnăturii şi ştampilei cumpărătorului; Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nemotivat nu a examinat cerinţele Băncii, care a fost obligat să se expună măcar asupra trecerii în cont a sumei TVA respective pentru Bancă, în calitate de contribuabil mare şi ilegal a considerat pe sine incompetent de a examina cererea prealabilă a Băncii şi nicidecum nu a fost în drept să restituie cererea fără examinare, precum şi nici un organ fiscal, implicat în examinarea cauzei prescrise, nu a efectuat în mod legal şi cuvenit controlul faptului corectitudinii informaţiilor şi înscrisurilor prezentate lor din partea SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” cu cele emise de executorul judecătoresc. Afirmă că aceste fapte contribuie direct la neexecutarea din partea SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” a obligaţiilor prevăzute de lege privind întocmirea şi eliberarea facturii fiscale cu datele concrete pe tranzacţia nominalizată, ce influenţează asupra dreptului Băncii de a se folosi de dreptul privind trecerea în cont a sumei TVA, care, de fapt, este achitată de Bancă, fiind calculată şi plătită suma totală a tranzacţiei, inclusiv TVA, ce direct lezează drepturile şi interesele ocrotite de lege ale Băncii. Prin urmare, solicită anularea actului administrativ, expus prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012, obligarea organului fiscal de a calcula obligaţia fiscală pe TVA a SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” în sumă de 417699,12 lei, ce reiese din tranzacţia privind transmiterea în proprietate a obiectelor imobile gajate la SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” în contul stingerii datoriilor aferente contractelor de credit, cu obligarea SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” de a elibera factura fiscală pe tranzacţia în cauză în sumă de 2506194,72 lei, inclusiv TVA – 417699,12 lei şi obligarea organului fiscal de a recunoaşte dreptul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” de a trece în cont suma TVA pe tranzacţia enunţată în mărime de 417699,12 lei, cu eliberarea confirmării respective.

Ulterior, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a recunoaşte dreptul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” de a trece în cont suma TVA pe tranzacţia enunţată în mărime de 417699,12 lei, cu eliberarea documentului ce confirmă faptul permiterii Băncii de a trece în cont suma plătită a TVA în mărime de 417699,12 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 a fost constatată competenţa Judecătoriei Ungheni la judecarea în fond a pricinii şi pricina civilă a fost remisă spre judecare în fond la Judecătoria Ungheni. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” şi menţinută hotărârea primei instanțe. 3 La 09 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menţionează că instanţa de apel a ajuns la concluzia că răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012 ar fi doar o informaţie care nu poate vătăma un drept recunoscut de lege a persoanei şi deci, nu poate constitui obiect al contenciosului administrativ, însă din materialele cauzei incontestabil reiese că prin răspunsul indicat nu s-a oferit careva informaţii, ci au fost respinse solicitările Băncii, obligând-o să întreprindă în continuare acţiuni în vederea apărării drepturilor sale.

Susţine că instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă corect a constatat că la materialele dosarului nu există factura fiscală, cu care nu este de acord recurenta, insinuînd astfel că Banca urma să conteste factura fiscală şi nicidecum inacţiunile Inspectoratului Fiscal, însă în pct. 4 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30 octombrie 2009 a fost indicat că dacă autoritatea publică, printr-o adresă, refuză emiterea unui act administrativ sau eliberarea unor acte, precum şi în cazul în care cererea nu este examinată în termenul legal, persoana poate contesta inacţiunile autorităţii publice, care sînt asimilate actului administrativ.

Afirmă că instanţa de apel a concluzionat că Inspectoratul Fiscal de Stat nu are atribuţii de a obliga agentul economic la întocmirea altei facturi fiscale decît cea prezentată Inspectoratul Fiscal de Stat, avînd dreptul de sancţionare în cazul depistării încălcărilor la eliberarea facturilor fiscale, dar a uitat să indice în decizia contestată că această concluzie se bazează doar pe susţinerile declarative ale reprezentantului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Invocă că conform art. 134 alin. (1) lit. lit. i) şi j) din Codul fiscal, organul fiscal şi funcţionarul fiscal au dreptul să pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor privind: anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii, să ceară şi să verifice lichidarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de constrîngere.

Mai invocă că art. 136 lit. j) din Codul fiscal stabileşte că organul fiscal şi funcţionarul fiscal au următoarele obligaţii: să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz. Menţionează că reprezentantul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a prezentat instanţei de judecată poziţia organului ierarhic superior al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni, expusă în răspunsul nr. 26-08/2-12/1-3209/8681 din 20 noiembrie 2014, în care Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de fapt, confirmă legalitatea poziţiei Băncii cu privire la calcularea TVA şi denotă erorile admise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni la respingerea solicitărilor din cererea nr. 1251 din 16 martie 2012 prin comunicatul nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012. 4 Susţine că instanţa de apel a concluzionat că SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” are calitate de intervenient accesoriu şi, respectiv, neavînd calitate de pârât, nu poate fi obligată de a elibera factura fiscală. Afirmă că instanţa de apel, ajungând la o astfel de concluzie, nu a intrat în esenţa litigiului, deoarece SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a solicitat obligarea organului fiscal de a-şi exercita atribuţiile legale privind obligarea SRL „Pulsar- Info. Tehnologii Electronice” de a corecta ilegalităţile admise. Invocă că necătînd la faptul că pe parcursul examinării litigiului, atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel au fost demonstrate incontestabil admiterea ilegalităţilor invocate, pasibile sancţionării în conformitate cu prevederile Codului fiscal, organul fiscal continuă să nu întreprindă careva acţiuni în această direcţie.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 septembrie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a solicitat anularea actului administrativ, expus prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012, obligarea organului fiscal de a calcula obligaţia fiscală pe TVA a SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” în sumă de 417699,12 lei, ce reiese din tranzacţia privind transmiterea în proprietate a obiectelor imobile gajate la SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” în contul stingerii datoriilor aferente contractelor de credit, cu obligarea SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” de a elibera factura fiscală pe tranzacţia în cauză în sumă de 2506194,72 lei, inclusiv TVA – 417699,12 lei şi obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a recunoaşte dreptul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” de a trece în cont suma TVA pe tranzacţia enunţată în mărime de 417699,12 lei, cu eliberarea documentului ce confirmă faptul permiterii Băncii de a trece în cont suma plătită a TVA în mărime de 417699,12 lei. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală.

Actele pricinii denotă faptul că prin răspunsul nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni a informat SA „Banca de 5 Finanţe şi Comerţ” despre faptul că bunurile imobile au fost scoase la licitaţie, însă licitaţia în ambele cazuri nu a avut loc, astfel, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanţei, la preţul stabilit la ultima licitaţie, adică cu 2506194 lei, iar ţinând cont de faptul că în preţul de vînzare a bunului scos la licitaţie nu se include TVA, acesta se calculează de la valoarea impozabilă a bunului imobil, adică din suma de 2506194 lei, ce va constitui 501239 lei. Totodată, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni a mai informat-o că pe livrarea în cauză, la 30 ianuarie 2012, SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” a întocmit factura fiscală seria SU nr. 3502060 cu valoarea livrării în sumă de 3007433,66 lei, inclusiv TVA – 501238,94 lei, care a fost trecută în evidenţa contabilă şi declarată la buget în perioada fiscală ianuarie 2012, iar din lămurirea persoanei responsabile, L.Tolocica, banca nu a fost de acord cu suma TVA indicată în factură şi a refuzat să o primească şi la rîndul său, agentul economic a expediat factura dată prin oficiul poştal, fapt ce poate fi confirmat prin avizul de livrare din 21 martie 2012 (f. d. 19, vol. I). Conform art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b). Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform art. 2 din Legea enunţată, termenul „act administrativ” are semnificaţia de manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării sau executării în concret a legii. Cu referire la prevederile normelor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012 nu poate fi considerat drept act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ şi, prun urmare, nu poate constitui obiect al acţiunii în contenciosul administrativ.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţa nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cererea sa să fie dat într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea conţinutului răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. Prin urmare, instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins pretenţia recurentei cu privire la anularea răspunsului Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni nr. 95-02-19/3008 din 07 iunie 2012. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au respins pretenţia recurentei cu privire la obligarea organului fiscal de a calcula obligaţia fiscală pe TVA a SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” în sumă de 417699,12 6 lei, ce reiese din tranzacţia privind transmiterea în proprietate a obiectelor imobile gajate la SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” în contul stingerii datoriilor aferente contractelor de credit, cu obligarea SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” de a elibera factura fiscală pe tranzacţia în cauză în sumă de 2506194,72 lei, inclusiv TVA – 417699,12 lei La materialele dosarului nu a fost anexată factura fiscală, cu care SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” nu este de acord, precum şi nu a fost anexat un calcul, în baza căruia a fost eliberată factura fiscală. Prin urmare, instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra legalităţii calculării obligaţiei fiscale pe TVA a SRL „Pulsar-Info.

Tehnologii Electronice” în sumă de 417699.12 lei. Afară de aceasta, organul fiscal nu are atribuţii de a obliga agentul economic la întocmirea altei facturi fiscale decît cea prezentată organului fiscal, avînd dreptul de sancţionare în cazul depistării încălcărilor la eliberarea facturilor fiscale. La caz, se mai reţine că în conformitate cu art. 59 alin. (l) CPC, parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios. Dat fiind faptul că SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” are calitatea de intervenient accesoriu şi, respectiv, neavînd calitatea de pârât, nu poate fi obligat de a elibera factura fiscală în sumă de 2506194,72 lei, inclusiv TVA - 417699,12 lei.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au respins şi pretenţia recurentei cu privire la obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a recunoaşte dreptul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” de a trece în cont suma TVA pe tranzacţia enunţată în mărime de 417699,12 lei, cu eliberarea documentului ce confirmă faptul permiterii Băncii de a trece în cont suma plătită a TVA în mărime de 417699,12 lei, deoarece această pretenţie derivă din pretenţia cu privire la obligarea organului fiscal de a calcula obligaţia fiscală pe TVA a SRL „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” în sumă de 417699,12 lei, care a fost respinsă.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins acţiunea, iar argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 7 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ungheni, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Pulsar-Info. Tehnologii Electronice” cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 8