- Dosarul nr.
- 3ra-713/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 9 septembrie 2015
- Părțile
- SA Banca de Finanţe şi Comerţ vs Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal
- Pe scurt
- Procedura primirii şi soluţionării plîngerii de către Centru
3ra-713/15 — Contestarea actului administrativ şi obligarea iniţierii unui control
prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 3ra-713/15 instanța de apel: M: Guzun, A. Doga, M. Moraru DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea iniţierii unui control, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 22 septembrie 2014, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2014, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea iniţierii unui control.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 20 septembrie 2013, şeful adjunct al Direcţiei evidenţă şi control al Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 02-11/81/13-019, conform căruia a constatat încălcarea de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a prevederilor art. 74/1 alin. alin. (l)-(3) din Codul contravenţional. Menţionează că toate materialele referitor la acest caz au fost transmise pentru soluţionare conform competenţei la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, iar la 18 decembrie 2013, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis o decizie, prin care SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a fost recunoscută vinovată doar în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 74/1 alin. (2) din Codul contravenţional şi procesul contravenţional a fost încetat din motivul expirării termenului de prescripţie.
Susţine că ulterior, Igor Mocan (în baza plângerii căruia a fost iniţiat procesul contravenţional) a depus la Judecătoria Centru mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 500000 lei. Afirmă că drept probă, la cerere a fost anexată, decizia Centrului privind finalizarea controlului din 20 septembrie 2013, prin care s-a dispus constatarea faptului încălcării de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a prevederilor art. 23 alin. (1), art.29 alin. (1) şi art. 30 din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal şi finalizarea controlului 02-11/81/13 iniţiat în baza plângerii lui Igor Mocan din 20 mai 2013, decizia fiind cu drept de atac în ordine de contencios administrativ în termen de 30 zile.
Invocă că reclamanta a făcut cunoştinţă cu decizia enunţată la 10 aprilie 2014, în cadrul examinării pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui Igor Mocan împotriva sa cu privire la repararea prejudiciului moral. Mai invocă că deşi decizia enunţată este cu drept de atac, pârâtul nu a informat în modul prevăzut de lege persoana vizată în ea, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, fapt prin care a încălcat procedura stabilită şi a lezat dreptul instituţiei financiare la contestare. În afară de aceasta, consideră că decizia pârâtului din 20 septembrie 2013 este un act administrativ ilegal în fond şi emis cu încălcarea procedurii stabilite.
Menţionează că la 29 aprilie 2014, au fost expediate în adresa pârâtului cererea prealabilă pentru contestarea deciziei din 20 septembrie 2013 şi plângerea pentru pornirea unei proceduri în privinţa lui Igor Mocan pentru deţinerea ilegală a listei acţionarilor (cu date personale) şi pentru ridicarea şi returnarea (sau distrugerea) documentului deţinut ilegal, iar la 21 mai 2014, banca a recepţionat răspunsul pârâtului, prin care a fost informată că atît cererea prealabilă, cît şi plângerea au fost respinse. Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului din 20 septembrie 2013 privind finalizarea controlului ca fiind ilegală şi obligarea pârâtului de a porni controlul asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 septembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligat Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal să pornească controlul asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”. În rest acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 03 februarie 10]5 a fost respins apelul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri.
Recurentul Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material. Menţionează că instanţa nu a ţinut cont de prevederile art. art. 1 şi 3 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal. Susţine că instanţele judecătoreşti au interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 27 din Legea menţionată.
Afirmă că aprecierile greşite ale instanţei de apel şi ale primei instanţe, în prezenţa unor argumente ambigue şi deplasate de esenţa reală a unor prevederi ale legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal, au dus la apariţia unor concluzii precum că argumentele, expuse în cererea de apel de către recurent, sunt neîntemeiate, neprobate şi nejustificate, din care considerente fiind ulterior respinse, iar recurentul a fost obligat să iniţieze un control asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „FinComBank”. Invocă că în conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.
Or, atît în hotărârea primei instanţe, cît şi în decizia instanţei de apel rămâne în continuare neclar conform căror norme materiale, aplicabile speţei, aceste instanţe pot obliga Centrul de a iniţia un control. Mai invocă că în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, hotărârea primei instanţe trebuia să fie bazată pe norma materială, iar în cazul în care Legea privind protecţia datelor cu caracter personal şi Regulamentul privind controlul legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal, aprobat prin ordinul directorului Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal nr. 14 din 12 mai 2014, precum şi alte acte legislative sau normative în vigoare nu prevăd astfel de acţiuni, consideră că prima instanţă ilegal şi contrar legii a obligat Centrul să întreprindă acţiuni de control.
Menţionează că Centrul este în imposibilitate de a solicita distrugerea datelor cu caracter personal dezvăluite ilegal de Bancă, din motiv că ele au statut de probă la înaintarea acţiunii civile în instanţa de judecată. Respectiv, doar instanţa de judecată poate decide în privinţa pertinenţei şi necesităţii anexării acestora la materialele cauzei. Prin referinţa depusă la 15 mai 2015 SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 20 mai 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 20 septembrie 2013, şeful adjunct al Direcţiei evidenţă şi control al Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 02-11/81/13-019, conform căruia a constatat încălcarea de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a prevederilor art. 741 alin. alin. (l), (2) şi (4) din Codul contravenţional.
De asemenea, s-a constatat că la aceeaşi dată, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a emis decizia privind finalizarea controlului, prin care a dispus constatarea faptului încălcării de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a prevederilor art. 23 alin. (1), art. 29 alin. (1) şi art. 30 din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal şi finalizarea controlului 02- 11/81/13 iniţiat în baza plîngerii lui Igor Mocan din 20 mai 2013. La 18 decembrie 2013, prin decizia Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 741 alin. (2) din Codul contravenţional şi procesul contravenţional a fost încetat din motivul expirării termenului de prescripţie.
La 23 aprilie 2014, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” s-a adresat la Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal cu o cerere prealabilă, înregistrată sub nr.09915, prin care a solicitat anularea deciziei privind finalizarea controlului din 20 septembrie 2013. Totodată, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus la Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi o plângere, înregistrată sub nr. 09916, prin care a solicitat pornirea unei proceduri pentru a stabili modul, în care Igor Mocan deţine ilegal lista acţionarilor (cu date personale), precum şi ridicarea de la acesta a listei enunţate şi returnarea acesteia instituţiei financiare sau distrugerea acesteia în modul prevăzut de lege.
Prin răspunsul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal nr. 02-07/717 din 19 mai 2014 au fost respinse alegaţiile invocate în cererea prealabilă nr. 09915 şi în plângerea nr. 09916 din 23 aprilie 2014 ca fiind nefondate de drept şi de fapt. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a solicitat anularea deciziei Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 20 septembrie 2013 privind finalizarea controlului ca fiind ilegală şi obligarea acestuia de a porni controlul asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „FinComBank”.
Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, obligând Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal să pornească controlul asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, în rest respingând acţiunea ca tardivă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală.
Conform art. 27 alin. alin. (1) şi (3) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, subiectul datelor cu caracter personal care consideră că prelucrarea datelor sale nu este conformă cu cerinţele prezentei legi poate înainta Centrului o plîngere în termen de 30 de zile din momentul depistării încălcării. În urma examinării plângerii, Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa încălcării prevederilor legislaţiei, fie suspendarea operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori obţinute ilicit. Decizia este comunicată părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plîngerii.
Din materialele dosarului rezultă că la 19 mai 2014, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a remis în adresa BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” un răspuns, prin s-a expus atît asupra cererii prealabile, cît şi asupra plângerii pe marginea acţiunilor lui Igor Mocan, ceea ce contravine prevederilor legale enunţate, în condiţiile în care acestea stabilesc expres că în urma examinării unei plîngeri, Centrul urmează să emită o decizie motivată.
Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au admis parţial acţiunea şi au obligat Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal să pornească controlul asupra faptului deţinerii de către Igor Mocan a unui document oficial ce conţine date cu caracter personal ale acţionarilor SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea iniţierii unui control. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi