3ra-1255/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1255/15 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.A. Miron) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud.:E. Fistican, S. Arnăut, V. Negru) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile Marina împotriva deciziei din 26 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Marina împotriva Preşedintelui Republicii Moldova, intervenient accesoriu Academia de Administrare Publică privind contestarea actului administrativ şi repunerea în funcţia anterior deţinută, c o n s t a t ă : La data de 14 aprilie 2014, Marina Vasile a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Preşedintelui Republicii Moldova, intervenient accesoriu Academia de Administrare Publică solicitînd anularea Decretului nr. 975- VII din 24 ianuarie 2014 al Preşedintelui Republicii Moldova, ca fiind ilegal şi repunerea sa în funcţia anterior deţinută.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că prin Decretul nr.284-V din 03 mai 2010 al Preşedintelui Republicii Moldova, a fost desemnat în funcţie de rector al Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. Indică că, începînd cu 22 ianuarie 2014 pînă la 05 martie 2014 s-a aflat în concediu medical. La revenirea în serviciu, de către serviciul personal al Academiei i-a fost adus la cunoştinţă faptul că prin Decretul nr. 975-VII din 24 ianuarie 2014 al Preşedintelui Republicii Moldova, intrat în vigoare la data semnării, a fost eliberat din funcţia de rector al Academiei. Susţine că nu a fost preîntîmpinat referitor la eventuala eliberare din funcţie, nu a fost sancţionat disciplinar pe durata exercitării mandatului de rector, dar dimpotrivă, a primit distincţii de stat pentru rezultate prodigioase în muncă.

Afirmă că, prin cererea prealabilă din 07 martie 2014, a solicitat revocarea Decretului emis, dar nu a primit nici un răspuns pînă în prezent. Consideră că, Decretul contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece la emiterea lui nu au fost respectate prevederile imperative ale legii, în special Codul muncii şi Legea învăţămîntului. 1 Menţionează că, decretul Președintelui Republicii Moldova este un act administrativ cu caracter individual, iar funcţia din care a fost destituit nu se găseşte în anexa la Legea contenciosului administrativ şi astfel, acţiunea sa privind legalitatea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova, nu este exceptată de la controlul judecătoresc în ordinea contenciosului administrativ.

Notează că, prin eliberarea sa din funcţie a fost încălcat principiul protecţiei împotriva şomajului, consacrat în art. 5 lit. c) Codul muncii. La data de 21 august 2014, reclamantul a depus argumente suplimentare în susţinerea acţiunii şi anume că, la data de 13 ianuarie 2014, Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 951-VII privind reorganizarea Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, publicat în Monitorul Oficial la 17 ianuarie 2014. Conform art. 2 al Decretului, Academia este o instituţie publică de învăţămînt superior, persoană juridică de drept public autonomă, în subordinea Guvernului, care îşi desfăşoară activitatea în baza propriului statut aprobat de Guvern, iar art. 5 statuează că Guvernul urmează să aducă actele sale normative în concordanţă cu prevederile Decretului.

Afirmă că, art. 6 al Decretului prevede că la data intrării în vigoare se abrogă Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1113-III din 12 februarie 2003 privind reorganizarea Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Guvernul Republicii Moldova. Consideră că, Preşedintele Republicii Moldova nu era abilitat la 24 ianuarie 2014 să-l elibereze din funcţie, deoarece instituţia respectivă se afla în subordinea Guvernului RM, iar Decretul nr.1113-III din 12 februarie 2003 prin care Academia de Administrare Publică a fost transferat în subordinea Preşedintelui Republicii Moldova, a fost abrogat.

Susţine că, a fost eliberat din funcţie la 24 ianuarie 2014 contrar legii, deoarece se afla în concediu medical, iar ultima zi de muncă-05 martie 2014 nu corespunde cu ziua încetării contractului individual de muncă-24 ianuarie 2014. Declară că, nu i-a fost adus la cunoştinţă actul de demitere înainte sau cel puţin în ziua eliberării din funcţie, menţionînd că a revenit la serviciu la 06 martie 2014 după concediul medical, iar Prim-prorectorul l-a informat despre Decretul nr. 975- VII din 24 ianuarie 2014, prin care a fost concediat. Indică că, încetarea contractului individual de muncă, conform art. 82 lit.i) Codul muncii, poate avea loc doar la atingerea vîrstei de pensionare, iar acest eveniment, în cazul lui, s-a consumat la 21 octombrie 2012, cînd a atins vîrsta de pensionare.

Nu poate fi eliberat din funcţie în temeiul atingerii vîrstei de pensionare, deoarece contractul de muncă nu a încetat la acel moment şi, în opinia sa, a fost discriminat şi tratat diferențiat în raport cu colegii săi. Reiterează că, nu a fost preavizat în legătură cu încetarea contractului individual de muncă înainte de termen. Afirmă că, Decretul nr. 975-VII din 24 ianuarie 2014 al Preşedintelui Republicii Moldova este adoptat cu încălcarea procedurii, deoarece nu putea intra în vigoare înainte de înştiinţarea sa şi înainte de publicarea acestuia.

Relatează că, prin Hotărîrea nr. 19 din 03 iunie 2014 a Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii învăţămîntului, a fost 2 declarată neconstituţională sintagma „cu excepţia rectorului instituţiei de învăţămînt de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, rectorilor instituţiilor de învăţămînt subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care sunt numiţi în funcţie de către autorităţile respective” şi textul „care este numit în funcţie prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova” din art. 48 alin.(4) al Legii învăţămîntului.

Prin hotărîrea din data de 09 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău s-a respins cererea de chemare în judecată a lui Vasile Marina împotriva Preşedintelui Republicii Moldova, intervenient accesoriu Academia de Administrare Publică pivind anularea Decretului nr. 975-VII din 24 ianuarie 2014, repunerea în funcţia anterior deţinută. Prin decizia din data de 26 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău a fost respins apelul depus de Vasile Marina și s-a menținut hotărîrea din 09 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău. La data de 23 iulie 2015, Vasile Marina a declarat recurs împotriva deciziei din data de 26.05.2015 a Curții de Apel Chişinău solicitînd casarea acesteia. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat legea.

Susţine că, prin argumentul instanţelor de judecată precum că Preşedintele Republicii Moldova era în drept să-l elibereze din funcţie conform art. 5 din Decretul Preşedintelui nr. 951-VII din 13 ianuarie 2014, deoarece era valabil statutul vechi al Academiei, au fost interpretate eronat art. 64 alin.(3) Codul muncii şi art. 6 din Decretul nr. 951. În caz de reorganizare, succesorul preia toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele individuale de muncă. Conform art. 1 al Decretului nr 951 Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova se reorganizează în Academia de Studii Administrative, care conform art. 2 se află în subordinea Guvernului. Relatează că, din 17 ianuarie 2014 Guvernul este autoritatea care deţine toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din raportul de muncă.

În urma confundării tipului de instituţie universitară care dispune de autonomie garantată de Constituţie cu instituţia preuniversitară, atît şeful statului, cît şi instanţele de judecată, în opinia sa, au făcut uz la judecarea speţei de normele unui act care nu este derivat sau subordonat legii. Afirmă că, a fost interpretat eronat art. 86 alin.(2) Codul muncii precum că nu se admite concedierea în timpul concediului medical, fiind argumentat faptul dat prin aceea că a fost concediat în temeiul art. 86 alin.(1) lit.z) Codul muncii şi nu art. 82 lit.i) Codul muncii. În opinia sa, eliberarea din funcţie conform art. 82 lit.i) Codul muncii, după ce evenimentul obiectiv, ce nu depinde de voinţa părţilor s-a consumat, este un temei care cade sub incidenţa art. 86 alin.(1) lit.z) Codul muncii.

Declară că, argumentul instanţelor de judecată precum că nu trebuia avizat prealabil, deoarece nu a fost concediat, ci încetat contractul de muncă, în opinia sa, contravine prevederilor art. 264 Codul muncii şi art. 81 alin.(3) Codul muncii. Consideră că, instanţa de apel a concluzionat greşit şi faptul că ar fi angajat în funcţia de rector pe un termen determinat, deoarece conform Decretului este desemnat în funcţie de rector pe un termen nedeterminat. 3 Indică că, instanţele ierarhic inferioare, în actele de dispoziţie, nu au motivat argumentele sale referitor la demiterea de către Preşedintele ţării a conducătorului instituţiei aflate în subordinea Guvernului şi concedierea în perioada concediului medical.

Pretinde încălcarea prevederilor art. 6 CEDO-dreptul la un proces echitabil, deoarece în hotărîrile adoptate nu desprinde argumentarea poziţiei sale. Suplimentar invocă că, erorile admise de instanţa de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a fost interpretată eronat legea. Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chişinău a adoptat decizia recurată la 26 mai 2015, iar recurentul Vasile Marina a declarat recurs la data de 23 iulie 2015, prin ce se atestă depunerea acestuia în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Marina Vasile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Marina Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult de atît, argumentele invocate în recurs, în esenţă, sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are 4 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Marina Vasile, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Marina Vasile împotriva deciziei din 26 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 5