3ra-1545/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1545/14 prima instanţă: V. Lazari instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga și A. Nogai ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Serețan Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serețan Iurie împotriva Aparatului președintelui raionului Strășeni privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Serețan Iurie cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 23 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 14 decembrie 2013, Serețan Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Aparatului președintelui raionului Strășeni, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 28 august 2006 a fost angajat în calitate de specialist coordonator în probleme relaţii cu publicul în cadrul Aparatului preşedintelui raionului Străşeni. Afirmă Serețan Iurie că ulterior, la 01 noiembrie 2007 a fost transferat în funcţia de specialist în problemele mass-media, iar prin dispoziţia din 21 februarie 2008 a fost numit şef al Secţiei administraţie publică din cadrul Aparatului preşedintelui raionului Străşeni, activînd în această funcţie fără a admite careva abateri disciplinare. Indică reclamantul că, în perioada cuprinsă între 23 septembrie 2013 - 28 septembrie 2013 s-a aflat în sesiunea de toamnă la Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, unde îşi face studiile de masterat.

La sesiunea în cauză a admis o restanţă la disciplina de psihologie a conducerii, pe care a susţinut-o la data de 30 septembrie 2013, fapt confirmat prin certificatul eliberat de şeful catedrei Drept Constituţional şi Drept administrativ, însă în acea zi preşedintele raionului nu se afla la serviciu, iar despre necesitatea de a susţine restanţa a informat şeful Serviciului juridic, care la rîndul său a informat Secretarul Consiliului raional Străşeni.

1 Invocă Serețan Iurie că, pentru absenţa de la serviciu în acea zi nu i s-a achitat salariul, deşi un careva act administrativ în acest sens nu a fost emis de către angajator, iar la 08 octombrie 2013 preşedintele raionului a sesizat comisia de disciplină privind abaterea disciplinară comisă, cu propunerea de aplicare a sancţiunii disciplinare sub formă de destituire din funcţia publică, iar ca rezultat a fost emisă dispoziţia nr. l69-P din 29 noiembrie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr. l70-P din 29 noiembrie 2013 cu privire la destituirea din funcţia publică.

Consideră reclamantul că, aceste dispoziţii sunt ilegale deoarece au fost emise contrar legii şi cu încălcarea procedurii şi anume a pct. 17 și 18 din Regulamentul comisiei de disciplină aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11 martie 2009 şi art.59 alin.(l0) al Legi nr.158 din 04 iulie 2008. Astfel susține Serețan Iurie, că președintele raionului Strășeni nu era în drept să dețină concomitent și calitatea de președinte al comisiei de disciplină, or aceste funcții sunt incompatibile. Totodată a mai indicat Serețan Iurie că, au fost încălcate termenele de examinare a abaterii disciplinare, or sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea sa, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Prin urmare, menționează reclamantul că termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare a început să curgă odată cu sesizarea comisiei de disciplină, adică la 08 octombrie 2013 care a expirat la 08 noiembrie 2013 Solicită reclamantul Sereţan Iurie anularea dispoziţiilor președintelui raionului Strășeni nr. 169-P din 29 noiembrie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr. l70-P din 29 noiembrie 2013 privind destituirea din funcţia publică, ca fiind ilegale, cu restabilirea în funcţia de şef al Secţiei administraţie publică în cadrul Aparatului preşedintelui raionului Străşeni.

Ulterior, la data de 18 februarie 2014 reprezentantul reclamantului a depus cerere privind completarea temeiurilor acţiunii şi majorarea pretenţiilor, prin care a solicitat anularea dispoziţiilor președintelui raionului Strășeni nr.169-P din 29 noiembrie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr.l70-P din 29 noiembrie 2013 cu privire la destituirea din funcţia publică, ca fiind ilegale, încasarea din contul pîrîtului a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Străşeni din 23 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.

63, 67-75). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014 apelul declarat de către Sereţan Iurie a fost respins cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 23 aprilie 2014 (vol. I, f.d. 117, 118-126). La 03 octombrie 2014 Sereţan Iurie a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel recursul declarat la 03 octombrie 2014 de către Sereţan Iurie este depus în termen. În motivarea recursului Sereţan Iurie a invocat că instanţele ierarhic inferioare 2 au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural, iar în concluzie au fost emise decizii ilegale.

Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de Sereţan Iurie, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 04 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin. (3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Sereţan Iurie în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o 3 instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sereţan Iurie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Sereţan Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4