2ra-2251/15 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2251/15 Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chișinău (jud S. Papuha) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, A. Nogai, A. Doga) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fominîh Raisa împotriva deciziei din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Raisei Fominîh împotriva Nataliei Şevcenco (Bratuţel) privind încasarea prejudiciului, c o n s t a t ă : La data de 04 februarie 2013, Fominîh Raisa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Şevcenco (Bratuţel) solicitînd încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că este coproprietară a 3/8 cote- părţi ideale din apartamentul nr.24, str. Matei Basarab, 8, mun. Chişinău, în baza deciziei irevocabile nr. 2ra-1794/09 din 21 octombrie 2009 a Curţii Supreme de Justiţie, înregistrată la data de 14 ianuarie 2010, la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău în Registrul bunurilor imobile, cu număr cadastral 010041417301024. Menţionează că, prin hotărîrea nr. 2-1512/08 din 29 februarie 2008 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, menţinută în această parte prin decizia nr.2a- 7209 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Chişinău şi decizia din 21 octombrie 2009 a Curţii Supreme de Justiţie, pîrîta Şevcenco (Bratuţel) Natalia a fost obligată să nu-i creeze obstacole în întrarea în posesie şi folosirea averii succesorale, şi anume a 3/8 cote-părţi din apartamentul 24, str. Matei Basarab, 8, mun.Chişinău.

Consideră că, pîrîta intenţionat refuză şi se eschivează de la executarea hotărîrii irevocabile, fără a ţine cont că hotărîrea instanţei de judecată este obligatorie şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Declară că, pînă în prezent, fară temeiuri legale, pîrîta îi crează obstacole şi nu- i permite să-şi exercite dreptul său de folosinţă şi posesie a cotei-părţi ideale din bunul imobil succesoral, ce-i aparţine cu drept de proprietate comună. Susţine că, prin acţiunile pîrîtei îi este încălcat flagrant dreptul său de proprietate comună pe cote părţi garantat de art.art.9,46 al Constituţiei RM, art.316 Cod Civil, art. 1 al Protocolului adiţional nr.1 la CEDO, conform cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.

1 Reiterează că, pîrîta urmează să-i achite lunar o despăgubire în sumă de 1600,00 lei, începînd cu data înregistrării dreptului său de proprietate -14 ianuarie 2010, pe care o consideră echitabilă şi rezultă din valoarea medie de locaţiune a unui apartament cu 2 odăi în mun.Chişinău, sect. Rîşcani, str. Matei Basarab, nr.8, pentru perioada 14 ianuarie 2010 – 31 ianuarie 2013, conform informaţiei Bursei Imobiliare „LARA” din 31 ianuarie 2013. Afirmă că, la data de 25 aprilie 2012 şi-a perfectat viză în apartametul litigios şi a devenit membră a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 42 din momentul înregistrării dreptului de prroprietate. Indică că, nu dispune de alte bunuri imobile, decît aceste 3/8 cote-părţi din apartamentul nr.24, str. Matei Basarab, 8, mun.

Chişinău, fapt confirmat prin certificatul Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău din 09 iunie 2012. Invocă existenţa unui alt litigiu la cererea de chemare în judecată înaintata împotriva pîrîtei privind stabilirea modului de folosinţă a bunului imobil litigios, instalarea în apartament şi obligarea de a nu-i crea obstacole în folosirea apartamentului. La data de 17 decembrie 2013, Fominîh Raisa a înaintat cerere de majorare a pretenţiilor solicitînd repunerea în termen, încasarea de la pîrîta Şevcenco (Bratuţel) Natalia în beneficiul său a prejudiciului material cauzat pentru restabilirea bunului imobil litigios în sumă de 1825,40 lei şi a despăgubirii pentru folosirea ilegală a proprietăţii comune în sumă de 65400 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată, constituite din taxa de stat de 150 lei şi cheltuieli pentru obţinerea informaţiei de la Bursa Imobiliară “Lara” de 450 lei.

Prin hotărîrea din 03 noiembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Fominîh Raisa împotriva Nataliei Şevcenco (Bratuţel) privind încasarea prejudiciului material. Prin decizia din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Fominîh Raisa şi s-a menţinut hotărîrea din 03 noiembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fominîh Raisa împotriva Nataliei Şevcenco (Bratuţel) privind încasarea prejudiciului. La data de 14 iulie 2015, Fominîh Raisa a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd casarea deciziei din 28 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că la judecarea pricinii instanţa de fond şi de apel au încălcat esenţial şi au aplicat greşit normele de drept material şi procedural, fiind interpretată eronat legea. Consideră că, instanţele de judecată au dat o apreciere arbitrară probelor din dosar, care, în opinia sa, confirmă cu certitudine faptul neexecutării intenţionate de către intimată a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, creării obstacolelor în intrarea în posesie şi folosirea a 3/8 cote-părţi din apartamentul nr.24 din str. Matei Basarab, 8, mun.Chişinău şi instalării silite în apartament, stabilirii modului de folosinţă a locuinţei între coproprietari. Susţine că este neîntemeiată şi nejustiticată concluzia instanţelor de judecată referitor la neadmiterea informaţiei Bursei Imobiliare „Lara” din 31 ianuarie 2013 ca probă pentru prejudiciul invocat precum că nu l-ar fi suportat.

Conform art.347 2 alin.(4) Cod civil, coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinţa bunului comun, fară acordul celorlalţi coproprietari poate fi obligat la plata unei despăgubiri. Menţionează că este neîntemeiată şi contradictorie concluzia instanţei de fond şi de apel, precum că pîrîta nu a împedicat executarea hotărîrii, ci Cruşelniţchi Ghenadie, care era lipsit de capacitatea de exerciţiu. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curţii de Apel Chişinău recurată a fost adoptată la 28 aprilie 2015, iar recursul a fost declarat de Fominîh Raisa la 14 iulie 2015. Prin prisma normei citate, Completul reține că recursul este declarat în termen, deoarece din materialele dosarului rezultă că scrisoarea de expediere a deciziei instanţei de apel este datată cu 11 mai 2015, iar conform copiei plicului anexat la cererea de recurs, se atestă recepţionarea de către Fominîh Raisa a deciziei recurate la 22 mai 2015, conform sigiliului Oficiului Poştal(f.d.222). Examinînd temeiurile recursului declarat de Fominîh Raisa, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Fominîh Raisa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult de atît, argumentele invocate în recurs, în esenţă, sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel. Completul reţine că dezacordul recurentei cu concluziile instanţelor de fond şi de apel, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece se referă la aprecierea instanţelor ierarhic inferioare dată circumstanţelor de fapt ale pricinii, dar nu a celor de drept material sau procedural. 3 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Fominîh Raisa, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Fominîh Raisa împotriva deciziei din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 4