2rac-356/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: Gh.Gorun (Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău) dosarul nr. 2rac-356/15 instanţa de apel: A.Panov, A.Minciuna, M.Moraru (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Dacia-Grup” către Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni privind constituirea servituții și încasarea venitului ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni, în prezent Întreprinderea cu Capital Străin ”Gas Natural Fenosa”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 02 august 2013, c o n s t a t ă: La 11 ianuarie 2013, reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „Dacia grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ”Gas Natural Fenosa”, solicitînd constituirea servituții Întreprinderii cu Capital Străin ”Gas Natural Fenosa” Societatea pe Acţiuni pentru suprafaţa de 70 m2, situată pe adresa: mun.

Chişinău, bd. Dacia, 35, care aparţine cu drept de proprietate Societăţii cu Răspundere Limitată „Dacia-grup” cu înregistrarea acestora la Oficiul Cadastral Teritorial, încasarea din contul Întreprinderii cu Capital Străin ”Gas Natural Fenosa” Societatea pe Acţiuni în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Dacia-grup” prejudiciul material sub forma venitului ratat în mărime de 321 849 lei. În motivarea acţiunii sale, reclamantul a indicat că imobilul a cărui servitute se solicită este situat mun.Chişinău, bd. Dacia, 35, cu suprafaţa totală de 3725,2 m2, care aparţine cu drept de proprietate privată SRL „Dacia-Grup” şi este înregistrat la OCT Chişinău cu nr.cadastral 0100110.139.01.004 din 26.02.2003.

Menţionează reclamantul, că din suprafaţa totală, 70 m.p. sunt ocupate de către ÎCS „Gas Natural Fenosa” S.A. (este instalată staţia de transformare PT-931), fără a exista un acord prealabil privitor la exercitarea dreptului de folosinţă. Remarcă reclamantul că, încercările de a soluţiona prealabil litigiul nu au dat nici un rezultat. Toate aceste motive a determinat SRL ”Dacia-Grup” de a-şi apăra drepturile pe cale judiciară. Menţionează reclamantul, că conform Legii 124/23.12.2009 cu privire la energia electrică se prevede, că titularul de licenţă este obligat să repare proprietarului de teren pagubele cauzate prin efectuarea construcţiei şi exploatării obiectivelor sistemului electroenergetic.

Consideră reclamantul că, în baza prevederilor art.14, art.1398 Cod civil, SRL ”Dacia- Grup” are dreptul legal la repararea prejudiciului sub forma venitului ratat, adică venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament normal din partea ÎCS „Gas Natural Fenosa” SA în împrejurări normale, adică în cazul constituirii unei servituții cu înregistrarea dreptului respectiv la OCT.

Susţine reclamantul că, în conformitate cu art. 6 alin. 7 din Legea nr.124 din 23.12.2009 cu privire la energetică, întreprinderile energetice care prestează servicii publice au drept de servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de marcare, de construcţie a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a reţelelor electrice, conductelor termice şi de gaze naturale, instalaţiilor electrotehnice şi utilajului gazifere, folosind tehnica respectivă, în conformitate cu pct. 12 din Anexa nr. 1 la Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electro eneregetic, toate instalațiile ce aparţineau „RED Chişinău” SA (reţelele electrice, cablurile, substaţiile și transformatoarele societăţii), la momentul adoptării respectivei legi, erau localizate pe terenuri protejate de servitute.

Menţionează reclamantul că, utilajul electric ce aparţine pîrîtului şi amplasat în încăperea imobilului nr.35 bd. Dacia, mun. Chişinău, constituite substație (transformator) de tip construcţie, iar din momentul proiectării şi construirii imobilului, încăperea respectivă a fost destinată special pentru montarea acestui transformator, deoarece imobilul şi reţelele electrice erau proprietate publică, fiind, dreptul întreprinderii de distribuţie a energiei electrice de a beneficia de spațiul în litigiu s-a constituit prin destinaţia dată de proprietarul imobilului în momentul construcției lui, fiind constituită în aşa mod ca o servitute legală. Indică, reclamantul că dreptul ÎCS „Gas Union Fenosa” SA asupra acestui spațiu pe care legea îl numeşte drept de servitute, s-a constituit anterior dobîndirii imobilului de către SRL „Dacia –Grup”.

Prin urmare SRL „Dacia- Grup”, nu putea să procure de la fostul proprietar mai mult decît acesta avea, cu alte cuvinte, SRL „Dacia- Grup” a devenit proprietar al imobilului în cauză cu sarcina deja constituită, şi urmează să o respecte în forma în care a dobîndit-o. Solicită reclamantul constituirea servituții ÎCS „Gas Union Fenosa” SA pentru suprafaţa de 70 m.p, situată pe adresa: mun. Chişinău, bd. Dacia 35, care 2 aparţine cu drept de proprietate SRL „Dacia-Grup” cu înregistrarea menţiunii la oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, încasarea din contul ÎCS „Gas Union Fenosa” SA în beneficiul SRL „Dacia -Grup” a prejudiciului material sub forma venitului ratat în măriră de 321 849 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 august 2013, acţiunea a fost admisă. S-a constituit servitutea ÎCS „Gas Union Fenosa” SA pentru suprafața de 70 m2, situată pe adresa: mun. Chișinău, bd. Dacia 35, care aparţine cu drept de proprietate SRL „Dacia -Grup”, cu înregistrarea mențiunii la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău. S-a încasat din contul ÎCS „Gas Union Fenosa” SA în beneficiul SRL „ Dacia- Grup” prejudiciul material în mărime de 321 849 lei şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 9655,47 lei, iar în total suma de 331504, 47 lei. Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanței de fond, la data de 09 august 2013, ÎCS ”Red Union Fenosa” SA a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 august 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de ÎCS ”Red Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS ”Gas Natural Fenosa”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 02 august 2013. La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform art. 428 CC, servitutea este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului terenul, dominant ori poate rezulta din destinaţia lui economică. Obligaţia de a face ceva poate fi conexată la o servitute şi impusă proprietarului terenului aservit.

Această obligaţie este accesorie servituţii şi nu poate fi stipulată decît în favoarea sau pentru exploatarea imobilului. Totodată, potrivit art.431 CC, servitutea poate fi constituită prin destinaţia stabilită de proprietar, prin acte juridice ori prin uzucapiune. Actul juridic prin care se constituie servitutea se încheie în formă autentică. Servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă după înscriere în registrul bunurilor imobile. Astfel, instanţa de apel apreciază drept critic afirmaţiile reprezentantului pîrîtului, precum că în conformitate cu pct. 12 din Anexa nr. 1 la Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic, toate instalaţiile ce aparţineau, „RE Chişinău” SA (reţelele electrice, cablurile, substanţiile şi transformatoarele societăţii) la momentul adoptării Legii nr. 1525-XII din 19.02.1998 cu privire la energetică, erau localizate pe terenurile protejate de servitute.

3 Instanța de apel a invocat că este neîntemeiat şi argumentul apelantului, precum că SRL „Dacia –Grup” nu putea să procure de la fostul proprietar mai mult decît acesta avea, adică reclamantul a devenit proprietar al imobilului în cauză cu sarcina deja constituită, şi urmează să o respecte în forma care a dobîndit-o, adică gratuit, prin destinaţia stabilită de proprietar.

Din materialele cauzei rezultă că un litigiu similar, cu participarea aceloraşi părţi și cu cerințe similare a fost deja obiect de studiu în instanţele judecătoreşti naţionale, fapt confirmat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11.12.2008 (f.d.34), prin care a stabilit cu certitudine faptul existenţei dreptului de proprietate a SRL „Dacia- Grup” asupra bunului aflat în litigiu şi faptului că apelantul pe dosar se folosea cu rea credință de proprietatea firmei în cauză, fără să achite careva contribuţii proprietarului pentru folosirea proprietăţii acestuia, astfel fiind încasat de la ÎCS„RED Union Fenosa” în beneficiul SRL „Dacia -Grup” suma de 224 280 lei cu titlu de despăgubiri. Art.429 alin. (1,2) CC, prevede că la realizarea servituţii, persoana împuternicită trebuie să respecte interesele proprietarului terenului aservit.

Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să plătească, la anumite perioade, o recompensă (despăgubire) proprietarului terenului aservit. Potrivit art. 22 alin. (4), din Legea nr. 124/23.12.2009 cu privire la energia electrică, operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile prevăzute în prezenta lege și să plătească proprietarului de teren sau de alte bunuri, proprietate privată, despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse la efectuarea lucrărilor menţionate, inclusiv în cazul înlăturării consecinţelor avariilor. La 10 iulie 2015, Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel cît și prima instanță, nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Mai mult ca atît se invocă în recurs că, spațiul în care este montat instalația electrică, nu are statut de încăpere comercială, iar suma pretinsă ca pentru un ”spațiu comercial” cu titlu de venit neobţinut nu a fost dovedit. Pretenţia intimatei, despre încasarea venitului ratat, are la bază o probă îndoielnică şi nepertinentă, care a fost pusă la baza hotărîrii instanţei de judecată.

Nota prezentată de către intimată în susţinerea pretenţiei sale de 321 489 lei, cu titlu de venit ratat, nu poate fi pusă la fundamentul hotărârii, întrucât; aceasta s-a făcut 4 în afara procesului judiciar intentat, instanţei de judecată nu i-a prezentat eventual demersul adresat acestei instituţii; caracterul acesteia este informativ, nu s-a cercetat nemijlocit acest spaţiu tehnic; se referă la spaţiu comercial, ci nu la unul tehnic, destinat exploatării reţelilor inginereşti; nu este indicată metodologia de determinare a costului unui m.p. În corespundere cu art. 267, 271, 272 Cod Civil, intimata a omis şi termenul de prescripţie stabilit de lege, iar pe cale de consecinţă pretenţia este tardivă.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 5 Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ”Red Union Fenosa” Societatea pe Acţiuni, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6