2ra-2255/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2ra-2255/15 instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Olari împotriva Întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2014, Vasile Olari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 13 aprilie 2012, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei, intervenient accesoriu Aurelia Sochirca cu privire la anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 10906 din 22 noiembrie 2011. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă, a fost anulat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 10906 din 22 noiembrie 2011, întocmit de către pârâtă şi a fost încasată de la pârâtă în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Susţine că ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 februarie 2014, a fost restituit apelul declarat de către pârâtă ca fiind depus în afara termenului legal.

Afirmă că pe parcursul examinării pricinii menţionate, el a suportat prejudiciu material, compus din cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei, precum şi prejudiciu moral. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, compus din cheltuieli de asistenţă juridică, a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasată de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul lui Vasile Olari suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată în sumă de 350 lei, iar în total suma de 7350 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Recurenta ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate, bazate pe aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept, cît şi pe aprecierea superficială a circumstanţelor importante pentru soluţionarea justă a cauzei.

Consideră că pretenţia intimatului cu privire la repararea prejudiciului moral este absolut nefondată, dat fiind faptul că ultimul de aproximativ 10 ani nu locuieşte în apartamentul nr. 73 din str. Independenţei,4/2, mun. Chişinău, acest fiind dat în chirie familiei Sochircă, iar la efectuarea controlului şi întocmirea actului nr. A 10906 din 21 noiembrie 2011, care a fost anulat de către instanţă, ultimul nici nu a participat. Totodată, consideră că pretenţia intimatului cu privire la repararea prejudiciului moral este nefondată, deoarece prin însăşi admiterea acţiunii, aceasta constituie în sine o satisfacţie echitabilă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de acesta.

În acest sens, instanţa urmează să ţină cont de jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului (cazul Amihalachioae contra Moldovei, hotărârea din 20 februarie 2004), conform căreia constatarea încălcărilor şi admiterea acţiunii constituie prin sine o satisfacţie pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamant. Menţionează că pe parcursul examinării legalităţii actului contestat de către instanţa de contencios administrativ, intimatul nu a fost deconectat de la sursa de energie electrică, iar cerinţa ultimul a fost admisă pe motiv că recurenta nu a prezentat calculul întru confirmarea sumei, care se cere de la Vasile Olari, precum şi nu a fost prezentată dinamica consumului de energie electrică.

Susţine că intimatul nu a prezentat alte probe, ce ar demonstra mărimea şi întinderea prejudiciului solicitat, iar în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Afirmă că instanţele judecătoreşti, dispunînd încasarea în beneficiul intimatului a sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, instanţele judecătoreşti eronat au aplicat normele de drept procedural. Consideră că dispunerea încasării cheltuielilor de judecată suportate într-un alt litigiu de către o instanţă, care nu a examinat fondul cauzei, este contrar prevederilor art. 94 alin. (1) şi art. 96 alin. (1) CPC.

Invocă că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 urmau să fie reflectate repartizarea cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că anume această instanţă a examinat fondul acţiunii în anulare şi numai ea poate să aprecieze caracterul real, necesar şi rezonabil al asistenţei juridice. La fel, numai instanţa, care a examinat fondul acţiunii în anulare, poate să dispună şi repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi. Acest argument îşi găseşte suport juridic în prevederile art. 250 alin. (1) lit. c) CPC. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 septembrie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la respingerea acestei pretenţii, iar în rest menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 13 aprilie 2012, Vasile Olari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, intervenient accesoriu Aurelia Sochirca cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost anulat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A10906 din 22 noiembrie 2011, întocmit de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca fiind emis ilegal. Ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 a fost restituit apelul declarat de către ÎCS „Union Fenosa” SA ca depus în afara termenului legal.

La 19 februarie 2014, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie, a fost respins recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi menţinută încheierea instanţei de apel. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vasile Olari a solicitat încasarea de la pârâtă a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, care constă din cheltuieli de asistenţă juridică, a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea prezentei pricini, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul lui Vasile Olari suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată în sumă de 350 lei, iar în total suma de 7350 lei.

Conform art. 1404 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Din materialele dosarului rezultă că pe parcursul examinării pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Olari împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, intervenient accesoriu Aurelia Sochirca cu privire la contestarea actului administrativ, Vasile Olari a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 735009 din 31 martie 2014 (f. d.17). La caz, se reţine că necesitatea suportării cheltuielilor de asistenţă juridică reiese din însăşi obiectul litigiului iniţial de Vasile Olari, ce implica necesitatea dispunerii de cunoştinţe speciale în domeniul juridic în vederea asigurării respectării integrale a procedurii judiciare.

Or, Vasile Olari nu dispunea de cunoştinţe speciale în domeniul juridic pentru a-şi asigura drepturile atît în cadrul procedurii extrajudiciare, cît şi în cadrul procedurii judiciare. De asemenea, se mai reţine că procedura judiciară iniţiată la acţiunea lui Vasile Olari împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în prezent ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, intervenient accesoriu Aurelia Sochirca cu privire la contestarea actului administrativ a durat de la 13 aprilie 2012, data înaintării cererii de chemare în judecată şi pînă la 19 februarie 2014, data pronunţării deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Astfel, perioada îndelungată a procedurii judiciare în raport cu complexitatea acesteia, reieşind din specificul obiectului litigiului, care este unul distinct, fiind reglementat de acte normative speciale, denotă că cuantumul cheltuielilor suportate pentru asistenţă juridică era rezonabil.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au încasat de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul lui Vasile Olari suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. Conform art. 1422 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. La caz, se reţine că prin însăşi admiterea acţiunii cu privire la anularea actului administrativ contestat în instanţa de contencios administrativ, aceasta constituie în sine o satisfacţie echitabilă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de intimatul Vasile Olari. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004 în cauza Amihalachioaie contra Moldovei.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că pe parcursul examinării legalităţii actului administrativ contestat de către instanţa de contencios administrativ, s-a constatat că Vasile Olari este proprietarul apartamentului nr. 73 din str. Independenţei,4/2, mun. Chişinău, pe care aproximativ de 10 ani l-a dat în chirie familiei Sochircă şi că la momentul efectuării controlului de către colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA a participat Aurelia Sochircă. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că pe parcursul examinării legalităţii actului administrativ contestat de către instanţa de contencios administrativ, Vasile Olari nu a fost deconectat de la sursa de energie electrică.

La actele pricinii nu au fost anexate probe pertinente şi veridice, care ar confirma mărimea şi întinderea prejudiciului moral solicitat. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti greşit au încasat de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul lui Vasile Olari suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Din materialele dosarului rezultă că recurenta ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a achitat la depunerea cererii de recurs taxa de stat în sumă de 185 lei (f. d. 89, 90). Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a încasa de la Vasile Olari în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 185 lei.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi de a emite în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţia lui Vasile Olari împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la repararea prejudiciului moral de respins, cu încasarea de la Vasile Olari în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a taxei de stat pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 185 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energiea” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Olari împotriva Întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi se emite în această parte o nouă hotărâre prin care: Se respinge pretenţia lui Vasile Olari împotriva Întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului moral.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 octombrie 2014 se menţin. Se încasează de la Vasile Olari în beneficiul Întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 185 (o sută optzeci şi cinci) lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ion Corolevschi