3ra-1411/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1411/15 prima instanţă - I. Ţurcan, instanţa de apel –N. Traciuc, A. Minciuna, I. Cotruţă, ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexandru Savva în interesele Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Patronală „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, societatea cu răspundere limitată „Lift Prim”, societatea cu răspundere limitată „Joc Total Prim”, societatea cu răspundere limitată „Safir Family”, societatea cu răspundere limitată „Bafta GC” și societatea cu răspundere limitată Info Play” împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliului municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău, casată hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 decembrie 2014, şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a pretenţiilor înaintate, c o n s t a t ă ; La 11 iunie 2013, Asociaţia patronală „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, societatea cu răspundere limitată „Lift Prim”, societatea cu răspundere limitată „Joc Total Prim”, societatea cu răspundere limitată „Safir Family”, societatea cu răspundere limitată „Bafta GC” şi societatea cu răspundere limitată Info Play” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău, în care au solicitat anularea parţială a Deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.3/2 din 29 martie 2013, şi anume a Anexei la Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 3/2 din 29 martie2013, la poziţia nr.47 tipul unităţilor comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău, rubrica: Aparate de joc de noroc; rubrica - taxa (în lei) - 15000 lei/fiecare aparat, cu anularea sintagmei „fiecare aparat". În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, prin Decizia nr.3/2 din 29 martie 2013 cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile 1 comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău, pentru anul 2013 Consiliul municipal Chişinău a dispus tipul unităţilor comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău, precum şi mărimea taxelor, în unele cazuri, obiectul impunerii.

Prin cererile prealabile nr.04-114/2653 din 24 aprilie 2013 şi nr.04- 114/2692 din 25 aprilie 2013 nefiind parţial de acord cu actul administrativ contestat, reclamanţii au solicitat pîrîţilor anularea parţială a Decizie nr. 3/2 cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău, pentru anul 2013 şi anume în partea ce se referă la poziţia nr.47 - tipul unităţilor comerciale şi sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău, rubrica: Aparate de joc de noroc; rubrica - taxa (în lei) - 5000 lei/fiecare aparat. Susţine că 2013 Direcţia generală comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii a Consiliului municipal Chişinău prin răspunsurile nr.01-26/405 din 13 mai 2013, nr.01-26/402 din 14 mai 2013 a respins cererile prealabile înaintată.

Reclamanţii au mai indicat că parţial nu sunt de acord cu Decizia Consiliului municipal Chişinău nr.3/2 din 29 martie 2013 şi consideră că la emiterea Deciziei menţionate au fost încălcate normele care prevăd procedura emiterii unor astfel de decizii, consideră că Decizia în cauză contravine principiilor politicii bugetar-a fiscale, însuşi legislaţiei pertinente fiscale, contravine principiilor de bază a activităţii de întreprinzător, Consideră că Consiliului municipal Chişinău şi-a depăşit limitele competenţei sale prin determinarea obiectului impozabil, nu au fost efectuate corespunzător analiza, evaluarea şi stabilirea necesităţii adoptării unui atare act normativ, în forma şi conţinutul în care acesta a fost adoptat, motiv pentru care şi solicită declararea nulităţii parţiale a acesteia.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chişinău, emisă la 04 decembrie 2014, s-a admis integral cererea de chemare în judecată. S-a anulat parţial anexa la Decizia Consiliului municipal Chişinău nr.3/2 din 29.03.2013 şi anume pct.47 - tipul unităţilor comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul mun.Chişinău, rubrica: Aparate de joc de noroc; rubrica - taxa (în lei) 15000 lei/fiecare aparat, cu anularea sintagmei „fiecare aparat”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, s-a admis apelul declarat de către Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău. S-a casat hotărîrea judecătorie Centru mun. Chişinău din 04 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”.

La 25 august 2015, avocatul Alexandru Savva în interesele Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015,cerînd casarea acesteia şi emiterea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 decembrie 2014. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept 2 şi de fapt. Afirmă că conform prevederilor legale autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei pot stabili mărimea taxelor locale, însă nu şi obiectul impunerii, unde sunt identificate unităţile comerciale şi nici de cum fiecare utilaj din unitatea comercială, precum este stabilit în poziţia nr. 47 a Deciziei emise.

Consideră că instanţa de apel nu a stabilit toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplicat incorect legea materială, iar instanţa de fond corect a analizat speţa şi a dat o soluţie corectă. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 02 octombrie 2015 reprezentantul Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au indicat că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Menționează că nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei. Argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procesual, acestea nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Susţine că, instanţa de apel corect a apreciat că la judecarea în fond a cauzei, prima instanţă în mod eronat a ajuns la concluzia că autorităţile administraţiei publice locale şi-a depăşit limitele competenţei prin stabilirea şi mărimea taxelor locale. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

La 19 octombrie 2015, avocatul Alexandru Savva în interesele Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, a depus o cerere de recurs completată, prin care a indicat că prin citaţia expediată participanţilor la proces pentru şedinţa de judecată din 09 iulie 2015, ora 10:00 Asociaţia Patronă „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc” nu a fost înştiinţată legal despre data şi ora şi locul examinării cererii de apel, deoarece adresa indicată este una greşită. Susţine că instanţa de apel nu a respectat prevederile art.105 alin.5) Cod de Procedură Civilă, iar prin acest fapt instanţa a încălcat prevederile art. 6 CEDO. Totodată consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015 a fost emisă cu grave încălcări a normelor de drept material şi procedural.

La examinarea cererii de apel nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii. A solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015 şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 decembrie 2014. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data 3 primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.212), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 14 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 25 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recurs ul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu 4 conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentul privind ne citarea legală a participanţilor la proces invocat de către recurent poartă un caracter declarativ, se combate cu probele administrate şi nu are nici un suport legal.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Alexandru Savva în interesele Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Alexandru Savva în interesele Asociaţiei Patronale „Liga antreprenorilor din domeniul jocurilor de noroc”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5