2ra-2642/15 — Privind recunoaşterea dreptului de folosinţă şi domiciliu asupra bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-2642/15 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chisinau – V. Buhnaci Instanţa de apel: CA Chişinău – D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor, declarate de către Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca împotriva Consiliului şi Primăriei or.

Sîngera privind recunoaşterea dreptului de folosinţă şi domiciliu asupra bunului imobil, obligarea de a nu crea obstacole în posesia şi folosirea acestuia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, prin care s-au respins cererile de apel declarate de Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 februarie 2014, CONSTATĂ : La 09 aprilie 2013 Ion Duca a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei or. Sîngera privind recunoaşterea dreptului de folosinţă şi posesie asupra bunului imobil, obligarea de a nu crea obstacole în posesia şi folosirea acestuia. La 20 septembrie 2013 Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei or.

Sîngera privind recunoaşterea dreptului de folosinţă şi posesie asupra bunului imobil, obligarea de a nu crea obstacole în posesia şi folosirea acestuia. 1 Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 20 decembrie 2013 pricinile civile menţionate au fost conexate, pentru a fi examinate într-un singur proces (f.d. 22 vol. I). În motivarea cererii reclamanţii au invocat că se află în căsătorie din anul 2000, din căsătorie au un copil Alexandra Duca. La 17 martie 2007 i-a fost atribuit în folosinţă apartamentul nr. 37 situat în str. Ion Creangă, 1, s. Dobrogea, mun. Chişinău, în baza ordinului de repartiţie nr. 119. În baza acestui ordin Ion Duca a fost indicat ca chiriaş de bază, iar soţia Olga Duca şi fiica Alexandra Duca ca membri ai familiei.

Reclamanţii au menţionat că începînd cu anul 2011 Primăria şi Consiliul or. Sîngera le creiază impedimente în folosinţa şi domicilierea în apartamentul respectiv, fapt confirmat prin scrisoarea Primăriei or. Sîngera nr. 548 din 14 iunie 2013. Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca au solicitat recunoaşterea dreptului lor de posesie şi folosinţă asupra apartmentului nr. 37 din str. Ion Creangă, 1, s. Dobrogea, mun. Chişinău cu obligarea Primăriei or. Sîngera şi Consiliului or. Sîngerea să nu le creeze obstacole în domicilierea şi folosinţa apartamentului menţionat, încasarea din contul pîrîţilor a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 februarie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca.

S-a recunoscut lui Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca dreptul de folosinţă şi domiciliere în două odăi din cele cinci odăi ale apartamentului nr. 37 str. Ion Creangă, 1, s. Dobrogea, mun. Chişinău. S-a respins cerinţa de a nu crea impedimente în domicilierea şi folosinţa apartamentului menţionat, ca fiind neîntemeiat. În motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit ordinului de repartiţie nr. 119 lui Ion Duca împreună cu familia sa i-a fost atribuit apartamentul nr. 37 din str. Ion Creangă, 1, s. Dobrogea, mun. Chişinău, cu limitarea spaţiului la doar două odăi de locuit, respectiv, restul 3 odăi nefiind transmise pentru folosinţă familiei Duca. De asemenea primă instanţă a reţinut că reclamanţii nu au prezentat nici o probă în vederea argumentării poziţiei lor referitor la crearea obstacolelor de către Consiliul şi Primăria or.

Sîngera în domicilierea şi folosirea spaţiului locativ, or evacuarea persoanelor din spaţiile locative care i-au fost atribuite pentru folosinţă temporară ţine de competenţa acestora conform abilităţilor delegate prin lege, astfel această cerinţă a fost respinsă (f.d. 98, 110 - 112). La 17 martie 2014 Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca au înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 februarie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral (f.d. 105 – 108, 126 – 127, 137 - 138 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 s-au respins apelurile declarate de Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 februarie 2014 (f.d. 228 – 235 vol. I). La 01 septembrie 2015 şi 03 septembrie 2015 Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 02 iunie 2015 şi hotărîrii instanţei de fond din 18 februarie 2014, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral (f.d. 2 – 8 vol. II). 2 În motivarea cererii de recurs recurenţii au invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond au interpretat eronat normele de drept material. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 02 iunie 2015 şi a fost expediată părţilor (f.d.

236 vol. I), fiind recepţionată de către recurenţi la 10 iulie 2015 (f.d. 14 vol. II). Recurenţii au depus recurs la 01 septembrie 2015 şi 03 septembrie 2015, fiind depuse în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurenţii în recursul înaintat au invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond au interpretat eronat normele de drept material. În speţă, Colegiul menţionează că recursurile în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel şi instanţa de fond, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile. Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie recursul trebuie să fie unul “efectiv” atît în practică, cît şi în drept.

Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind “serioase şi legitime” (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), adică, recursul să fie accesibil, capabil de a aduce o redresare în ceea ce priveşte pretenţia înaintată şi a oferi posibilităţi rezonabile de succes (a se vedea V. v. the United Kingdom [GC], nr. 24888/94, § 57, ECHR 1999-IX). În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursurile înaintate de Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Duca, Olga Duca şi Alexandra Duca împotriva Consiliului şi Primăriei or. Sîngera privind recunoaşterea dreptului de folosinţă şi domiciliu asupra bunului imobil, obligarea de a nu crea obstacole în posesia şi folosirea acestuia. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4