2ra-2537/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: M. Soficiuc nr. 2ra-2537/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A Garbuz ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vadim Noviţchi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Noviţchi, reprezentat de avocatul Oleg Gheorghiţă împotriva lui Serghei Cecan cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015 prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Oleg Gheorghiţă în interesele lui Vadim Noviţchi, menţinută integral hotărârea Judecătoriei Soroca din 15 septembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea parţial.

A fost respinsă cererea avocatului Vladislav Pantaz cu privire la încasarea sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică constată: La 05 noiembrie 2014, Vadim Noviţchi, reprezentat de avocatul Oleg Gheorghiţă a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Serghei Cecan cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că împreună cu Serghei Cecan au iniţiat o afacere de producere şi distribuire a produselor de panificaţie. Menţionează că în perioada anilor 2009 - 2012, deoarece între el şi pârât existau relaţii de prietenie şi încredere reciprocă, dânsul i-a acorda pârâtului mai multe sume de bani cu titlu de împrumut pentru o perioadă nedeterminată.

Susţine că la 27 septembrie 2011, a împrumutat pârâtului suma de 5000 euro, fapt confirmat prin recipisa prin care Serghei Cecan se obligă să stingă datoria în întregime până la 27 septembrie 2013. Remarcă că tot atunci, pârâtul a mai scris o recipisă prin care a recunoscu că îi mai ieste dator cu încă 7000 euro şi se obligă să îi restituie după ce achită datoria iniţială de 5000 euro. 1 Afirmă că Serghei Cecan, la 12 septembrie 2014, a recepţionat somaţia privind achitarea datoriei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 277, 316, 572, 583, 584, 602, 619, Cod civil, art. 7, 38, 83, 94,166,167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei în sumă de 12000 euro, cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei, cheltuielilor de transport, precum şi taxei de stat în mărime de 6400 lei.

Prin cererea de modificare a pretenţiilor, Vadim Noviţchi a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei datoriei în valoare de 12000 euro, a penalităţii în valoare de 743 euro, a cheltuielilor de judecată în valoare de 6850 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în valoare de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 15 septembrie 2014 a fost admisă acţiunea parţial, încasat de la Serghei Cecan în beneficiul lui Vadim Noviţchi datoria în sumă de 3000 euro, dobânda de întârziere în sumă de 282 euro sau echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării hotărârii, a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea sumei de 9000 euro, ca neîntemeiată.

A fost încasat de la Vadim Noviţchi în beneficiul lui Serghei Cecan cheltuielile de judecată în proporție de 4/5 proporţional părţii în sumă de 6400 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015 care a fost respins apelul declarat de avocatul Oleg Gheorghiţă în interesele lui Vadim Noviţchi, menţinută integral hotărârea primei instanţe. A fost respinsă cererea avocatului Vladislav Pantaz cu privire la încasarea sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. La 11 august 2015, Vadim Noviţchi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Remarcă că instanţa de fond greşit a concluzionat că suma de 2000 euro încasată de la Serghei Cecan prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 februarie 2012 derivă din suma de 5000 euro indicată în recipisa din 27 septembrie 2011. Consideră că instanţa de judecată la adoptarea hotărârii nu a ţinut cont de prevederile legale şi anume, de prevederile art. 572 alin. (2), 871 alin. (l) şi 872 alin. (l) Cod civil, care statuează că obligaţia trebuie executată în mod corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărime prevăzută de art. 619 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Indică că în baza prevederilor art. 619 alin. (2) Cod civil, dânsul a calculat lui Serghei Cecen o dobândă de întârziere de 9 % peste rata dobânzii prevăzută de 2 art. 585 Cod civil. Ori potrivit acestui aliniat nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Mai notează că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, nu au aplicat prevederile legale aşa cum urma să o facă şi au dispus încasarea dobânzii de întârziere în conformitate cu prevederile art. 619 alin. (l) Cod civil, care este aplicabil doar relaţiilor cu consumatorii, nu şi în cazul dat.

Afirmă că art. 619 Cod civil explică clar, care este dobândă aplicabilă speţei în cauză, ceea ce a fost interpretat greşit de instanţa de fond şi mai apoi, greşit menţinut de instanţa de apel, care nici măcar nu s-a expus asupra acestui argument în decizia din 19 mai 2015. Susţine că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu a examinat cererea lui de a-i fi compensate cheltuielile de asistenţă juridică, proporţional părţii admise din acţiune. Afirmă că instanţa de judecată a admis doar cererea de compensare a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate de pârât, care însă nici nu au fost justificate, rezonabile şi utile. La 12 octombrie 2015, Serghei Cecan, reprezentat de avocatul Vladislav Pantaz a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 04 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 131), fiind recepţionată de către recurent la 12 iunie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 133). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vadim Noviţchi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vadim Noviţchi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vadim Noviţchi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vadim Noviţchi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4