2ra-1544/16 — încasarea datoriei

2ra-1544/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O. Parfeni dosarul nr.2ra-1544/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii : Sveatoslav Moldovan, Ion Druță,

Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de către Ivan Marin și Vadim Topal,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Marin împotriva

lui Vadim Topal cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

și cererea reconvențională a lui Vadim Topal împotriva lui Ivan Marin,

intervenientul accesoriu notarul public Veronica Roșca cu privire la constatarea

nulității contractului de împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Ivan Marin și Vadim Topal și

menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 mai 2015, prin

care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 16 aprilie 2014, Ivan Marin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vadim Topal cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Ivan Marin a indicat că, la 18 februarie

2009, a acordat lui Vadim Topal suma de 37 500 euro cu titlu de împrumut, care

urmau să-i fie restituiți de către Topal Vadim nu mai tîrziu de 18 februarie 2014.

A menționat că în confirmarea acordării împrumutului și asumării de către

pîrît a obligațiunii privind stingerea acestuia, a fost semnat contractul de împrumut

autentificat notarial.

Ulterior, contrar înțelegerii existente, Vadim Topal nu și-a onorat obligația

asumată privind stingerea datoriei și s-a eschivat da la obligația restituirii

mijloacelor bănești în condițiile contractului de împrumut din 18 februarie 2009.

Astfel, în prezent Vadim Topal are datorie fața de reclamant în suma de 37 500

euro.

Solicită reclamantul Ivan Marin încasarea de la pîrîtul Vadim Topal în

beneficiul său datoria în sumă de 37 500 euro și cheltuielile de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, la 11 decembrie 2014, pîrîtul Vadim Topal a

depus cerere reconvențională împotriva lui Ivan Marin, intervenientul accesoriu

notarul public Veronica Roșca cu privire la constatarea nulității contractului de

împrumut nr. 2711 din 18 februarie 2009 și încasarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii reconvenționale Vadim Topal a indicat că, în urma

înțelegerii comune dintre Ivan Marin, Vadim Topal și cetățeanul Ivan Cuiujucu,

în anul 2007, în scopul obținerii beneficiului comun, aceștia au procurat și

importat pe teritoriul Republicii Moldova un autotractor de model „Mercedes

Actros” cu semiremorcă. Prețul de achiziție a acestuia a fost de 75 000 euro.

Mijloacele bănești au fost investite integral de cet. Cuiujucu Ivan, iar importul și

înregistrarea mijlocului de transport la ÎS „CRIS Registru” s-a efectuat pe numele

lui Vadim Topal.

Indică că, în toamna anului 2008, cet. Ivan Cuiujucu a plecat definitiv în

Federația Rusă și a propus lui Ivan Marin și Vadim Topal răscumpărarea

mijlocului de transport și continuarea activității în doi. În septembrie 2008, la

domiciliul lui Vadim Topal, Ivan Marin și Vadim Topal s-au întâlnit cu Ivan

Cuiujucu și Dmitrii Peni și au transmis acestora în contul procurării mijlocului de

transport, fiecare a cîte 37 500 euro, în total 75 000 euro.

Relevă că la începutul anului 2009, Ivan Marin, din motiv că mijlocul de

transport era înregistrat doar pe numele lui Vadim Topal, i-a solicitat acestuia

careva garanții în privința investiției făcute de acesta în valoare de 37500 euro.

Adresându-se la acel moment ÎS „CRIS Registru” pentru înregistrarea mijlocului

de transport pe numele ambilor le-a fost comunicat că faptul respectiv este

imposibil și le-a fost recomandat să se adreseze la un notar.

La 18 februarie 2009, Ivan Marin și Vadim Topal s-au adresat la notarul

public Veronica Roșca cu sediul în str. Alba Iulia, 75, mun.Chișinău. Notarul a

confirmat imposibilitatea înregistrării mijlocului de transport pe numele ambelor

persoane și le-a explicat că poate fi semnat un contract de împrumut a sumei de 37

500 euro. În calitate de împrumutător urma a fi indicat Ivan Marin, iar in calitate de

împrumutat urma a fi indicat Vadim Topal, din motivul că de jure ultimul era

proprietarul mijlocului de transport ce a fost procurat din mijloace bănești comune.

Indică că începînd cu luna septembrie 2008 și până în anul 2013, Ivan Marin

împreună cu Vadim Topal au desfășurat activitate economică comună cu mijlocul

de transport procurat din investiții comune. Beneficiile realizate au fost împărțite în

părți egale între ambii participanți.

În anul 2013, Ivan Marin și Vadim Topal au decis înstrăinarea mijlocului de

transport în sumă de 40 000 euro. În urma înstrăinării banii obținuți au fost la fel

împărțiți în părți egale între Ivan Marin și Vadim Topal.

Mai indică că, după înstrăinarea mijlocului de transport, i-a solicitat lui Ivan

Marin restituirea contractului de împrumut. Ultimul a declarat că nu-1 mai deține

deoarece a fost rupt și rumegat de un cîine și l-a asigurat că nu va întreprinde

careva măsuri întru valorificarea acestuia. Fiind în relații de prietenie și cumătrism

nu a avut motive să nu-1 creadă pe Ivan Marin și astfel nu a întreprins nici o

măsură.

Susține că, de facto, nu au avut loc raporturi juridice de împrumut.

Contractul de împrumut este unul simulat, Ivan Marin nu deține nici o dovadă de

transmitere a mijloacelor bănești, deoarece împrumutul de facto nu a existat.

Solicită Vadim Topal constatarea nulității contractului de împrumut nr.2711

din 18 februarie 2009 ca fiind un act simulat, încasarea din contul lui Ivan Marin în

beneficiul lui Vadim Topal a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

acțiunea reconvențională.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 mai 2015

acțiunea inițială a lui Ivan Marin împotriva lui Vadim Topal cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată a fost admisă. A fost încasat de la Vadim

Topal în beneficiul lui Ivan Marin datoria în sumă de 499.702,50 lei în baza

contractului de împrumut nr. 2711 din 18 februarie 2009 și cheltuielile de judecată

în sumă de 20804 lei.

Acțiunea reconvențională a lui Vadim Topal împotriva lui Ivan Marin,

intervenientul accesoriu notarul public Veronica Roșca cu privire la constatarea

nulității contractului de împrumut nr. 2711 din 18 februarie 2009 și încasarea

cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 07 mai 2015 și 29 mai 2015, Ivan Marin și respectiv Vadim Topal au

depus cereri de apel împotriva hotărîrii primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016 au fost respinse

cererile de apel declarate de către Ivan Marin și Vadim Topal, fiind menținută

hotărîrea primei instanțe.

La 25 aprilie 2016, Ivan Marin a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerînd admiterea acestuia și modificarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu încasarea de la Vadim Topal a sumei de 37500 euro cu

titlu de datorie.

Recurentul, Ivan Marin, în motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu

decizia instanței de apel, deoarece incorect a apreciat circumstanțele cauzei și ca

urmare greșit a apreciat normele legii.

Menționează că suma acordata cu titlu de împrumut lui Vadim Topal

constituie 37 500 euro și nu 499 702,50 lei. Suma de 499 702,50 lei reprezintă un

recalcul a sumei împrumutului acordat în valuta străina, care a fost introdus în

textul contractului de către notarul în timpul redactării contractului. Este puțin

probabil în general și imposibil în situația dată că suma împrumutului să reprezinte

o suma aproximativa și neegala la nivelul miilor, zecimilor de lei pînă la bănuți.

La fel, intervenientul accesoriu - notarul Veronica Roșca a menționat în

referința că suma obligației a lui Topal fața de Marin constituia la momentul

semnării contractului 37 500 euro.

Invocă faptul că la examinarea cauzei date toate părțile litigiului au

conformat că suma în litigiu constituie 37500 euro și nu o altă sumă, iar în cadrul

litigiului divergențele părților sau redus doar la discuția dacă a fost sau nu restituit

împrumutul acordat.

Consideră că instanța de fond și instanța de apel greșit au concluzionat că

împrumutul acordat constituie suma de 499702,50 lei și nu suma solicitată în

mărime de 37500 euro.

La 06 iunie 2016, Vadim Topal, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii inițiale și

admitere a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului, Vadim Topal, a indicat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece sunt nemotivate,

instanțele au pus la baza emiterii soluției doar faptul existenței contractului de

împrumut cu nr. 2711 din 18 februarie 2009 întocmit notarial, însă referitor la

circumstanțele examinate și constatate în cadrul procesului civil ce ține de

3

constatarea faptului nulității aceluiași contract nu s-a expus nici sub o formă. Nu s-

a dat apreciere probelor acumulate și în special ce ține de depozițiile martorilor

interogați. La fel prin materialele cauzei discutate se evidențiază și faptul că Ivan

Marin nu a respectat prevederile art. 117 și 118 CPC.

Remarca că, atît la examinarea cauzei în prima instanță cît și în instanța de

apel a prezentat probe ce demonstrează pretenția ce ține de constatarea nulității

actului juridic, pe cînd pretențiile invocate de Ivan Marin nu au fost probate.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din

11 februarie 2016 a fost expediată părților la 18 aprilie 2016, iar la 25 aprilie 2016

și la 06 iunie 2016 Ivan Marin și Vadim Topal au depus cererile de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile depuse în termen, deoarece la actele pricinii lipsesc

probe în conformarea faptului recepționării de către părți a deciziei instanței de

apel motivate.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile declarate, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre

rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva lui Vadim Topal, Ivan Marin, a

solicitat încasarea datoriei în sumă de 37500 euro, precum și încasarea cheltuielilor

de judecată.

La rândul său Vadim Topal a depus cerere reconvențională împotriva lui

Ivan Marin, intervenientul accesoriu notarul public Roșca Veronica solicitând,

constatarea nulității contractului de împrumut nr. 2711 din 18 februarie 2009,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii inițiale și admiterii acesteia, precum și respingerii

acțiuni reconvenționale ca fiind neîntemeiată.

În susținerea acestei concluzii prima instanță cu referire la prevederile art.

867 Codul civil și clauzele contractului de împrumut nr. 2711 din 18 februarie

2009 și a reținut că la momentul încheierii contractului au fost transmiși banii în

sumă de 499702 lei și contractul dat servește drept dovadă de transmitere a banilor.

În temeiul art. 871 Codul civil, prima instanță a stabilit că Vadim Topal nu

și-a onorat obligațiunile contractuale, a încasat de la ultimul în beneficiul lui Ivan

Marin datoria în sumă de 499702,50 lei în baza contractului de împrumut nr. 2711

din 18 februarie 2009.

De asemenea, prima instanță cu referire la acțiunea reconvențională, a reținut

că drept temei de nulitate a contractului din litigiu a fost invocat că contractul a

fost încheiat cu intenția de a ascunde un alt act juridic – art. 221 alin. (2) Codul

4

civil, însă Vadim Topal n-a probat prin prisma art. 118 CPC temeiul invocat, or,

Vadim Topal n-a demonstrat prin probe că încheind contractul de împrumut,

ascunde un alt contract (act juridic).

La fel, prima instanță a concluzionat că nu și-au găsit confirmarea

argumentele lui Vadim Topal precum că, mijlocul de transport a aparținut cet.

Cuiujucu, iar Vadim Topal cu Ivan Marin l-au procurat de la acesta la prețul de

75000 euro, cîte 35000 euro fiecare, deoarece mijlocul de transport a fost

înregistrat pe numele lui Vadim Topal încă în anul 2007, pe cînd contractul de

împrumut a fost încheiat în anul 2009, respingînd în acest sens în baza art. 211

alin. (1) Codul civil proba cu martorii.

Judecând apelurile declarate de către Ivan Marin și Vadim Topal, instanța de

apel a ajuns la concluzia respingerii acestora ca neîntemeiate și menținerii hotărârii

primei instanțe, considerând că instanța a elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii și a aplicat corect normele de drept material

și procedural.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție este una greșită, fapt

ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere

unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu

normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor

sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în art.

373 alin. (5) CPC, instanța de apel judecând apelurile nu s-a pronunțat și nu a

combătut toate argumentele invocate în cererile de apel depuse de ambele părți,

inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanțe, dar a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, remarcând în mod general unele probe

reținute de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

5

Astfel, instanța de apel a apreciat arbitrar conținutul contractului de

împrumut nr. 2711 din 18 februarie 2009 și pripit a conchis că reclamantul Ivan

Marin a împrumutat lui Vadim Topal suma de 499702,50 lei și nu suma de 37 500

euro, deoarece chiar din cererile depuse de părți la notar, rezultă că, suma

contractului de împrumut constituie 37500 euro, cu termen de rambursare pînă la 18

februarie 2014.

La fel, instanța de apel pripit a constatat că între părți a fost încheiat un

contract de împrumut și că contractul dat nu a fost încheiat cu intenția de a ascunde

un alt act juridic, lăsînd fără apreciere explicațiile notarului Veronica Roșca.

Astfel, după cum rezultă din referința depusă de către notarul public

Veronica Roșca, aceasta afirmă contrariul, și anume că la biroul acesteia s-au

prezentat Ivan Marin și Vadim Topal cu solicitarea de autentificare a contractului

de împrumut a banilor. Din discuția cu părțile a constatat că Vadim Topal și Marin

Ivan au cumpărat împreună un mijloc de transport care a fost înmatriculat la ÎS

„Cris Registru” pe numele lui Vadim Topal, dar Ivan Marin a achitat la cumpărarea

mijlocului de transport o sumă de 37500 euro. Din motiv că Vadim Topal este

proprietarul exclusiv al unității de transport s-a constatat că acesta are o datorie față

de Ivan Marin în mărime de 37500 euro, sumă achitată de acesta la dobîndirea

dreptului de proprietate a lui Topal Vadim asupra mijlocului de transport, pe care

au hotărît să oformeze notarial prin autentificarea contractului de împrumut, prin

care au convenit că Vadim Topal va întoarce suma de bani la 18 februarie 2014,

termen la care urma să fie vîndut mijlocul de transport (f.d. 70).

Prin urmare, părțile au formulat în formă scrisă, printr-o cerere, voința de a

încheia și autentifica contractul de împrumut al sumei de bani în mărime de 37500

euro, fără gaj și fără dobîndă.

Asta deoarece existența contractului între părți trebuie să fie cert, fără careva

presupuneri sau concluzii ale instanței, iar sarcina probațiunii existenței contractului

de împrumut este pusă pe seama reclamantului, dar nu se prezumă existența

contractului de împrumut pînă cînd pîrîtul nu va demonstra contrariul.

Instanța de recurs mai menționează că Ivan Marin în cererea de chemare în

judecată a solicitat încasarea datoriei de 37000 euro, pe cînd instanțele ierarhic

inferioare au încasat suma datoriei de 499702,50 lei. Or, prevederile art. 240 alin.

(3) Codul de procedură civilă stipulează expres faptul că, instanța judecătorească

adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că, faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi

demonstrat printr-un înscris, semnat între părți (împrumutat și împrumutător) prin

telegrame, telefonograme, solicitare scrisă din partea împrumutatului de amînare a

termenului achitării împrumutului, scrisoare – garanție cu afirmația că împrumutul

va fi restituit și altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Or, conform. 138 alin. (4) CPC, înscrisurile care confirmă încheierea

contractului de împrumut se depun în instanța de judecată în original sau în copie

autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se modul de aflare a originalului.

Recipisa sau alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei

împrumutului dacă aceste înscrisuri nu conțin informații despre părțile contractului

de împrumut și despre suma concretă a împrumutului. Mai reține instanța de recurs

că înscrisul respectiv reprezintă expunerea unui act juridic civil și, în consecință

6

urmează să corespundă exigențelor legale, inclusiv la clauzele esențiale ale

acestuia.

Astfel, din materialele cauzei nu este clar în baza căror probe pertinente

instanța de apel a ajuns la concluzia, că Vadim Topal urmează să restituie lui Ivan

Marin datoria în sumă de 499702,50 lei.

În conexiunea celor descrise se constată că instanța de apel a soluționat cauza

superficial și unilateral, astfel un asemenea act de dispoziție nu are putere de

convingere, fapt ce denotă netemeinicia acestuia.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, cât și admiterea unor încălcări vădite, direct indică la examinarea

superficială a apelurilor, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea

soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestui,

presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt

și de drept, care, este diferită de la caz la caz.

Iar, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, noțiunea de proces echitabil

impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să

examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând

pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Ivan Marin și Vadim Topal.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Marin împotriva lui

Vadim Topal cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, și

cererea reconvențională a lui Vadim Topal împotriva lui Ivan Marin, intervenientul

accesoriu notarul public Veronica Roșca cu privire la constatarea nulității

contractului de împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

7