2ra-2374/15 — Încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-2374/15 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. A. Catană) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliță) ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de ÎS ”Servicii Pază” împotriva deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Olesea Cucerenco împotriva Centrului de Tehnologii și Mijloace Tehnice de securitate ÎS ”Tehnosec” cu privire la încasarea restanței indemnizației la concediu nefolosit, c o n s t a t ă : La data de 05 martie 2012, Olesea Cucerenco a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Tehnologii și Mijloace Tehnice de Securitate Întreprinderea de Stat „Tehnosec” privind încasarea restanței salariale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că în anul 2006 a fost angajată în cadrul Centrului de Tehnologii și Mijloace Tehnice de Securitate ÎS „Tehnosec” și a activat în calitate de șef resurse umane până la data de 20 martie anul 2011, când a plecat în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. În luna ianuarie 2012 a contactat contabilul-şef al Centrului de Tehnologii și Mijloace Tehnice de Securitate ÎS „Tehnosec” pentru a concretiza care perioadă se ia în calcul, la achitarea zilelor de concediu nefolosit, în cazul demisiei. Contabila i-a comunicat că contractul individual de muncă a fost suspendat în legătură cu concediul de îngrijire a copilului până la vârsta de trei ani, respectiv, în calcul se va lua numai salariul tarifar.

Nefiind de acord cu răspunsul primit s-a adresat către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova prin care a solicitat să i se dea o explicație pe această cauză. Prin răspunsul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova, i s-a comunicat că calculul indemnizației pentru concediu nefolosit se efectuează conform p. 14 al modului de calcul al salariului mediu aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004. Astfel, calculul salariului mediu pentru plata compensației pentru zilele de concediu nefolosit se va efectua din ultimele 3 luni de activitate, în care se vor include toate formele de câștig și 1 compensații până la acordarea concediului pre și postnatal, dar nu numai din salariul tarifar, după cum a afirmat contabilul-şef.

În fapt, la demisionare i s-a făcut achitarea reieșind doar din salariul tarifar. Solicită încasarea sumei de 7367,35 lei, ce constituie diferența între indemnizația pentru zilele de concediu nefolosit și 20000 lei, ce constituie despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat. La data de 21.05.2012, reclamanta a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea 0,1% din suma neachitată pentru fiecare de zi de întârziere în cuantum de 618,85 lei. Prin hotărârea din 21.05.2012 a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, acțiunea înaintată de către Olesea Cucerenco a fost admisă parțial: s-a încasat de la Centrul de Tehnologii și Mijloace Tehnice de Securitate ÎS „Tehnosec” în folosul Olesei Cucerenco suma de 9986 lei ce constituie indemnizația pentru concediul anual nefolosit în sumă de 7367,35 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 618,85 lei și prejudiciul moral în sumă de 2000 lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca nefondată; s- a încasat din contul Centrului de Tehnologii şi Mijloace Tehnice de Securitate ÎS „Tehnosec” taxa de stat în sumă de 270 lei în folosul statului.

La data de 20 martie 2013, administratorul ÎS ”Tehnosec” a înregistrat la CA Chişinău o cerere în baza art. 261 alin. (1) lit. a) CPC privind suspendarea procesului în cauză, până la determinarea succesorului în drepturi indicând că, în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 12 din 10.01.2013 cu privire la reorganizarea unor întreprinderi de stat, în privința ÎS ”Tehnosec” la 05.02.2013 a fost inițiată procedura de reorganizare a întreprinderii. Prin încheierea din 02.04.2013 a Curții de Apel Chişinău, s-a admis cererea de suspendare a procesului pînă la finisarea reorganizării întreprinderii-pîrîtă pe dosar. Prin decizia din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Centrul de Tehnologii și Mijloace Tehnice de Securitate ÎS „Tehnosec” și s-a menținut hotărârea din 21.05.2012 a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău. La data de 16 februarie 2015, ÎS ”Servicii Pază”, succesorul în drepturi a ÎS ”Tehnosec”, a declarat recurs împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului, a indicat că au fost încălcate normele dreptului procedural, deoarece cauza a fost examinată în lipsa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. 2 În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. După cum rezultă din actele cauzei, instanța de apel a adoptat decizia la data de 24.06.2014, care a fost expediată în adresa participanților la proces și anume ÎS ”Tehnosec”, prin scrisoarea din 14 iulie 2014 (f.d. 118). De asemenea, s-a stabilit că la data de 17 octombrie 2014, în vederea executării hotărîrii judecătorești, Cucerenco Olesea datorită reorganizării ÎS ”Tehnosec” a solicitat, în conformitate cu art. 70 CPC, substituirea debitorului(f.d.120).

Instanța de judecată sesizată cu cererea Olesei Cucerenco a fixat ședința de judecată pentru data de 12 noiembrie 2014. În ședința de judecată din 12 noiembrie 2014 reprezentantul ÎS ”Servicii Pază” s-a prezentat și a solicitat amînarea judecării cauzei (f.d.130). Astfel, la data de 12 noiembrie 2014 reprezentantului ÎS ”Servicii Pază” i-a devenit cunoscută decizia Curții de Apel din 24 iunie 2014. Tot din materialul probator, rezultă că ÎS ”Servicii Pază”, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs la data de 16 februarie 2015 (f.d. 162). Instanța de recurs reține că ÎS ”Servicii Pază” a declarat recurs după expirarea termenului de 2 luni, care în conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC, este un termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

În conformitate cu dispozițiile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Conform art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească (judecător). Art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sa inducerea sa în eroare.

Avînd în vedere că cererea de recurs a fost declarată abia la data de 16 februarie 2015, instanța de recurs consideră că recurentul urma să depună diligenţa necesară pentru a face cunoștință cu decizia instanței de apel și respectiv, în termenul legal de a o contesta. În această ordine de idei, instanța de recurs constată cu certitudine că reprezentantul ÎS ”Servicii Pază”, depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste termenul legal, a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

Totodată, instanța de recurs reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării 3 termenului de atac a deciziei judecătorești emise în instanța de apel și ar leza în acest mod principiul raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Completul invocă și hotărîrea CEDO din 03 aprilie 2008, în cauza Ponomaryov vs. Ucraina, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Totodată, făcând trimitere la jurisprudența CEDO, Completul mai precizează că recurentul urma să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/06 din 11 septembrie 2007) și de a contesta în termenul legal decizia instanței de apel, fapt care a fost ignorat de către aceasta, prin urmare, generând, omiterea termenului prescris la depunerea recursului. La actele pricinii nu au fost prezentate probe care ar demonstra imposibilitatea reprezentantului recurentului de a declara recursul în termen. Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că reprezentantul recurentului, fără a invoca careva motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS Servicii Pază a MAI ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 434, art. 269- 270 CPC, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de ÎS ”Servicii Pază” împotriva deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 4